„Perlele” viitorului românesc

Țăranii agricultori și-au cules rodul muncii de peste an, Cristian Sima a „recoltat” niște milioane din fondurile SIBEX, MRU își numără parfumurile și cremele antirid cumpărate din bani publici etc. Cu siguranță, toamna este anotimpul bilanțurilor. Contabilitatea mea, de care mă ocup personal, este una tristă și mi-a dat cu minus și anul acesta.

Am calculat numărul de „perle” extrase din învățământul românesc și, după ce mi-am luat dividendele zdravene de râs, mi-am înghețat conturile de încredere în viitorul intelectual al țării. La prima sesiune de Bacalaureat, rata de promovabilitate pe țară a fost de 44,41%. A doua șansă la examen, cea de la sfârșitul lunii august, le-a lăsat timp berechet celor picați să meargă la cursurile de vară din Mamaia, să aprofundeze anatomia umană pe plajă, să frecventeze „bibliotecile” cu servire la masă și animatoare geniale. Mulți n-au făcut față presiunii și, din cei 51.234 de liceeni înscriși pe listele celei de-a doua sesiuni, s-au prezentat doar 41.661. Îmi amintesc cum îi vedeam la televizor pe cei care veniseră să dea piept cu româna, matematica, biologia sau istoria. Erau pur și simplu copleșiți că au fost obligați să-și părăsească activitățile extrașcolare, examenul îi lăsa absolut indiferenți. Doar n-or să-și distrugă sănătatea psihică pentru că nu știu carte! Pentru că, indiferent cât de dur sună asta, sunt elevi care au ajuns tocmai până în clasa a XII-a, dar care sunt la limita analfabetismului.

Demonstrație de distracție
Revin la cultura mea de perle. Iată o analiză obiectivă a „Scrisorii a III-a” de Mihai Eminescu – „Mircea cel Mare, care prima dată a fost bătrân, stă la un discurs cu Baiazid. Acesta îl primește politicos, dar cu obrăznicie, și-l face în tot felul, ca pe o albie de porci. Când Baiazid îl întreabă arogant «Tu ești Mircea?», domnitorul român nu se pierde cu firea și îi răspunde la fix: «Da-mpărate!». Până la urmă, Mircea cel Mare, deși bătrân, îl va îngenunchea pe trufașul otoman cu câteva proverbe și zicători bine plasate”. Sau „Mircea cel Bătrân a fost înmormântat la Cozia împreună cu umbra sa”. Cât de mândru ar fi Mihail Sadoveanu dacă ar citi pe foile de examen următoarele: „Cu ajutorul câinelui Vitoria Lipan și-a găsit foarte repede zăcămintele soțului”, „Nechifor Lipan a avut fericita ocazie de a nu se mai întoarce acasă fiind jefuit de niște oameni invidioși” sau „Lipan stătea pe spate cu fața în jos”. Și, preferata mea: „Împăratul avea o grădină și în fund un măr”.
Acestea sunt doar câteva exemple din ce poate gândi și scrie un tânăr român de 18-19 ani. Care nu s-a născut în comunism, care a avut neîngrădita libertate de a citi orice, de a ieși în afara granițelor țării și a mentalităților ruginite, care a avut acces (poate „prea” nelimitat) la radio, televiziune și internet. Nimic nu l-a oprit să învețe și nimeni nu i-a interzis educația. Și totuși…

Vinovăție multilateral împărțită
Nu pot să nu mă întreb ce visează un adolescent care scrie: „În cunoscuta baladă Miorița, sunt descrise câteva întâmplări în care sunt implicați doi criminali, o oaie turnătoare și un cioban care șochează prin prostia lui”? Cine i-a îngrădit autorului aberației dreptul constituțional la educație și cine i-a furat posibilitatea dospirii măcar a câtorva procente din creierul personal? Îmi lipsește cinismul să admit că lumea e făcută și din proști și săraci, atât timp cât asta e lumea mea, în care trăiesc eu, cu care interacționez și eu, pe care o critică Occidentul și de care mă rușinez uneori. Și care înseamnă următorii 20-30-40 de ani de Românie.
Toți suntem vinovați. Părinții, pentru că au dat o nouă definiție celor „șapte ani de acasă” și i-au transformat în „toată viața la serviciu”, mai ocupați cu făcutul banilor decât cu cizelarea propriilor odrasle, i-au lăsat să învețe de la televizor sau de pe net și acum toți vor să fie Mazăre sau Buruiană (pură coincidență floral-leguminoasă). Ghinion! Televiziunea NU este un instrument de educare a maselor. Ajută, dar nu ne face mai deștepți, vorba lui Moise Guran. Lista vinovaților continuă cu profesorii. Dacă un cadru didactic se chinuie să ia „salvatorul” 5 la examenele de titularizare, de ce ne mai mirăm că trec clasa cu note mari elevi care descriu iubirea prin „Zoe și Tipătescu se iubeau pe la spate”. Din dorința de a-și demonstra talentul, miniștri după miniștri au colorat greoi și strâmb învățământul românesc, încât nimeni nu mai poate cuprinde întreg tabloul. În fiecare an ceva se schimbă, răsare, dispare sau se modifică. Acum pot fi liniștiți, vor rămâne în istorie!
Mă abțin să culpabilizez mass-media pentru programele fără fond și „vedetele” gonflabile pe care le promovează, al căror public sunt chiulangiii, mocofanii, epigonii. Cine își face audiența pe prostia altora e, până la urmă, tot un soi de… capitalist. Aștept și criza lor!

„Lumea-i cum este… Și ca dânsa suntem noi”
O scurtă vizită în Austria, de exemplu, te obligă să te porți civilizat, să nu arunci gunoiul pe jos, să-i respecți pe toți șoferii de pe autostradă, să nu fii gălăgios. Viața în România nu te obligă la nimic. Societatea nu te forțează la standarde înalte. Politicienii zic mersi că au în țarcul lor o turmă bezmetică, fără alt reper decât gardul bătut în cuie, o gloată ușor de controlat, de manipulat și de furat. De ce și-ar dori vreun conducător (indiferent cum îl cheamă) să fie un Maiorescu? Doamne ferește să înceapă românii să-și pună întrebări, să cugete, să facă diferențe! Ăsta ar fi începutul civilizației și al gândirii! După ce că suntem (cei) mulți, să mai fim și deștepți? În acest context, vor exista mereu curajoși „dezertori” precum Corina Drăgotescu, care vor pune punct în România și o vor lua de la capăt în altă parte. Țara asta i-a strâns de guler și pe Eugen Ionescu, Constantin Brâncuși, Mircea Eliade, Monica Lovinescu etc. Să „învățăm” de la distinsul elev de liceu care spune că „Dimitrie Cantemir a avut un rol însemnat în viața sa” și fiecare să-și trăiască partitura. Toți sperând, puțini făcând. Pentru prea puțini.