Presa,  societatea  și  serviciile

Declaraţiile colonelului Dragomir au inflamat opinia publică – presă, politicieni, ONG-iști etc. N-ar fi avut de ce, noutăţi nu erau. În afară de numele proprii, desigur! Poate că și acestea sunt importante, deși, în opinia mea, sunt doar un eșantion!

Presa infiltrată

Au curs fluvii de exegeză pe seama declaraţii‑lor fostului colonel SRI Dragomir.

De obicei, deși le citesc, nu iau în seamă asemenea declaraţii. Când e vorba de servicii, nu poţi ști când e albă și când e neagră, mai ales că despre lucrători se spune că ies din slujbă cu picioarele înainte. De data asta, fac o excepţie. Din mai multe motive. Avem precedentul autodenunţatului Turcescu. Informaţiile despre infiltrarea presei au deja o lungă tradiţie, iar actualul director Helvig nu a infirmat fenomenul. În fine, nu văd de ce aș avea mai multă încredere în Coldea sau Turturică, decât în Dragomir. Generalul produs de Băsescu a fost dat afară din conducerea SRI după o anchetă care n-a mers până la capăt, expulzarea luând chipul „acoperit” al unei demisii repede acceptate.

Important este însă altceva. Dincolo de anecdotică, declaraţiile colonelului se referă la două din cele mai grave probleme ale societăţii românești – care pare să fi îngurgitat o otravă pentru care nu se întrevede un antidot –, mă refer, desigur, la credibilitatea presei, „câinele de pază al democraţiei” și la infiltrarea globală a societăţii românești de către servicii, îndeosebi de către SRI, în legătură cu acesta apărând cele mai multe semnale de alarmă.

Credibilitatea presei este în gravă suferinţă de dinaintea declaraţiilor lui Dragomir și are rădăcinile la începuturile crizei economice începută în 2008.

Pe fondul prăbușirii publicităţii, tabloidizarea, deja în curs, s-a generalizat. Până și presa autodenumită quality i-a oferit largi zone acesteia. Cum veniturile n-au sporit spectaculos astfel, a apărut „negoţul” cu informaţii, opinii și atitudini. De la aluzii favorabile la militarea deșănţată pentru cei care aduceau banii „la sacoșă”, s-au folosit toate procedeele autodegradării presei.

O bună parte a presei a intrat la stăpânul politic, care adesea era cel economic de dinainte. Mogulii nu-s invenţia lui Băsescu, doar că se află în ambele tabere, dacă n-or fi chiar mai multe. Și, de bună seamă, presa este infiltrată masiv de SRI. Nu pentru că o afirmă Dragomir și o mulţime de analiști, ci pentru că fenomenul e vizibil cu ochiul liber, și când apar informaţii „pe surse”, și când sunt puse în circulaţie stenograme – trunchiate și „editate” – ale unor înregistrări privind anchete în curs, și când vezi că atunci când serviciile intră în lumină cu o boroboaţă, sar, la ordin!, în ajutorul acestora mereu aceleași publicaţii sau aceiași jurnaliști.

Nu sunt neapărat acoperiţi, sunt prea proști pentru asta, sunt „goarne”, mai tehnic, agenţi de influenţă.

Presa a devenit un câine fără dinţi, care nu mai mușcă, nici măcar nu mai latră! Și atunci – de unde încrederea în presă?

Am scris în presa studenţească din 1972, după 1990, am scris mereu, am condus ziare și reviste, am făcut emisiuni de radio și tv. Din 2009, în afara câtorva publicaţii culturale, a revistelor Caţavencii, Sinteza și a celei de faţă, nu citesc nici o publicaţie de la noi. Mai „răsfoiesc” pe net, dacă mi se semnalează ceva. Tot de atunci nu mă uit la tv… Mai scriu pe blog, în vreo revistă literară și în publicaţiile amintite. O vorbă spune: „Între o ţară fără presă și una fără guvern, este preferabilă cea de-a doua.” La cum merg lucrurile, pare preferabilă una fără amândouă!

Puterea și supraputerile SRI

Și politica este puternic infiltrată. Și nu doar ea, ci și viaţa economică, justiţia, societatea civilă, care uneori își merită numele de „societatea în civil”!

