arghezi
Cultură

O româncă din Baroul din Paris face dreptate pentru nepotul lui Tudor Arghezi!

Tudor Arghezi rămâne viu nu doar prin tot ceea ce a lăsat în literatura noastră, ci și prin moștenirea pentru care se bat succesorii. Geanina Munteanu-Millet, avocat în Baroul din Paris, a reușit redeschiderea procesului în care unul dintre moștenitorii poetului își cere drepturile. O exclusivitate pentru Q Magazine


Moștenitorii


Ați obținut de curând redeschiderea dosarului pentru succesiunea lui Joseph Arghezi, fiul celebrului scriitor. Un succes pentru acest proces, care durează deja de câțiva ani. Puteți să reamintiți cititorilor ce s-a întâmplat de fapt şi cum s-au derulat evenimentele judiciare până în prezent?

Da, am obținut într-adevăr, în mod excepțional, redeschiderea acestui dosar în Elveția, în fața Judecătorului de Pace din Lausanne; audiența la care toți moştenitorii potențiali sunt convocați este fixată pe 30 mai 2017. Clientul meu, Mircea-Toader Arghezi, nepotul poetului, va fi prezent.

 

proces Tudor Arghezi

 

În afară de soția supraviețuitoare și de Mircea-Toader Arghezi, ar mai fi şi o fiică din afara căsătoriei, care a revendicat public filiația lui Joseph Arghezi şi care urmează să îşi dovedească această calitate.

Îndrăznesc să sper că această audiență este deja un mic succes, căci redezbaterea certificatului moştenitorilor lui Joseph Arghezi a fost deja refuzată în trecut, înaintea intervenției mele în acest dosar.

Camera Notarilor din Timişoara şi notarul însărcinat cu dezbaterea succesorală, cărora m-am adresat într-o primă fază, m-au îndrumat să fac această procedură în Elveția, pe fondul lipsei de competență pentru a aplica legea română şi a repara situația actuală.

Dl Mircea-Toader  Arghezi, clientul meu, se simțea, aşa cum îmi spunea zilele trecute, angoasat, sau cum ar fi spus Tudor Arghezi «singur şi pieziș», căci evaporarea rădăcinilor sale familiale şi ereditare rezultă dintr-o neînțelegere românească şi juridică făcută de un nefericit amestec de deficiență locomotorie, dar şi dintr-o nedreaptă comedie  umană: peripeție testamentară oportunistă, regretabilă şi, mi se pare mie, nulă juridic… Cine îşi închipuie sau doreşte ca el însuşi sau copiii lui să devină, într-o zi îndepărtată, victima unei manevre succesorale, a lăcomiei din anturaj sau a lipsei de scrupule? Nimeni. Căci ne închipuim fiecare că aşa ceva nu se poate întâmpla decât altora, cu atât mai mult cu cât ne considerăm la adăpost, independenți şi voluntari, inteligenți şi neatinşi de nicio formă degenerativă de demență care să ne diminueze liberul arbitru, memoria afectivă…. Niciodată! Or, ba da, din păcate toate acestea se pot întâmpla cu boala sau cu vârsta, indiferent dacă suntem sau nu bogați, frumoşi, anonimi  sau celebri. Ca avocat, o constat din frecventele litigii şi din alte dosare succesorale.


 Adevărul nu depinde de numărul persoanelor pe care reuşeşte să le convingă.



Cum au fost obținute dovezile medicale

Ca să reuşiți redeschiderea dosarului a fost nevoie de multă cercetare, dar şi de încăpățânare în dorința de a face dreptate urmaşilor, dar şi moştenirii spirituale a marelui scriitor. Care au fost cele mai complicate momente?

Mi se pare că încăpățânarea are legătură cu o idee fixă, dar poate falsă în capul cuiva, iar cercetarea – cu adevărul. Cineva a zis că adevărul nu depinde de numărul persoanelor pe care reuşeşte să le convingă. Eu sunt sigură de un adevăr pe care l-am văzut cercetând îndelung piesele acestui dosar. De aceea aş vrea să conving.

Este de notorietate că Dl Joseph Arghezi a murit la centrul de la Socodor pentru tratarea bolnavilor de Alzheimer şi că un testament a fost făcut tardiv, câteva luni înainte de deces. În acest dosar, dificultatea venea întâi din faptul că Mircea Toader Arghezi ştia că Joseph Arghezi era deja puternic diminuat când a fost externat de soția sa din spitalul unde era deja tratat, în Lausanne;  ştia, de asemenea, că avusese deja în ultimii ani mai multe accidente cerebrale grave. Dar lipseau dovezile medicale. Le-am obținut printr-o miraculoasă scrisoare rătăcită într-un dosar arhivat şi prin ridicarea secretului medical, inclusiv cu privire la medicamentele cu care era tratat.

