Miza unei întâlniri care poate schimba fața lumii

Vizita în desfășurare a președintelui american Donald Trump la Beijing pentru întîlnirea cu liderul chinez Xi Jinping este prezentată de cunoscutul politolog chinezo-canadian Jiang Xueqin, expert în spațiul chinez, drept unul dintre cele mai importante momente geopolitice ale ultimilor ani, comparabil chiar cu istorica apropiere americano-chineză din perioada Nixon, arată siteul InPolitics.

• PSD, întâiul chemat
• Miza unei întâlniri care poate schimba fața lumii
• Da’ unde e vila?
• Fostul șef ADR, căruia vicepremierul Oana Gheorghiu îi trimitea „mailuri exploratorii” pentru contracte cu Schwarz, ia în calcul sesizarea DNA. Ea îl acuză de fake news
• Vizita secretă a lui Netanyahu. Israel confirmă. Emiratele infirmă

Potrivit analizei sale făcute ieri într-o conferință, cele două superputeri încearcă să evite intrarea într-o confruntare economică și strategică totală, care ar putea destabiliza întreaga lume. Mai pe scurt, o vizită de care va depinde soarta lumii în viitorul apropiat.

Jiang este de părere că Trump nu e în China pentru o simplă fotografie diplomatică, ci pentru o foarte „mare înțelegere” economică.

Obiectivul principal al administrației americane este reducerea dezechilibrelor comerciale și obținerea unor avantaje concrete pentru economia SUA.

Trump urmărește deschiderea mai mare a pieței chineze pentru companiile americane, creșterea exporturilor SUA, acorduri în domeniul tehnologiei și investițiilor, precum și limitarea efectelor războiului comercial început încă din primul său mandat.

Președintele Trump și cei mai celebri oameni de afaceri americani, între care Elon Musk Foto White House, Daniel Torok

Cel mai grăitor semnal al importanței acestei vizite nu este componența politică a delegației, ci cea economică. Trump a adus cu el o serie de giganți ai lumii de afaceri americane: Elon Musk (Tesla), Tim Cook (Apple), cu Boeing vizând o vînzare de 50 de miliarde de dolari către companiile aeriene chineze. Alături de ei se află Larry Fink de la BlackRock, Stephen Schwarzman de la Blackstone, directori de la Goldman Sachs, Citigroup, Mastercard și Visa.

Valoarea cumulată a companiilor acestor executivi depășește 12 trilioane de dolari.

Profesorul Jiang subliniază că, în negocierile de afaceri, nu aduci asemenea oameni într-o singură cameră decît dacă urmează să anunți lumii un mega-acord.

Practic, ceea ce își dorește America este ca China să își deschidă sectorul financiar pentru companii precum BlackRock și Blackstone, pentru a vinde instrumente financiare chinezilor. Un acord pe care Trump și Xi ar urma să îl semneze la Beijing prevede că Xi Jinping va investi un trilion de dolari în America, în principal în fabrici care produc mașini electrice. Este o afacere uriașă.

În același timp, liderul american încearcă să obțină o victorie politică internă. După ani de tensiuni comerciale și tarife reciproce, Trump vrea să demonstreze electoratului american că poate forța China să accepte condiții mai favorabile pentru Statele Unite fără a împinge lumea într-o criză economică globală. Profesorul Jiang consideră că Trump încearcă să treacă de la strategia confruntării totale la una de „competiție controlată”, în care cele două state rămîn rivale, dar evită ruptura completă.

Din perspectiva Beijingului, întîlnirea este la fel de importantă. China traversează o perioadă economică dificilă, marcată de încetinirea creșterii economice, probleme grave în sectorul imobiliar, datorii uriașe ale administrațiilor locale și scăderea încrederii investitorilor. Mai multe analize citate în jurul summitului arată că modelul economic chinez bazat pe investiții masive și exporturi începe să își atingă limitele.

Beijingul are nevoie urgentă de stabilitate externă pentru a-și gestiona problemele interne.

China nu își permite în acest moment o escaladare majoră cu SUA, deoarece exporturile către piețele occidentale rămîn vitale pentru economia sa.

În plus, conducerea chineză este îngrijorată de relocarea lanțurilor industriale către alte state asiatice precum Vietnam sau India, fenomen accelerat de războiul comercial americano-chinez din ultimii ani.

