Oamenii rușilor conduc lumea

Rusia lui Putin continuă să stârnească „îngrijorări” de fațadă. În lumea politică, principala acuză adusă celor neînregimentați în tabăra globalistă este că ar fi „vânduți rușilor”. Cine sunt politicienii de vârf care ajung să lucreze oficial pentru ruși?

CAZUL MIRCEA GEOANĂ

În timpul campaniei electorale din 2009, Traian Băsescu și oamenii din anturajul său, au lansat informația potrivit căreia Mircea Geoană, la acea dată contracandidat al lui Băsescu la prezidențiale, ar fi „omul rușilor”, întrucât ar fi efectuat o ”vizită subterană” la Moscova în legătură cu anumite afaceri ale Gazprom.

Băsescu nu a prezentat nici o dovadă în susținerea celor afirmate, dar fiind președinte în exercițiu se presupunea că informația putea proveni din CSAT via SRI și SIE. Care au tăcut mâlc. Nici Geoană n-a spus nimic, dar el nu a spus nimic nici când i s-a suflat funcția de președinte al statului de sub nas într-o noapte febrilă, ce aducea multe voturi ciudate de la Paris în favoarea adversarului său.

La distanță de un deceniu, răstimp în care nu a mai apărut nicio informație privind apetența lui Mircea Geoană pentru afaceri cu hidrocarburi rusești, s-a putut afla că fostul premier și șef al PSD prezidează filiala românească a Aspen Institute, finanțată de George Soros.

Alături de Geoană, la Aspen Institute îl regăsim și pe așa-zisul „Rege al medicamentelor”, Nic Voiculescu, adică unchiul fostului Ministru al Sănătății, Vlad Voiculescu, din Guvernul Cioloș.

Fiind însă adjunct al secretarului general NATO, povestea se schimbă într-un mod halucinant: „Chiar dacă a fost la Moscova în 2009, scria cineva în spatele unui cont anonim pe Facebook, s-a dus pentru NATO. S-a dus să-l amenințe pe Putin”! Oricât de comic ar suna asta.

De-a lungul timpului, toți politicienii de top care nu au îmbrățișat marxismul cultural au primit eticheta de „finanțați de ruși”, începând cu Viktor Orban, Matteo Salvini (mai recent), Marine LePen, Nicolas Sarkozy, Milos Zeman, Robert Fico, pentru a nu pomeni de fostul vice-cancelar austriac Heinz-Christian Strache, cel care a trebuit să demisioneze în urma acuzelor că ar fi acceptat să primească bani de la ruși.

• PSD asigură că moțiunea va trece. Parlamentarii PNL, USR și UDMR vor fi prezenți, dar nu vor vota
• Ana Blandiana și Zbigniew Herbert, între destin și premiu
• „Criminalitatea este în creștere în întreaga UE, iar în multe privințe are chip de copil”
• Proiectul Neptun Deep: încep lucrările de instalare a conductei de gaze în Marea Neagră
• Va fi Chivu al treilea „Mag”, după Herrera și Mourinho?

PRO ȘI CONTRA PUTIN

Bulgarii cred că repoziționarea față de UE nu a adus nimic bun în ultimele decenii, dimpotrivă. În plus, nu se simt legați de ucraineni și apreciază politicile Kremlinului și susțin ridicarea sancțiunilor economice aplicate Federației Ruse.

Slovenia și Croația nu au nimic împotriva lui Putin și, la rândul lor, nu sunt mulțumite de sancțiunile asupra Moscovei. Serbia, care aspiră să adere la UE, se identifică deschis cu Rusia și fățiș împotriva NATO și a Statelor Unite.

Românii sunt singuri în aversiunea lor față de Moscova, reprezentând excepția în Balcani, la fel ca Polonia în Grupul de la Visegrád.

În Cehia, Președintele Miloș Zeman a comparat războiul din Ucraina cu un focar de gripă și a cerut ridicarea sancțiunilor împotriva Rusiei. Președintele Zeman este, de altfel, înconjurat de lideri de afaceri cu bune conexiuni rusești.

