Martin Schulz este fostul Președinte al Parlamentului European și al Partidului Social-Democrat german, fost candidat pentru funcția de Președinte al Comisiei Europene și pentru cea de cancelar al Germaniei.
Citeşte şi: Mircea Geoană: Prin moartea senatorului John McCain, America a pierdut un erou, iar Europa un aliat
MORT pe frontul anticorupției
După eșecul răsunător al partidului în fruntea căruia s-a urcat călcând pe cadavre, la alegerile parlamentare germane din 2017, precum și după ratarea încercării de a deveni ministru de Externe într-un guvern de mare coaliție CDU/CSU-SPD, a fost nevoit să se retragă din toate funcțiile politice deținute la acea dată.
Atât în timpul campaniei pentru alegerile europene, cât și al celei pentru alegerile în Bundestag, Schulz a insistat asupra angajamentului său în lupta împotriva corupției, dând ca exemplu în acest sens acțiunea sa vizând îndepărtarea din conducerea Grupului socialiștilor și democraților din PE, a vicepreședintelui acestuia, românul Adrian Severin, și insistențele sale pentru condamnarea lui.
Evident, Martin Schulz nu a spus niciodată că aceste demersuri au fost făcute fără nicio probă și fără a se fi dat dreptul celui înlăturat la a se apăra, exclusiv în baza unei înscenări puse la cale de un ziar britanic eurosceptic aflat în campanie pentru ieșirea Marii Britanii din UE.
De asemenea, nu a spus că ținta luptei sale împotriva corupției era chiar candidatul cel mai bine plasat pentru a-i lua locul, peste doar câteva luni, în fruntea Grupului parlamentar socialist, și de acolo, foarte probabil, în fruntea PE. Lupta anticorupție obligă.
În prezent, aflat pe tușă și dorind să se reinventeze, eventual ca Președinte al Internaționalei Socialiste, din înălțimea căreia să revină în politica națională și europeană, preacinstitul Martin Schulz a decis să îi facă o vizită în închisoare fostului Președinte socialist al Braziliei, Luiz Inácio Lula da Silva, care în prezent se confruntă cu o iminentă încarcerare ca urmare a condamnării sale pentru corupție la nouă ani și jumătate închisoare, conform sentinței pronunțate în primă instanță, sporiți apoi la doisprezece ani de Curtea de apel, după un proces cu aparențe serioase de fi fost politic, deci inechitabil.
În aceste condiții, convins că adevărul va învinge inclusiv prin dezbaterile publice din cadrul campaniei pentru alegerile prezidențiale în curs, Lula da Silva, susținut și de valul unei imense popularități (iată că și în Brazilia „penalii” sunt populari), s-a declarat gata să candideze. O poate face tehnic numai întrucât avocații săi au inițiat niște proceduri dilatorii la Tribunalul Suprem. Altminteri, potrivit legii braziliene, sentința este executorie.
Citeşte şi: 63% din judecătorii și 60% din procurorii României erau urmăriți penal
ONU: Un arestat poate candida
Sesizat cu refuzul autorităților de a-i permite unui condamnat penal participarea la alegerile prezidențiale, Consiliul pentru Drepturile Omului al ONU a reținut că un asemenea refuz este contrar normelor dreptului internațional la care a aderat și Brazilia și pe care trebuie să le respecte.
Un asemenea verdict este consonant și cu recomandările Consiliului Europei, al cărui membru este România, potrivit cărora interzicerea dreptului de a fi ales nu afectează în primul rând persoana căreia i se adresează direct, ci electoratului, privat de capacitatea de a-și alege liber reprezentanții; ceea ce este inadmisibil.
În orice caz, calitatea de „penal” și de „corupt” a lui Lula nu îl mai deranjează pe „incoruptibilul” Schulz, dacă dând mâna sa cea „curată” cu mâna „murdară” a acestuia, se poate sui pe valul său de popularitate spre a acoperi deficitul propriu de simpatie și susținere politică și populară.
Cel care moraliza România și dădea lecții de cinste concurentului său român nu mai este la fel de intransigent când este vorba să se așeze la remorca simpatiei populare a unuia cu care nu este în competiție. Avem aici un exemplu de nefericită asociere între justiția selectivă, comună – iată – Braziliei și României, pe de o parte, și morala selectivă, caracteristică oportunismului politicienilor de felul lui Martin Schulz, pe de altă parte.
Citeşte şi: PSD în războiul amazoanelor. Ce bine că e!













































