Președinta ÎCCJ ne asigură că suntem ascultați cum se cuvine

Pe data de 14 august 2020, Înalta Curte de Casație și Justiție a dat publicității Raportul întocmit de președinta acesteia, judecătoarea Corina Corbu, referitor la modul în care organele de urmărire penală realizează supravegherea tehnică a telefoanelor. Cu alte cuvinte, dacă ne sunt ascultate convorbirile destul de mult și destul de bine.

• Oligarhul înșelat
• Lumea are primul ei trilionar
• USR nu susține guvernul Tomac
• Kaja Kallas’s false apartheid remarks add fuel to antisemitism fire in Europe-top european Rabbi
• Kaja Kallas generează un nou scandal. Un cunoscut rabin o acuză pe șefa diplomației europene că declarațiile sale false alimentează flăcările antisemitismului

Pentru ca, Doamne ferește, să nu avem așteptări prea mari, suntem avertizați din start că „activitatea de verificare …vizează exclusiv măsurile generale care au ca scop respectarea dispozițiilor legale privind accesul organelor de urmărire penală la sistemele tehnice ale Centrului Național de Interceptare a Comunicațiilor, … nefiind rolul președintelui ÎCCJ de a verifica legalitatea procedurilor sau a probelor obținute prin mijloace tehnice de supraveghere, atribut exclusiv al judecătorului de cameră preliminară sau, după caz, al instanței de judecată”.

Prin urmare, este un control tehnic pentru care cel chemat să îl efectueze are competență legală, dar nu are nici un fel de competență profesională. De aceea SRI a și acceptat introducerea în legislația care îl vizează a unei asemenea proceduri de control. Căci dispozițiile legale ale căror respectare se verifică sunt doar niște indicații tehnice, evident cu finalitate judiciară, dar care pot fi evaluate doar de specialiști în domeniul IT. Aceștia i-au raportat Corinei Corbu că totul este în regulă, și ea ne asigură că negreșit așa este.

Ceea ce nu o împiedică să recomande, în final, că „trebuie să menținem vigilența” și să continuăm a avansa cu elan neabătut pe drumul de victorii trasat de SRI, ale cărui protocoale de cooperare cu organele de cercetare penală rămân, desigur, în vigoare. Așa se revine la dulcea „limbă de lemn” care în regimul comunist, la fel ca azi, acoperea abuzurile statului polițienesc.

Ca procedura de control să nu deranjeze pe nimeni, se arată clar că cei întrebați au răspuns unui chestinar transmis, adică un fel de test grilă la care se autoevaluau singuri.

E bine că Președinta ÎCCJ știe care nu îi este rolul. Ar fi mai important, însă, să afle care îi este. Ceea ce nu se va întâmpla atât timp cât se va limita să citească legile numai sub aspectul lor tehnic și nu va înțelege că rolul său este tocmai acela de a face legătura între drept și dreptate, precum și între ordinea colectivă și drepturile individuale. Pentru o fostă victimă a abuzurilor unei justiții politizate este surprinzător, trist și dezamăgitor că nu a reușit să o facă încă.

S-ar putea să fie un caz de „reeducare” reușită de DNA (sic!).

Prezentăm mai jos Raportul și concluziile acestuia.