Fostul prim-ministru slovac, Robert Fico, s-a pronunțat și el împotriva sancțiunilor UE. Dacă Polonia, statele baltice și România se tem de Rusia, Fico a declarat că vede un pericol mult mai mare în prezența trupelor NATO în Europa de Est. După plecarea lui Fico, noul premier, Peter Pellegrini, avea să continue aceleași relații cu Moscova, participând inclusiv la Forumul economic de la St. Petersburg din anul acesta.

Cele mai pro-ruse partide europene de „extremă dreapta” sunt AfD din Germania, FPÖ din Austria, Golden Dawn din Grecia, Jobbik din Ungaria, Frontul Național Francez, Liga Nordică a Italiei, Partidul Independenței Regatului Unit (UKIP) și Vlaams Belang (VB) din Belgia. Pe partea stângă, cele mai pro-ruse partide sunt AKEL din Cipru, Die Linke din Germania, KSCM din Republica Cehă, Podemos și Syriza din Spania. Mișcarea italiană 5 Stele și Partidul Scut Uman (Živi zid) din Croația fac, de asemenea, parte din tabăra pro-rusă.

Toate aceste partide, cu excepția Syriza și PVV din Olanda, se opun și sancțiunilor UE față de Rusia. Toate partidele sunt eurosceptice în grade diferite.

Poziția pro-rusă a acestor partide derivă în mare parte din convingere și dintr-o afinitate ideologică cu Rusia lui Putin. Pe „extrema dreaptă”, mulți sunt atrași de valorile conservatoare ale Rusiei, de apărarea creștinismului, suveranității naționale și de respingere a internaționismului globalist și a intervenționismului Bruxelles-ului.

La rândul ei, până și Angela Merkel consideră Nord Stream 2 ca fiind „un simplu proiect comercial”, mai ales că, printre investitori, se regăsesc nu doar Gazprom, dar și companii europene precum E.ON și BASF din Germania, Dutch-British Shell, OMV din Austria sau ENGIE din Franța. Dublă măsură, ca de obicei!

FOSTUL ȘEF „DER SPIEGEL” CONDUCE CAMERA DE COMERȚ GERMANIA-RUSIA

Matthias Schepp a condus ramura de la Moscova a „Der Spiegel” înainte să fondeze Deutsch-Russische Auslandshandelskammer – Camera de Comerț Germania-Rusia, în 2007.

Aceasta are în prezent un sediu central la Moscova, o filială la St. Petersburg, o serie de agenții regionale în diverse orașe din Rusia, dar și o agenție la Berlin. Potrivit datelor Camerei de Comerț, investițiile germane în Rusia par înfloritoare!

Regăsim aici investiții de multe milioane de euro din partea unor companii precum Volkswagen, BMW – care și-a anunțat intenția de a construi o fabrică Kaliningrad – sau Mercedes Benz care se pregătește de lansarea producției chiar anul acesta la Moscova.

Interesul german se leagă de faptul că rubla este slabă,  ceea ce înseamnă costuri reduse la jumătate pentru investitorii germani din Federația Rusă. Apoi, Rusia abundă încă de personal calificat și plătit la nivelul unui muncitor chinez, deși are prestații calitativ superioare.

Există cca. 5000-6000 de companii cu afaceri nemțești în derulare în Rusia. Potrivit Bundesbank, în 2017, companiile germane au investit peste 1,6 miliarde de euro în economia Rusiei. Previziunile pentru următoarele 12 luni arată investiții directe germane ale companiilor prezente pe piața rusească de cel puțin 395 de milioane de euro. Deci, iată că fluxul de bani nu este unidirecțional!

FOSTUL CANCELAR AUSTRIAC – CHRISTIAN KERN – CĂILE FERATE RUSEȘTI

Ex-cancelarul Christian Kern a semnat un contract cu compania rusească RZD, fiind cea mai recentă „achiziție” pentru un post important la o companie de stat din Federația Rusă.