 

Centrul de cercetare si tratament al bolii Alzheimer

Centrul de cercetare si tratament al bolii Alzheimer Socodor, Arad


„Nu-ți voi lăsa drept bunuri după moarte decât un nume adunat pe-o carte / Din noaptea răzvrătită care vine, de la strămoşii mei până la tine / cartea mea-i fiule o treaptă, aşeaz-o cu credință căpătâi… ” 



După 30 de ani...

Ce sperați să obțineți după 30 de ani?

Sper să obțin repararea unei nedreptăți evidente. Ne închipuim toți că Testamentul  lui Arghezi a fost scris într-un moment de conștiință profundă a semnificațiilor fiecăruia din cuvintele bine potrivite cu celelalte: „Nu-ți voi lăsa drept bunuri după moarte decât un nume adunat pe-o carte / Din noaptea răzvrătită care vine, de la strămoşii mei până la tine / cartea mea-i fiule o treaptă, aşeaz-o cu credință căpătâi… ” 

Poetul Tudor Arghezi

Poetul Tudor Arghezi

Aceste versuri care au traversat mai multe generații, pline de înțeles, mi s-au relevat deci cu un sens nou, care nu mai era doar poetic, când, într-o bună zi, Mircea-Toader Arghezi m-a contactat ca să îl ajut să fie recunoscut ca succesor al tatălui său, Joseph, al bunicului său, Tudor Arghezi, şi al mătuşii sale, Mitzura Arghezi. Era încântat şi a insistat să îmi spună ceva ce m-a mişcat, că m-a ales singur, fără ajutorul celor de la clinica elvețiană care se ocupă de cotidianul lui. Știu că Tudor şi Joseph Arghezi îl aduseseră în Elveția cu devotament părintesc total, tocmai pentru a fi cât se poate de bine tratat. Situația lui îi preocupa.

Nimic nu justifică faptul ca această moştenire de suflet, pe care o studiem în şcoală din punct de vedere literar, să fie deturnată juridic, redirecționată accidental în aşa fel încât nimic să nu ajungă de la iluştrii strămoşi ai lui Mircea-Toader Arghezi până la el.

Printr-o enormă tragedie, acest om cu o problemă gravă, cu o deficiență locomotorie severă, nu există, pur şi simplu, în certificatul de moştenitor al tatălui său, printr-o eroare de înțelegere şi exprimare care va fi, sper, constatată şi corectată, conform legii.

 

Contrastul unui destin familial

Ce va urma după 30 mai? Ne orientăm spre un proces foarte mediatizat?

Presupun că procesul va fi unul mediatic, ca tot ceea ce are legătură cu Arghezi. În Elveția, procedura va fi mai puțin expusă şi sper să o rezolvăm amiabil.

Ceea ce spune Mircea-Toader Arghezi nu este înțeles? Adică spune alb și se înțelege negru?

Da, dar poate fi acum ocazia de a aplica înțelepciunea pe care justiția o rezervă situațiilor excepționale injuste, pentru a le acorda reparația de care au nevoie urgent. Da, căci este contrastant acest destin familial mediatic prin excelență: bunicul său avea „cuvintele potrivite”, nepotul, din păcate, nu. Îi datorăm mai multă ascultare binevoitoare şi am încredere în cei care o pot acorda. Căci Mircea-Toader Arghezi îndură, de la data naşterii sale la Bucureşti, această povară pe care o suportă curajos şi cât se poate de bine în clinica specializată din Elveția; o dublă sancțiune în indiferența generală ar fi insuportabilă. Grație acestei redeschideri a dosarului,  dl Mircea-Toader Arghezi  este astăzi plin de speranță şi optimism. Ceea ce doreşte este simplu şi firesc: să i se recunoască probabil singura întâmplare fericită a destinului său dramatic, şi anume calitatea de moştenitor al tatălui său, Joseph Arghezi, şi prin urmare a bunicului său, Tudor Arghezi, care îi spuseseră dintotdeauna că drepturile de autor îi erau rezervate, ca şi marea parte a clauzelor testamentare.

Este de datoria mea să îl ajut şi sper şi în ajutorul tuturor românilor iubitori ai Testamentului literar al lui Tudor Arghezi.

 

Joseph Arghezi, fiul scriitorului, a murit într-un ospiciu din Socodor, Centrul de Tratament și Cercetare al bolii Alzheimer, în apropierea orașului Arad. Bolnav fiind, el a făcut în grabă, sub îndrumarea soției, un testament a cărui valabilitate este contestată. Documentul era în favoarea soției și a Universității de Vest din Arad. Fiul său, Mircea-Toader, aflat într-un spital din Elveția pentru o boală locomotorie, cere să i se recunoască paternitatea și implicit filiația cu poetul și prozatorul român. La data de 30 mai, la Lausanne, sunt așteptați moștenitorii declarați sau nedeclarați până acum.

 

Click pentru a comenta

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

To Top