Purgatoriul transplantului românesc

Astăzi este Ziua Națională a Transplantului. Câți dintre noi conștientizează cu adevărat importanța transplantului, domeniu aflat în dezvoltare, așezare și reașezare continuă în sistemul medical românesc?

Lipsa de informație, teren sigur pentru manipulare

Întâmplător sau nu, la scurt timp după anunțul ministrului Sorina Pintea că draftul noii legi a transplantului a fost finalizat, pe rețelele de socializare au apărut o serie de filmulețe care încearcă să inducă ideea că pacientul aflat în moarte cerebrală nu este cu adevărat mort.

Există destui care înghit pastilele de pe net pe nemestecate ceea ce face ca manipularea să aibă succes. Sigur, problema majoră o constituie mentalitatea oamenilor mai puțin informați. Pentru aceștia, transplantul este o erezie, aproape o blasfemie chiar dacă Biserica Ortodoxă nu s-a pronunțat împotriva acestei proceduri medicale. Dar cine mai este atent la detalii?

 Mult comentatul scandal Alexandru Arșinel a creat impresia că actorul a sărit peste rând. Nimeni nu și-a pus problema că ar fi putut fi eligibil. În mentalul colectiv s-a „înșurubat” ideea că persoanele care se află pe listele de așteptare stau la rând cu bonuri de ordine. Nimic mai fals. Bine că nu s-a ajuns la celebra replică din vremea cozilor la orice: „să se dea numai câte unul, să ajungă la toată lumea”. 

Performanța costă, dar merită

„Paradoxal, în România vorbim de transplant, fără să avem organe. Nu avem o cultură a donării de organe. Lucrurile nu se pot rezolva altfel decât prin legislație și prin promovarea acestei activități de donare. Mi se pare extraordinar că Biserica este alături de noi. N-aș putea spune că s-au opus cu vehemență la început, dar nici nu a propovăduit acest lucru”, a declarat pentru Q Magazine, ministrul Sănătății, Sorina Pintea.

Dar donarea de organe, chiar dacă este o mare problemă la noi, din păcate nu este singura. Laitmotivul problemelor din sănătate  este subfinanțarea. Ministerul Sănătății, actorii de pe scena politică românească ar trebui să conștientizeze că activitatea de transplant este expresia performanței și excelenței în medicină. Performanța costă, însă.

Chirurgul Horațiu Suciu, şeful Clinicii de Chirurgie Cardiovasculară din cadrul Institutului de Urgenţă de Boli Cardiovasculare şi Transplant (IUBCvT) Tg. Mureş, ne explică în detaliu cu ce probleme se confruntă transplantul în România:

„Părerea mea este ca s-a ajuns cumva la concluzia că numărul redus de transplanturi din România se datorează doar numărului redus de donatori și în acest moment toată lumea se focusează pe creșterea numărului de donatori prin stimularea, inclusiv financiară, a centrelor acreditate pentru prelevare. Riscul este să ne trezim că nu va mai avea cine să facă transplantul. Centrele de transplant sunt insuficient susținute pe toate planurile. Nu toate medicamentele pot fi decontate din banii programului național de transplant. Există o listă de medicamente care pot fi decontate din acest program, pe care încerc să o schimb de peste 5 ani –  fără succes – deși am scris memorii la ultimii cinci miniștri. Evident că peste 8o% din medicamentele utilizate în transplantul de cord nu se regăsesc pe lista respectivă și nu le putem deconta din fondurile de transplant, deci nu există o motivație de ordin financiar pentru o instituție medicală să facă transplant, iese în pierdere și nu e normal, mai ales dacă ne lăudăm ca vrem să stimulam activitatea de transplant. Medicii implicați în activitatea de prelevare și de transplant nu sunt motivați, nu pot fi plătiți deși de obicei operațiile se fac noaptea și de multe ori în week-end, oricum în afara programului de lucru”, a declarat pentru Q Magazine Horațiu Suciu.

Cu alte cuvinte, mergând pe principiul dominoului, dacă nu e rezolvată componenta financiară toată arhitectura se va prăbuși.

Sorina Pintea este de acord că problemele sunt mari în acest moment, afirmând chiar că medicii români fac minuni chiar și în absența unor condiții normale de lucru.