Rusia a apreciat poziția lui Christian Kern ca oponent față de sancțiunile internaționale impuse Rusiei. În 2017, când era cancelar, acesta a participat la Forumul Economic Internațional de la Sankt Petersburg, unde s-a pronunțat împotriva sancțiunilor Uniunii Europene asupra Moscovei. Kern a precizat că sancțiunile impuse Rusiei prejudiciază Austria cu cca. 0,3 la sută din PIB prin limitarea exporturilor către Federația Rusă.

Kern, care a fost cancelar al Austriei în perioada 2016-2017, va ocupa un loc în Consiliul de Administrație al Căilor Ferate Ruse ca „director independent”, potrivit unui anunț al companiei ruse feroviare de stat.

Kern a fost CEO al companiei de transport feroviar ÖBB din Austria, începând cu anul 2010. Se pare că rușii preferă „precizia nemțească”, căci înaintea lui Kern, tot la RZD a lucrat și fostul șef al Deutsche Bahn, Hartmut Mehdorn.

În timpul mandatului lui Kern a fost inițiat și înființat Forumul austro-rus din orașul Sochi, de la Marea Neagră, destinat să contribuie la consolidarea relațiilor bilaterale dintre cele două țări. Sochi-Dialog a fost lansat oficial în mai 2019.

FOSTUL CANCELAR GERMAN GERHARD SCHRÖDER – LUKOIL & ROSNEFT

După ce a părăsit politica, Gerhard Schröder a lucrat la Banca NM Rothschild & Sons, fiind Membru al Consiliului consultativ european (începând cu 2006). 

În 2009, ajunge membru al Comitetului consultativ internațional al companiei TNK-BP, care a fost o companie petrolieră rusească, cu sediul la Moscova. TNK-BP a fost cel de-al treilea producător de petrol din Federația Rusă și printre cele mai mari zece companii petroliere private din lume. În 2013, a fost achiziționată de către Rosneft.

Schröder a preluat funcția de președinte al consiliului de administrație al gigantului petrolier rus Rosneft, din 2017, companie care s-a confruntat cu sancțiunile occidentale.

Până atunci, Schröder a ocupat rolul de șef al comitetului acționarilor companiei Nord Stream, încă din 2005. Începând cu anul 2016, fostul cancelar joacă același rol în compania Nord Stream 2, care construiește legătura de gaz Rusia-Germania.

„Colegii” lui Schröder din Consiliu de Administratie al Rosneft sunt personaje precum Matthias Warnig, fost șef al Stasi (în momentul actual este și CEO al Nord Stream AG), apoi Președintele comitetului executiv Barclays Capital (o bancă Rothschild) – Hans-Joerg Rudloff, „părintele pieței de eurobonduri”, Alexander Novak – actualul Ministru al Energiei din Rusia, Robert Dudley – fost CEO al BP, un apropiat al democraților americani, Guillermo Quintero, tot de la BP și, desigur, Igor Sechin – fost vicepremier al Federației Ruse până în 2012.

FOSTUL CANCELAR WOLFGANG SCHÜSSEL – LUKOIL ȘI MTS

Ex-cancelarul Wolfgang Schüssel (ÖVP) s-a alăturat recent consiliului de supraveghere al companiei ruse de petrol Lukoil. În vârstă de 74 de ani, a fost din februarie 2000 până în ianuarie 2007 cancelar al Republicii Austria.

În ultimii ani, Schüssel a ocupat poziția de membru al bordului director al companiei de comunicații mobile MTS (Mobile TeleSystems) care operează în Rusia, Ucraina, Armenia și Belarus, având peste 106,5 milioane de abonați și peste 70.000 de angajați.  MTS are cea mai mare cotă de piață – de 31% – în Rusia și este cel mai mare operator de telefonie mobilă din țară, cu 78,3 milioane de abonați.

