Până unde poate crește prețul aurului?

000 sau chiar la 2.500 de dolari/uncie. Analizele țin cont de devalorizarea monedelor, de nevoia investitorilor de a găsi un refugiu sigur, dar și de caracterul ușor irațional al evoluției metalului galben.

Agitația de pe bursele internaționale dinprima jumătate a lunii august a adus pierderi de aproximativ 7.000 de miliarde de dolari din valoarea totală a acțiunilor și perspectiva unei noi recesiuni economice. Decizia agenției Standard&Poor’s de a retrograda ratingul suveran al Statelor Unite ale Americii pentru prima dată în istorie a adus câteva zile de panică pe piețele bursiere. Acestora li s-au adăugat alte elemente de presiune – criza datoriilor suverane din UE și SUA, situația politică tensionată sau statisticile economice slabe din primul semestru.

În acest carusel, singurele ancore de stabilitate pentru investitori au fost aurul și francul elvețian. Moneda Elveției are însă o limită a aprecierii, pentru simplul fapt că elvețienii o vor trage în jos pentru a nu distruge economia.

În cele două săptămâni de foc, aurul s-a apreciat brusc, de la 1.650 de dolari pe uncie la 1.770, iar în câteva ședințe de tranzacționare s-a apropiat de 1.900 de dolari, adică recorduri istorice ale prețului nominal. Prima explicație este că investitorii au renunțat rapid la activele riscante și, pe de altă parte, au rezistat tentației de a transforma în cash rezervele de aur pe care le dețin.

De la începutul anului, aurul s-a apreciat cu 30%, iar pentru ultimul deceniu, indicele de creștere este de aproape 400%. În climatul de incertitudine de la acest moment, majoritatea analiștilor dau ca sigură continuarea acestei tendințe, mai ales că nu se întrevede o ieșire rapidă din criza datoriilor.

Mai multe argumente ca până acum William Rhind, director general al companiei ETF Securities, crede că rațiunea unei investiții în aur nu s-a schimbat. „Singurul lucru care s-a schimbat este că motivația pentru investiție este mai puternică – Guvernul SUA, cel mai sigur plasament din lume, a fost retrogradat. Nu mai e atât de sigur ca până acum”, a declarat Rhind, citat de Reuters.

Chiar și la prețurile actuale, aurul nu este supraevaluat. Cel mai scump aur s-a tranzacționat în 1980, la prețul de 873 de dolari / uncie, ceea ce, ajustat la inflație, ar însemna un echivalent de 2.391 de dolari în prezent.

În acest context, este cu atât mai credibilă prognoza băncii de investiții americane JP Morgan Chase, care vede prețul aurului la 2.500 de dolari/uncie până la sfârșitul acestui an. Analiștii instituției au declarat că estimarea anterioară, de 1.800 dolari / uncie, era „prea conservatoare”.

De asemenea, analiștii de la Deutsche Bank afirmă că aurul va atinge pragul de 2.000 de dolari/uncie în mod natural, fără ca aceasta să fie considerată o evoluție speculativă, de tip „bubble”. „În viziunea noastră, probabilitatea unei evoluții puternice a aurului reflectă stresul prin care trece acum sistemul financiar și menținerea unor dobânzi foarte mici”, se arată în analiza Deutsche Bank. Mai mult, aurul se va aprecia în orice variantă de scenariu, indiferent de inflație, de evoluția dolarului sau de revenirea economiei. „Credem că mulți dintre factorii care au dus la o dublare a prețului aurului de la începutul lui 2009 rămân intacți”, se mai arată în documentul băncii germane. Persoanele fizice sau companiile au la dispoziție trei metode prin care pot investi în aur: un fond de investiții specializat, acțiuni la companii care extrag aur sau achiziția de lingouri și monede.

Cum și de ce s-a ajuns aici

În ecuația aur – bani, economia mondială încă mai suferă consecințele unei decizii luate cu exact 40 de ani în urmă, potrivit unei analize a publicației britanice Daily Telegraph. Pe 15 august 1971, președintele american Richard Nixon a decis să desprindă dolarul de etalonul aur, din cauza costurilor mari ale războiului din Vietnam. Brusc, pentru prima dată în istorie, valutele lumii nu au mai depins de valoarea aurului sau a altei mărfi palpabile, ci de volumul de încredere pe care investitorii erau dispuși să îl arate. Băncile centrale au fost lăsate să-și fixeze politicile monetare conform propriilor instincte, mai degrabă decât pe nevoia de a se raporta la aur. Renunțarea la aur a fost unul dintre cele mai importante momente ale istoriei moderne, cu un impact negativ până în prezent, chiar dacă nici sistemul anterior nu era perfect.

Istoria ne învață că politicienii au întotdeauna tendința de a cheltui cu mult peste posibilități. În momentul în care au decuplat monedele de la un standard măsurabil, consecințele s-au manifestat prin pierderea încrederii, inflație și ruinarea economiei. Atunci când există standardul aur, momentul în care politicienii depășeau posibilitățile de a cheltui devenea evident – nu mai erau rezerve de aur. În actualul sistem, este mai greu de spus care este momentul în care sistemul se apropie de colaps.

Toate semnele arată însă că ne aflăm la finalul unei ere economice. În cei 40 de ani, multe state au împrumutat sume enorme, ceea ce nu ar fi putut să facă în sistemul anterior. Criza din 2008 a reprezentat primul semn că mărirea prețurilor activelor și creșterea economică au fost himere. Pierderile au fost transferate către datoriile de stat și astfel s-a declanșat al doilea val al crizei.

Ce s-a întâmplat cu prețul aurului în tot acest interval? De la 40 de dolari pe uncie în anii ’70, a ajuns acum la peste 1.700 de dolari. „Prețul reflectă mulți factori, inclusiv creșterea economică, însă principalul factor este o încredere în scădere că valutele au puterea de a-și menține valoarea”, se afirmă în analiza cotidianului britanic.

România, o forță potențială în producție

Care este însă poziția României în acest joc planetar? Valoarea aurului din rezerva de stat a României este de peste 3,5 miliarde de dolari, potrivit reprezentanților BNR. Pe de altă parte, România ar putea deveni cel mai mare producător de aur din Uniunea Europeană, în cazul în care proiectul de exploatare minieră de la Roșia Montană va primi undă verde din partea autorităților, potrivit datelor Agenției Naționale pentru Resurse Minerale (ANRM). Rezervele exploatabile de la Roșia Montană se ridică la aproximativ 250 de tone, care sunt programate a fi extrase în 20 de ani. În prezent, pe primul loc în Europa se află Finlanda, cu o producție anuală de 11 tone de aur. Oficialii ANRM au declarat recent că în România mai există„zăcăminte comparabile”, însă estimarea totală a rezervelor de aur este o informație clasificată.