Privatizările nu s-au făcut fără paleo – și neo-securiști, marile inginerii financiare, precum Caritas, SAFI sau FNI, s-au petrecut sub atenta lor supraveghere și este imposibil să apară un mare scandal în care să nu-i găsești – de la Microsoft și „securizarea frontierelor” până la altele, mai mărunte, precum firmele lui Ghiţă, afacerile lui Voiculescu sau cele ale prematur dispărutului patron de la Hexi Pharma. Despre partide, ce să mai spun? Că sunt infiltrate din naștere sau chiar din faza concepţiei?! În ceea ce privește Justiţia, partea cea mai atinsă este cea reprezentată de parchete, iar simbioza – sper că dispărută! – dintre DNA și SRI este numai vârful aisbergului. Din păcate, Doru Bușcu are dreptate: pe lângă puterea acordată prin lege, SRI a devenit o supraputere prin capturarea unei părţi din puterea altor instituţii ale statului și societăţii. Asta este extrem de grav și pare într-adevăr o otravă fără antidot…

„Instituţiile de forţă”

Unii oferă și soluţii. De pildă, adoptarea unei legislaţii după model german, care să interzică penetrarea mediului politic, a justiţiei și a presei de către serviciile secrete. Trec peste faptul că, în ce le privește pe primele două, există interdicţii legale clare – au rămas zonele cu pricina neinfectate?! Să presupunem că va apărea și o interdicţie legală explicită referitoare la presă. Se vor sfii atunci „instituţiile de forţă”, cum le mângâia duios pe creștet Băsescu, să încalce legea, să sfideze Constituţia? Cred că unii confraţi din presă și din societatea civilă – cea pe bune – suferă cronic, cu pusee acute, de optimism!

„Ceea ce am văzut public nu sunt nici dezvăluiri, nici informaţii, ci dezinformări şi minciuni ordinare. Am văzut un om disperat de anvergura problemelor penale cu care se confruntă. Nu am avut birou la DNA. Am fost implicat în activităţi de cooperare cu procurori ai Ministerului Public, deci inclusiv cu DNA, în limita atribuţiilor noastre legale. Nu am ordonat arestări. La mine în birou nu au fost ofiţeri acoperiţi.”

                                                                                                                           Florian Coldea, fost Prim Adjunct al Directorului SRI

„Absolut tot ce a spus Daniel Dragomir despre mine este o minciună. La fel ca și ce a spus un alt manipulator angajat cu contract, care a afirmat că aș fi părăsit o emisiune la comanda unui afacerist care m-a plătit. Nu am plecat din nicio emisiune, niciodată. Tot minciuni sunt și dezvăluirile multor altora care m-au acuzat că sunt ofiţer acoperit. Nu am fost, nu sunt și nu voi fi niciodată. Faptul că am ales să tac nu înseamnă decât că am ales să nu cobor în mocirlă, că am ales să nu le fac jocul și că am ales să am încredere în cei care mă citesc. Dacă în 27 de ani de jurnalism nu v-am putut convinge de onestitatea și de buna mea credinţă, cum aș putea să o fac acum, cu câteva explicaţii.  Dan Turturică 

„În România pare perfect acceptabil ca serviciile să se folosească de jurnaliști așa cum se foloseau boierii de slugi. Pare perfect acceptabil ca redacţii întregi să fie alimentate cu informaţii pe sub mână, ulterior neverificate, dar publicate și rostogolite drept adevăruri supreme.” Mihai Radu

„Cu sau fără s-o spună Dragomir, lucrurile s-au petrecut așa cum se știe: SRI a folosit jurnaliști (pe lângă judecători, procurori, politicieni și activiști civici) ca să-și extindă ILEGAL puterea. SRI a furat putere de la Guvern, de la președinte, de la Parlament, de la judecători, de la procurori, de la cetăţeni și, după cum se vede aici, de la presă. A furat putere direct, încolţind, mituind și substituind parţial funcţii majore în statul român. Dar a furat putere și prin intermediari, cum ar fi DNA, CCR, ÎCCJ, CSM. SRI a mai furat și altele – bani, drepturi, libertăţi –, dar principalul corp delict a fost puterea.” Doru Bușcu