Oamenii timpului nostru: Marius Dobrescu

Ce faci în acest moment?

Realizez emisiunea „Revista presei” de la Digi 24. Este încadrată într-un jurnal care are o oră: prima jumătate de oră, știri, urmată de un sfert de oră de informaţii din presa din ziua respectivă sau în cea de a doua zi și un sfert de oră în care ai o sinteză a informaţiilor de business.

Cum reușești să ţii piept concurenţei într-un sfert de oră?

Aduc jurnaliștii care semnează articolele din ziua respectivă şi dezvolt subiectul cu ei. Aşa cred eu că mă diferenţiez de concurenţă. Vorbesc cu jurnalişti din presa centrală şi locală. Şi de acolo îţi vin foarte multe subiecte care îţi generează o știre la nivel central. Noi citim câteva cuvinte și apoi trecem mai departe, dar ce interesant este să stai de vorbă cu omul care a scris articolul, să-ţi povestească niște lucruri pe care tu nu le-ai putut observa.

De ce nu mai reușește știrea clasică să depășească pamfletul ca puncte de rating?

Ţine de public foarte mult. Bun, pamfletul este cel care atrage acum, dar lumea, la un moment dat, se va sătura. Vezi alte emisiuni de pamflet care au dispărut, cum era „Chestiunea zilei”. Așa se întâmplă și acum cu aceste emisiuni, au momentul lor de glorie.

Când ai venit la Digi 24?

Am plecat din TVR în 2011. Am venit la Digi 24 cu vreo trei, patru luni înainte de a se lansa, am început emisiunea, şi la 1 martie 2012, când s-a lansat postul, da, eram acolo. Şi uite că s-a împlinit un an de zile.

Care este părerea ta despre tot ce se mai întâmplă acum în TVR? Ai simţit ce avea să se întâmple? Te-ai revoltat şi ai plecat?

Ştii cum e: prima dragoste nu se uită niciodată. Eu m-am format în TVR şi acolo am învăţat meseria. Era inevitabil să se ajungă unde s-a ajuns. Decizia mea de a pleca din TVR  a venit în momentul în care am constatat că dacă îţi doreşti ceva mai mult de la viaţă nu poţi să reuşeşti decât în mediul privat. Aici, într-adevăr, excelezi, eşti recunoscut. Soţia mea lucrează în TVR. Ştiu cât de greu este acolo şi ştiu că până când instituţia nu se va restructura şi nu se va adapta cerinţelor de astăzi, nu are cum să evolueze. Important este să faci ceva, nu să te scuzi că nu ai făcut.

Este jurnalistul obiectiv un mit în ziua de astăzi?

Excepţiile confirmă regula. Nu neg că poate, la un moment dat, fiecare are un preţ al lui. Eu nu îl am. Am încăpăţânarea de a prezenta cât se poate de obiectiv lucrurile, iar telespectatorul este cel care trage concluziile. Două, trei surse de fiecare data salvează situaţia.

În ce zonă este CNA, din punctul tău de vedere, în cea de reglementare sau de cenzurare?

Mi-aş dori foarte mult să fie o instituţie independentă formată din oameni care cunosc meseria, care au trecut prin aşa ceva, au minimum 20 de ani experienţă în domeniu, care nu au lucrat în presă ca secretari. Dacă numeşti politic, rezultatul până la urmă tot politic va fi.

Ce îţi place cel mai mult la Digi 24 după un an?

Provocările pe care le avem în fiecare zi, discuţiile pe care le purtăm unii cu ceilalţi și din care iese un produs bun. E o echipă tânără care îşi doreşte să realizeze un produs de televiziune superior celor care există pe piaţă. Din ce în ce mai mulţi oameni ne felicită. Asta înseamnă, pentru noi, că ne facem bine treaba.