„Foarte multe discuții au fost în jurul transplantului. Unele întemeiate, altele nu. E foarte clar nu avem proceduri transparente, lucru care ne-a fost reproșat nu o dată. Este foarte adevărat că nu știm să ne promovăm valorile, vezi Narcis Copcă care a făcut primul transplant de plămâni. Trebuia să se înceapă de undeva și eu personal îl admir pentru curajul și dăruirea pe care doctorul Copcă le are. Dar nimeni nu poate face minuni dacă nu avem organe. Aceasta este prima condiție. A doua este dotarea centrelor de transplant, care stau prost la acest capitol. Medicii fac minuni și în aceste condiții, dar nu e normal să nu facem ceva în sensul ăsta. Am să vă dau un exemplu. Institutul de Transplant Renal din Cluj funcționează într-o mansardă. Minunile centrului de transplant renal se petrec într-un pod. Nu exagerez, nu glumesc”, a declarat pentru Q Magazine Sorina Pintea.

Războiul orgoliilor

Ministrul Sănătății consideră că degringolada din transplantul românesc a fost generat de un război al orgoliilor. Întrebarea pe care și-o pune, aproape retoric, este: „Unde am fi ajuns dacă lucrurile s-ar fi pus în ordine cu ani în urmă, dacă orgoliile nu s-ar fi manifestat atât de divergent și de pregnant?”.

Și pentru că am ajuns la acest punct, să nu uităm că primul transplant de plămâni din România s-a făcut sub asediu. Nu este o exagerare jurnalistică, ci realitatea. Despre războiul dintre doctorul Narcis Copcă și fostul ministru Vlad Voiculescu se știe. S-au aruncat cuvinte grele, jigniri pentru care nu s-au cerut scuze.

De la intervenția de pionierat de la spitalul Sf. Maria s-au mai efectuat trei transplanturi de plămâni. Cele patru succese ale chirurgului atât de blamat de Vlad Voiculescu au făcut să ducă în derizoriu toate insultele și afirmațiile fostului ministru.

„Statul român a plătit 250 de milioane de euro către țările din Uniunea Europeană, iar comisionul societăților care-i trimit pe acești pacienți în străinătate pentru diferite tratamente și operații, variază între 10 și 20%. Este verificabil acest fapt. Domeniul transplantului este o vacă foarte bună de muls. Fac precizarea că am fost sprijiniți de toți miniștrii Sănătății, cu o singură excepție: Vlad Voiculescu”, ne-a spus Narcis Copcă.

Transparența, obligatorie

Deoarece există un deficit de organe pentru transplant, selecția pacienților este mai mult definită de disponibilitatea organelor transplantabile decât de starea medicală a potențialului beneficiar.

Noua lege a transplantului este, în acest moment, un fel de „fata morgana”: toată lumea vorbește despre ea dar mai nimeni nu a văzut-o. Dar poate că discreția este o strategie mult mai eficientă pentru ca această lege să funcționeze.

Se vorbește foarte mult despre acordul prezumat, acord care ar face ca numărul donatorilor să crească și, în consecință, ar duce la creșterea numărului de intervenții. Aici pare a fi punctul nodal al viitoarei legi. Acesta presupune că orice pacient în moarte cerebrală se transformă în donator, în cazul în care nu a semnat, în timpul vieții, că nu este de acord cu donarea organelor. 

Gruparea conservatoare susține că legea este bună așa cum este și nu trebuie modificată. Mai mult decât atât, există o imensă rezervă față de acordul prezumat.

Prof. dr. Irinel Popescu, autorul primului transplant hepatic din România, este de părere că numărul donatorilor trebuie crescut însă nu consideră că acest lucru este neapărat nevoie să existe în legislație. Din punctul de vedere al domniei sale, problema nu se află la pacienți sau la familiile acestora, ci la spitalele din România.

„Atâta vreme cât în România nu sunt decât patru spitale: Baia Mare, Floreasca, Cluj, Oradea. Așa cum a dat spitalul din Baia Mare cinci sau șase donatori în perioada asta, așa ar fi putut să dea spitalul din Ploiești sau din Craiova, Constanța, spitale care nu au dat nimic. Să nu mai vorbim de spitalul Bagdasar, care are un potențial extraordinar, acolo este toată trauma cerebrală, dar nu a dat niciunul. Povestea asta nu o rezolvă legislația, o rezolvă ministerul prin pârghiile pe care le are: unele stimulative dar și coercitive. Acești oameni dacă sunt plătiți au obligația să declare toate morțile cerebrale. De cele mai multe ori nu fac, fie pentru că nu sunt plătiți, fie pentru că nu sunt interesați. Stimnulativ ar fi ca acele spitale care aduc donatori să primească o bonificație, o finanțare mai serioasă. Faptul că spitalul din Ploiești nu a dat niciun donator până acum spune ceva despre atmosfera de acolo”, a declarat pentru Q Magazine dr. Irinel Popescu.

Pe de altă parte, există gruparea care trece acordul prezumat printre lucrurile care ar îmbunătăți sistemul de transplant românesc. Dar există o condiție esențială: transparentizarea procedurii pentru a nu mai exista suspiciuni.