Schüssel mai ocupă funcții și în DER – Dialog Europe-Russia, fiind membru al Consiliului de Administrație din 2011, dar și în Fundația Konrad Adenauer, unde este președinte al Consiliului de Administrație din 2015.

ESKO TAPANI AHO, FOST PREMIER FINLANDEZ – SBERBANK

Esko Tapani Aho a fost prim-ministru al Finlandei în perioada 1991-1995 și este cunoscut ca politicianul care a dus Finlanda în UE. Aho a părăsit politica în 2008, când a fost ales vicepreședinte executiv și membru al consiliului director al Nokia.

Aho s-a alăturat consiliului de administrație al Sberbank în 2016. Începând cu 2014, Sberbank a devenit cea mai mare bancă din Rusia și Europa de Est, și cea de-a treia ca mărime din Europa, s-a clasat pe locul 33 în lume și prima în Europa Centrală și de Est.

Doar ca fapt divers, la Sberbank, îl găsim și pe Martin Grant Gilman, economistul american care a lucrat la OECD și Fondul Monetar Internațional.

FOSTUL MINISTRU AUSTRIAC HANS JÖRG SCHELLING

Jörg Schelling este un antreprenor și fost politician al Partidului Popular Austriac, care a ocupat funcția de ministru al Finanțelor din Austria în guvernele cancelarilor Werner Faymann și Christian Kern.

A devenit consultant al gigantului rus de gaze naturale Gazprom. Schelling oferă consultanță cu privire la controversatul proiect al gazoductului Nord Stream 2 dintre Rusia și Germania.

Ex-ministrul a mai făcut parte și dintr-o sumedenie de organisme de reglementare: la Banca Africană de Dezvoltare (2015-2017), Banca Asiatică de Dezvoltare (2014-2017), Banca de investiții în infrastructura asiatică (2015-2017), Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare (2014-2017), Banca Europeană de Investiții (2014-2017), Mecanismul european de stabilitate (2014-2017), Corporația de Investiții Inter-Americane (2014-2017), Agenția de garantare a investițiilor multilaterale (2014-2017), Banca Mondială (2014-2017).

PIERDERILE RUSEȘTI ÎN CLIMATUL ECONOMIC POST-CRIMEEA

 Pierderile anuale ale Rusiei în era sancțiunilor economice înseamnă nu mai puțin de 30 de miliarde de dolari anual. Investițiile străine directe (FDI) înseamnă abia 0,2% din PIB pentru perioada 2015-2018, ceea ce situează Federația Rusă sub cele 0,3% ale Nigeriei, 0,5% ale Venezuelei sau cele 2,7% ale Ucrainei în materie de investiții străine directe.

Moscova are nevoie de investiții ca de aer, fără de care, ambițioasele proiecte enunțate de Vladimir Putin – de la investiții în sănătate și până la investiții în infrastructură – ar putea să rămână doar fantasme. Proiectele Kremlinului ar trebui să se încheie în 2024 și ar costa în total 388 de miliarde de dolari, dar peste 115 miliarde s-a prevăzut că se vor încasa din investițiile private rusești și străine.

Iată de ce are Rusia nevoie de figuri proeminente în fruntea companiilor sale!

Dar dincolo de personalități, există și evenimentele: Forumul Economic de la St. Petersburg, așa-numitul „Davos rusesc”. Forumul este prezidat chiar de președintele Putin și strânge anual în jur de 17.000 de participanți, cu toate sancțiunile ce plutesc în aer.

Anul acesta, între participanți s-au aflat președintele chinez Xi Jinping, președintele bulgar Rumen Radev, prim-ministrul slovac Peter Pellegrini, prim-ministrul armean Nikol Pashinyan, secretarul general al ONU – António Guterres.

După doi ani de recesiune, în 2017, Rusia a reintrat pe creștere economică și federația depune toate eforturile ca să rămână în continuare pe creștere. Restul, e politică și propagandă.