Cei mai mari artişti ai momentului, partituri muzicale cunoscute şi îndrăgite, dar şi noutăţi/rarităţi ce ridică nivelul de interes şi prestigiul internaţional!
După deschiderea în forţă cu Radu Lupu, Daniel Barenboim şi Capela de Stat din Viena, Festivalul a început parcă drumul de la capăt urcând treptele succesului una câte una până la un nou moment de culme marcat de concertul cu program Brahms-Enescu susţinut de violonistul Leonidas Kavakos, Filarmonica din Londra şi dirijorul Vladimir Jurowsky în seara zilei de sâmbătă 14 septembrie. Cred că după acest moment – conform melodiei infinite atât de dragă lui Richard Wagner, care după o cadenţă evitată, reîncepe mereu şi mereu – şi festivalul îşi va relua, pentru a doua oară ascensiunea, de astă dată către climaxul final.

Am mai spus, dar nu preget să repet căci detaliul este foarte important: prestigiul unui gest de o atare amploare este judecat prin prisma invitaţilor – aici s-a scris mult şi numele mari au fost intens vehiculate de toţi comentatorii radio, TV sau de presă scrisă – dar şi prin cea a repertoriilor abordate. Asupra acestui aspect aş dori să insist. Desigur capodoperele clasice nu au lipsit, dar şi ele au fost cu grijă alese astfel ca evenimentul să fie cu adevărat Eveniment – integrala concertelor pentru pian de Beethoven, Brahms – Dublul concert pentru vioară, violoncel şi orchestră –, lucrări de Ravel, Respighi şi Debussy, Simfonia a IX-a, Din lumea nouă, de Dvořák, Recviemul de Verdi, mult Mozart, mult Vivaldi… Multe însă şi la fel de demne de interes au fost şi lucrări, din varii motive, rar cântate care trimit foarte departe în trecut, ca operele L’Orfeo de Monteverdi sau Alessandro de Händel în interpretări excepţionale – ansamblul „La Venexiana” şi orchestra „Armonia Atenea” –, sau lucrări care au primit deja sau aspiră încă la statutul de capodoperă a secolului XX ca – le enumăr în ordinea inserării lor în desfăşurarea festivalului – Concertul pentru pian şi orchestră (primă audiţie europeană) de Michael Hersch (solist, Matei Varga), Concertul pentru pian şi orchestră de Sir Peter Maxwell Davis (cu Mario Formenti), Concertul in re minor pentru vioară şi orchestră de Benjamin Britten (Vilde Frang), gigantica lucrare Gurre-Lieder de Arnold Schönberg, Concertul nr. 1 pentru vioară şi orchestră de Philip Glass (Anna Tifu), Concertul pentru flaut şi orchestră de André Jolivet (Ionuţ Bogdan Ştefănescu)… Un palmares impresionant la care, în următoarele două săptămâni se vor adăuga Concertul in re minor pentru două piane de Poulenc (Katia şi Marielle Labèque), Recviemul de război de Benjamin Britten, Simfonia a II-a, Cele patru anotimpuri, de Carl Nilsen, Concertul pentru vioară şi orchestră de Igor Stravinsky (Julian Rachlin)… asta, pentru a rămâne doar în sfera creaţiei secolului XX.

Impresionante aceste programe, aşa cum impresionante au fost, şi desigur vor fi, versiunile interpretative care ni se oferă. Cu acest gest îndrăzneţ, organizatorii au propulsat Festivalul intr-o nouă ligă valorică, ceea ce nu poate decât să ne bucure pentru noul prestigiu al vieţii muzicale româneşti şi pentru soarta festivalului. Desigur, nu vom uita entuziasmul declanşat de cuvintele lui Daniel Barenboim Enescu în veci ! Au fost pornite din suflet şi au fost percepute ca atare. Pragmatic însă, am aşteptat – şi ce bine că am primit ! – confirmarea oficială a existenţei viitoarei ediţii 2015 a Festivalului Internaţional „George Enescu”. La finalul copleşitoarei seri în care Antonio Papano împreună cu Orchestra şi Corul Academiei Naţionale „Santa Cecilia” din Roma au interpretat Recviemul lui Giuseppe Verdi, directorul Ioan Holender a ieşit pe scenă şi a anunţat : „Având în vedere că în ultimul timp au circulat diferite zvonuri în legătură cu viitoarea ediţie a Festivalului „Enescu”, am bucuria să vă anunţ că, într-o întrevedere cu domnul prim-ministru Victor Ponta, am fost rugat să continui activitatea de director artistic al Festivalului şi am fost asigurat că Guvernul va acorda un buget care, deşi nu va fi la fel ca cel din acest an, ne va permite să organizăm Festivalul la acelaşi nivel artistic, dar pe o perioadă mai scurtă. Înţeleg că şi în ţara noastră este necesară o redimensionare a cheltuielilor în toate domeniile. Sunt bucuros că am fost împuternicit să vă anunţ această veste bună.”
















