O mare problemă este că China este foarte orientată spre export. Întreaga economie se bazează practic pe exportul ieftin de bunuri fabricate către restul lumii. Și se poate observa acest lucru deoarece majoritatea porturilor comerciale din lume au sediul în China. Cel mai aglomerat este Shanghai, urmat de Singapore, Ningbo, Shenzhen, Qingdao, Guangzhou. Deci, cinci dintre primele șase centre de export din lume au sediul în China. Asta arată dependența Chinei de exporturi. Dar dacă America controlează mările și punctele de restricție comercială, precum Strâmtoarea Malacca, Strâmtoarea Hormuz și Strâmtoarea Gibraltar, Canalul Panama, acest lucru creează o problemă uriașă pentru China, avertizează politologul.

În plus, contează și cît de multe resurse folosește China, care, spre exemplu, în doar trei ani, din 2011 până în 2013, a folosit mai mult ciment decît a folosit America în o sută de ani.

Relația dintre Washington și Beijing s-a deteriorat puternic în ultimul deceniu. În primul mandat al lui Trump, SUA au lansat ofensiva tarifară împotriva Chinei și au redefinit oficial China drept „competitor strategic”. Au urmat sancțiuni comerciale, dispute tehnologice, restricții asupra companiilor chineze și tensiuni crescînde în jurul Taiwanului și al Mării Chinei de Sud.

Problemele majore cu care se confruntă China

– Războiul tehnologic (AI și cipuri): restricții americane asupra exporturilor de semiconductori (Nvidia) afectează ambițiile de inovație.
– Blocarea unor companii AI chineze de a se lista sau vinde în SUA arată eforturile Beijingului de a-și construi talent propriu, dar și costurile izolării.
– Dependenta energetică: vulnerabilitate mare la instabilitatea din Orientul Mijlociu.
– Presiuni economice interne: creștere lentă, nevoie de capital și tehnologie străină.
– Tensiuni geopolitice: exerciții navale comune SUA-Filipine, sancțiuni reciproce legate de Iran.

Totuși, politologul observă că, în ciuda confruntării, cele două economii au rămas profund dependente una de cealaltă. Chiar dacă schimburile comerciale directe s-au redus, China continuă să influențeze puternic economia mondială, iar SUA au nevoie în continuare de cooperare cu Beijingul pentru stabilitatea piețelor globale, tehnologie și lanțuri industriale. Din perspectiva financiară a SUA, China este ultima mare oportunitate din lume. De aceea vor să încheie o înțelegere prin care să poată financiariza economia chineză – practic, să folosească economia chineză drept garanție pentru a se angaja în speculații financiare peste tot în lume.

Summitul actual are și o componentă strategică uriașă. În discuțiile dintre Trump și Xi au apărut teme extrem de sensibile precum Taiwanul, inteligența artificială, sancțiunile economice și conflictele internaționale.

Xi Jinping a avertizat explicit că problema Taiwanului poate deveni detonatorul unei confruntări majore între cele două puteri.

Profesorul Jiang consideră însă că ambele tabere încearcă momentan să infirme teoria conform căreia ascensiunea unei noi mari puteri duce inevitabil la război cu puterea dominantă. În opinia sa, întîlnirea Trump–Xi reprezintă o încercare de stabilizare temporară a sistemului internațional.

Concret, în urma summitului ar putea apărea acorduri privind reducerea unor tarife, acces mai mare pentru companiile americane pe piața chineză, noi mecanisme de dialog economic și chiar cooperare limitată în tehnologie și inteligență artificială.

Deja liderii celor două state au vorbit despre o relație „constructivă și stabilă”, iar Trump l-a invitat pe Xi Jinping la Washington în toamnă.

Dacă „Marea înțelegere” se materializează, consecințele globale ar fi majore

– Stabilizare economică: reducerea incertitudinii, relansarea lanțurilor de aprovizionare, creștere globală susținută de cooperarea celor două mari puteri.
– Schimbare de paradigmă: de la confruntare la „recoupling” – integrare financiară profundă, cooperare selectivă în tech și energie.
– Impact geopolitic: posibilă detensionare în Asia (Taiwan), influență asupra conflictului Iran-SUA, prețuri mai stabile la energie.
– Risc: depinde de implementare; un eșec ar putea relansa escaladarea, cu efecte asupra lanțurilor globale de aprovizionare, inflației și securității internaționale.

Pentru restul lumii, efectele pot fi enorme. Dacă summitul produce o detensionare reală, economia globală ar putea evita o nouă perioadă de șocuri comerciale și financiare. Piețele ar cîștiga timp, comerțul mondial s-ar stabiliza, iar presiunea asupra Europei și Asiei ar scădea. În schimb, dacă înțelegerile eșuează, lumea ar putea intra într-o etapă mult mai dură de confruntare economică, tehnologică și militară între cele două superputeri, cu efecte directe asupra prețurilor, investițiilor și securității globale.