„Onoarea președintelui meu este și onoarea mea”

Relația dintre cei doi poate fi asemănată cu cea dintre premierul Rusiei, Vladimir Putin și premierul său, Dimitri Medvedev. În ambele cazuri, cei doi și-au schimbat pozițiile de premier și președinte între ei, pentru a consolida o oligarhie autoritoară într-un circuit cât mai închis. Însă, tot în ambele cazuri, unul dintre ei, se bucură de o putere sporită, aceia fiind Erdogan, respectiv Putin. Iar Davutoglu, spre deosebire de Medvedev, a căutat să-și prezinte proprile opinii, lucru ce a dus la tensiuni și nesincronizări între cei doi. Este vehiculat că una dintre cele mai importante disesiuni a venit pe fondul dorinței lui Erdogan de a spori puterile executivului, mergând până la înlocuirea sistemului parlamentar cu unul strict prezidențial.

În ciuda acestei situaţii, Dovutoglu pare să se fi împăcat cu situaţia. „Faptul că mandatul meu s-a terminat mai repede nu este o decizie personală, ci o necesitate”, a declarat fostul premier pentru cotidianul turc Hurriyet. „Onoarea președintelui meu este și onoarea mea. Familia lui este și familia mea”, a mai spus acesta.

Acest demers împotriva lui Davutoglu nu este strict legat de loialitate, cât și de o oarecare stare de paranoia. Premierul ar putea fi singurul om din stat care să-i conteste autoritatea lui Erdogan, și care să se bucure de o susținere cel puțin asemănătoare ca anvergură. Toate acestea coagulate cu numeroase luări de poziție ce nu erau pe aceeași notă cu cea a Președintelui, a forțat partidul să reacționeze. Astfel, la scurt timp înainte ca acesta să-și anunțe demisia, partidul luase deja o măsură pentru a-i slăbi puterea: Davutoglu nu va mai putea să numească lideri la nivel de provincie.

Liderul Partidului Republican din Opoziție a mers până la denunţarea acestui demers ca find „o lovitură de stat”. Partidul condus de Kemal Kılıçdaroğlu se poate pregăti pentru noi persecuții politice, după ce în 2 mai o comisie parlamentară a aprobat o lege prin care parlamentarilor le va fi luată imunitatea. Această măsură va permite partidului „mamut” AKP, ce controlează instituțiile de securitate și ordine publică, să conducă orice fel de demers pentru decredibilizare sau simplă anihilare politică. Însă, până să fie luați în vizor ce din Partidul Republicanilor, Erdogan și-a exprimat deja dorința de a-i vedea pe cei din partidul Kurd, HDP, în spatele gratilor pentru legături cu organizația teroristă PKK. Partidul Kurd, ce a intrat în Parlament pentru prima dată în iunie 2015, neagă acuzațiile aduse deși în unele cazuri există conexiuni incontestabile.

Plecarea lui Davutoglu pune sub semnul înrebării până și înțelegerea cu Uniunea Europeană, mai ales că el a fost cel care a condus acţiunea diplomatică. În plus, este considerat un personaj mai puțin euro-sceptic decât Erdogan.

În tot acest timp, Turcia se confruntă cu terorism intern, atât din partea PKK, cât și ISIS, preponderent în zonele sudice și estice, cu mari valuri de refugiați și tensiuni cu Rusia; cu toate acestea, Erdogan reușește să-și crească puterea și influența spre un sistem cvasi-personalizat. Davutgolu va demisiona, oficial, pe 22 mai, în timpul unui congres AKP, dar nu înainte de a-şi declara din nou loialitatea faţă de Erdogan şi de partid. De altfel, prezența sa în calitate de martor la nunta uneia dintre fiicele lui Erdogan, care are loc astăzi, la Istanbul, este un nou semnal în sensul acestei loialități, măcar la nivel oficial.