NATO: o alianţă globală şi solidară relansată

Reducerile bugetelor europene de apărare sub nivelul informal de 2% au trebuit compensate cu un angajament mai puternic pe dimensiunea unor capabilităţi comune, necesare atingerii nivelului de ambiţie al Alianţei şi răspunsului la ameninţările identificate la adresa cetăţenilor şi teritoriului statelor membre, că ele vin din interiorul alianţei, din vecinătate sau de la distanţă strategică.

România a reuşit să-şi promoveze toate ţintele şi aşteptările din declaraţia finală a Alianţei, dar şi din celelalte patru documente publice adoptate la summit, între care declaraţiile privind Afganistanul, capabilităţile militare, Revista posturii de Apărare şi Descurajare sau Liniile Politice Directoare ale Combaterii Terorismului.

Astfel, în ceea ce priveşte Angajamentul din Afganistan, Paragraful 5 al Declaraţiei Summitului de la Chicago precizează obiectivul de a evita ca Afganistanul să mai devină vreodată un paradis pentru terorişti care să ameninţe ţara, regiunea şi lumea întreagă, Paragraful 6 menţionează încheierea operaţiunilor de luptă şi predarea responsabilităţilor către trupele afgane până la sfârşitul lui 2014, iar Paragraful 8 menţionează angajamentele de sprijin pentru antrenament după anul 2014 şi trupe combatante pentru apărarea noilor misiuni NATO de antrenament şi sprijin, înfiinţate după încheierea operaţiunii ISAF din Afganistan.

Scutul antirachetă: Paragraful 60 menţionează realizarea Capabilităţii Interimare a NATO pentru Apărare antirachetă, deci asumarea proiectului de către Alianţă şi apărarea teritoriului şi a cetăţenilor de ameninţarea rachetelor balistice, şi Paragraful 59 menţionează capacitatea pur defensivă a sistemului. Postura de Apărare a Alianţei menţionează Apărarea antirachetă ca al treilea pilon alături de capabilitatea nucleară de descurajare a Alianţei şi armele convenţionale.

Relevanţa Strategică a Mării Negre şi conflictele îngheţate: Paragraful 48 consemnează, ca o continuitate începând cu summit-ul NATO de la Bucureşti, importanţa Mării Negre pentru securitatea Alianţei. Menţinerea regiunii noastre în prim-planul Alianţei este în interesul României şi reprezintă o garanţie în plus de securitate pentru ţara noastră. Paragraful 49 al Declaraţiei summitului face referire la preocuparea Alianţei pentru conflictele prelungite – conflictele îngheţate din Republica Moldova şi Caucazul de Sud. Mai mult, o frază specială se referă la conflictul din Transnistria şi încurajarea de către Alianţă a abordării constructive în formatul 5+2. Acelaşi paragraf vine să reafirme susţinerea Alianţei pentru suveranitatea, independenţa şi integritatea teritorială a Republicii Moldova, Georgiei, Azerbaidjanului şi Armeniei.

Balcanii de Vest şi regiunea Kosovo: Paragraful 12 din Declaraţia Finală menţionează importanța strategică a Balcanilor de Vest, securităţii şi stabilităţii regiunii. De asemenea, el face referire directă la susţinerea pentru misiunea KFOR şi acţiunea acesteia imparţială, conform cu Rezoluţia 1244 a Consiliului de Securitate al ONU.

Relaţia dintre NATO şi UE: Paragraful 20 consemnează legătura de valori şi de interese strategice între NATO şi UE, precum şi angajamentul ca Alianţa să lucreze cu Uniunea Europeană, conceptul de smart defense al Alianţei şi cel de pooling and sharing al UE urmând să se susţină şi să se întărească reciproc.

Politica uşilor deschise: deşi nu a fost un summit al Extinderii, Declaraţia finală consemnează în Paragraful 25 politica uşilor deschise a Alianţei şi angajamentul Alianţei de integrare a partenerilor care aspiră să se alăture Alianţei, conform deciziilor adoptate la Bucureşti. O menţiune specială este rezervată în Paragraful 29 pentru Georgia, despre care se reafirmă că va deveni membru al Alianţei. Relevanţa reformelor şi progreselor sale, alături de contribuţia sa la misiunile NATO sunt menţionate în paragrafele 29 şi 30, ca şi apelul la Rusia de a reveni asupra recunoaşterii independenţei regiunilor Abhazia şi Osetia de Sud a Georgiei, în spiritul susţinerii integrităţii teritoriale a acestui stat de către Alianţă.

Tratatul CFE: Paragraful 63 al Declaraţiei finale a Summitului NATO de la Chicago menţionează în continuare interesul Alianţei pentru implementarea Tratatului Adaptat al Forţelor Convenţionale în Europa şi regimul de control al armelor convenţionale în Europa.

Noile ameninţări: Documentul final menţionează două componente ale noilor ameninţări care ne interesează direct. Este vorba despre referirea la atacurile cibernetice, în Paragraful 49. De asemenea, NATO îşi asumă în continuare, la Paragraful 52, responsabilităţi în domeniul securităţii energetice, al aprovizionării cu energie, diversificării rutelor şi surselor de aprovizionare cu resurse energetice pe care le apreciază a fi de importanţă critică. NATO se va concentra pe aspectele în care poate aduce o valoare adăugată, în special apărarea infrastructurii critice şi a rutelor de transport energetic. Consiliul a fost mandatat să producă noi rapoarte de progres în materie pentru viitorul summit NATO.

Ce s-a decis la Chicago
l Comprehensive approach – o platformă de comunicare, cooperare şi interfaţă cu parteneri globali şi diferite culturi – militară, politică, cu ONG umanitare, cu grupurile de reflecţie, cu firmele furnizoare de servicii de securitate.
l Scutul Antirachetă, al treilea pilon al alianţei alături de Descurajarea Nucleară şi Apărarea cu arme convenţionale.
l Smart Defense şi punerea în comun a resurselor pentru apărarea comună, securitate colectivă şi managementul crizelor.

Iulian Chifu, consilier prezidențial pentru Afaceri Strategice, Securitate și Politică Externă