Oamenii timpului nostru

Şi totuşi… Ligia Munteanu dezvăluie pentru Q Magazine ce a determinat-o să dea economia pe jurnalism şi cum reuşeşte să îi ţină pe telespectatori, în fiecare seară, în faţa televizorului.

Cu ce vă ocupaţi în acest moment?
În acest moment sunt prezentator al Telejurnalului de la ora 20.00, de pe TVR 1. Luna viitoare se împlineşte un an de când m-am alăturat noii echipe. Nici nu ştiu când a trecut tot timpul acesta… parcă ieri am început proiectul… poate pentru că în fiecare seară de prezentare a Telejurnalului emoţiile sunt mereu autentice.

Sunteţi economist, şi totuşi aţi ales o carieră în media. Cum s-a întâmplat?
Ţin minte că de la o vârstă fragedă îmi doream să fac teatru şi televiziune, iar la şcoală mereu luam cele mai mari note la partea de prezentare. Pentru acele vremuri însă, luând în considerare oraşul în care mă aflam (n.r. – Iaşi) şi prestigiul universității de acolo, studiul economiei generale îmbinate cu dreptul au părut o alegere bună, deşi nu a fost chiar pe sufletul meu. Din anul IV deja colaboram cu TVR Iaşi, unde am învăţat multe şi m-am regăsit în pasiunea pentru televiziune.

Aţi colaborat cu două ministere. Nu aţi fost niciodată tentată de o carieră politică?
Nu m-am gândit la o carieră politică. Am fost interesată doar de lumea diplomaţiei. Pe lângă televiziune, mi-am continuat cercetarea postuniversitară, astfel că studiile şi abilităţile în comunicare mă recomandau pentru Institutul Diplomatic Român. Combinând curiozitatea cu oportunitatea de a învăţa cât mai multe, după doctorat am făcut şi cursurile acestei instituţii cu stagii în ministerele de resort. A fost o experienţă deosebită şi foarte utilă.

Prezentaţi principalul jurnal de ştiri al televiziunii de stat. Ce înseamnă aceasta pentru dumneavoastră, ca jurnalist?
Prezentarea Telejurnalului este cel mai important şi mai frumos moment al zilei. O responsabilitate uriaşă şi în acelaşi timp o satisfacţie imensă. De fiecare dată când intră genericul de început simt cum îmi bate inima şi mereu parcă mai vreau să fur o secundă să mai citesc o dată textul, să fiu sigură că totul este corect.

Ce mai înseamnă informaţia atunci când oamenii au acces la ea instant, direct pe reţelele de socializare? Cum reuşiţi să mai ţineţi telespectatorul în faţa televizorului?
Într-adevăr, informaţia a devenit cel mai preţios, dar şi cel mai comun bun al societăţii moderne. Însă, pe lângă informaţia în sine, contează credibilitatea sursei, rapiditatea transmiterii şi modul în care este făcută publică. Să nu mai vorbim despre selectarea informaţiei relevante din întregul bombardament de teme şi subiecte zilnice. Telejurnalul este mai mult decât o transmitere de ştiri, este un simbol al unei obişnuinţe cotidiene, o formă de educaţie.

Se mai poate vorbi astăzi despre obiectivitate în jurnalism sau e deja istorie?
Ar fi trist să răspundă cineva cu „nu” la această întrebare şi refuz să cred aşa ceva. Unde există diverşi oameni, există şi diversitate în opinii, iar obiectivitatea este la rândul ei subiectivă. Totuşi, trebuie să delimităm faptele reale de interpretări şi aici se vede diferenţa pe ştiri şi jurnale. Nu cred, însă, că se mai poate vorbi despre jurnalism la modul general. Fiecare instituţie media abordează această chestiune în modul propriu şi într-o viziune diferită. Până la urmă, cultura, educaţia, bunul-simţ şi obiectivitatea îşi găsesc deopotrivă şi creatorii, şi publicul. Deci, da, există obiectivitate.

Cum evaluaţi evoluţia mass-media din România în următorii cinci ani? Va fi a patra putere în stat doar o amintire a „epocii de aur” a presei?
Mass-media înseamnă oameni. Aşa cum în economie, curentele mari economice au la bază o anumită şcoală de gândire, la fel şi presa va căpăta nuanţa oferită de jurnaliştii vremii, de cei care odată consumau tone de cerneală, iar astăzi aleargă pe tastaturi minuscule. Astfel, problema nu este cum vor evolua mass-media, în sensul dacă vor fi o putere sau nu, ci modul şi scopul în care vor fi folosite. Este, clar, un instrument puternic şi este important să fie utilizat în folosul general al societăţii. Esenţial este să fie lăsată să oscileze liber, pentru că atunci îşi va găsi adevăratul rol.