„Cine susține ideea că acordul prezumat nu trebuie să apară în legea românească, apără – din punctul meu de vedere – traficul de organe. O spun fără înconjur”, a spus pentru Q Magazine chirurgul Narcis Copcă.

De asemenea, Narcis Copcă este de părere că transparența este extrem de importantă, iar realizarea acestui lucru ar trebui să-l facă Agenția Națională de Transplant folosind pârghiile pe care le are.

„Legea transplantului ar trebui să aibă în vedere satisfacerea nevoii de organe în țara de baștină și îmbunătățirea sistemului de transplant. Evident, creșterea numărului de donatori este și ea la fel de importantă. Acordul prezumat este o soluție compatibilă cu Constituția României. Am propus varianta spaniolă ca variantă de inspirație, iar doamna ministru a fost și ea de acord că este cea mai bună opțiune. Nu e neapărat nevoie de o lege ci doar de niște reglementări. Transparența alocării de organe ar trebui să crească pentru a nu mai exista suspiciuni în acest domeniu. Iar aceasta s-ar putea realiza cu niște proceduri care sunt la îndemâna Agenției Naționale de Transplant. În acest moment, pentru acreditarea centrelor de transplant, existe o serie de criterii ușor stupide. De exemplu, are voie să facă transplant cine a mai făcut 20 de transplanturi. Este o anomalie, trebuie să recunoașteți. Dacă nu creezi condițiile pentru desfășurarea acestei activități cum poți să ceri așa ceva? Apoi, se mai cer niște diplome care nu sunt necesare în Europa de Vest. Este nevoie ca ministerul Sănătății să creeze o politică clară pentru acreditarea acestor centre. Regulile deja există în străinătate și funcționează foarte bine. În România nu trebuie decât să fie preluate, adaptate și armonizate. Nu inventăm noi  roata”, ne-a spus Narcis Copcă.

Punctul de vedere al doctorului Copcă este susținut și de ministrul Pintea:

„Atâta vreme cât o activitate atât de importantă ca transplantul este atât de ascunsă și de neorganizată este foarte grav.  Este foarte clar că s-a dorit ceva. Nu știu ce și, vă spun sincer, nici nu mă interesează. Pe mine mă interesează cum să putem crea accesul pacienților la acest tip de procedură, să pregătim medicii, să valorizăm pe cei pe care îi avem, să pregătim logistica necesară accesării unei organizații de tip european, Eurotransplant”, a precizat Sorina Pintea.

Transplantul, programat după orarul TAROM

Doctorul Horațiu Suciu este de părere că numărul transplanturilor ar putea crește prin stimularea și motivarea centrelor de transplant, iar acest lucru ar putea fi realizabil prin ridicarea restricțiilor referitoare la decontarea medicamentelor din banii de transplant și utilizarea plății pentru performanță („pay for performance”) atât în finanțarea instituțională cât și în cea a personalului medical. Alte soluții identificate de Suciu sunt: decontarea cu sumă fixă per procedură, dotarea cu aparatură de înaltă performanță a centrelor, crearea unui sistem coordonat de transport aerian, introducerea acordului prezumat, aderarea la Eurotransplant, refacerea protocoalelor de îngrijire a donatorului în moarte cerebrală în vederea prelevării multiorgan și, nu în ultimul rând, stimularea și susținerea centrelor și personalului medical implicat în activitatea de prelevare.

Din inventarul soluțiilor identificate de doctorul Horațiu Suciu, înțelegem că există o prea mare listă de probleme cu care se confruntă medicii specializați în acest domeniu.

„Transportul echipelor de prelevare și a organelor este o mare aventură pentru toți cei implicați. Deplasarea la centrul de prelevare se face de multe ori cu mașina proprie sau cu o salvare obținută după utilizarea relațiilor personale.

Programarea prelevării de organe (data și ora) se face în funcție de orarul de zbor al TAROM, esențial pentru transportul echipelor de la și spre  București, precum și a organelor prelevate (rinichi, ficat etc). În acest moment, noaptea nu sunt decât zboruri militare.

În continuare nu avem acces la anumite medicamente care nu au autorizare de utilizare în România cum este de exemplu Levosimendan (Simdax), esențial în tratarea insuficienței cardiace sau Aprotinina (antifibrinolitic)”, ne-a spus doctorul Suciu.

O statistică

România se află pe ultimul loc în Europa la numărul de donatori la milionul de locuitori. Astfel, în 1999, au fost 11 donatori, ceea ce statistic s-a tradus prin cifra 0.5 donatori/ 1 milion locuitori. După 14 ani, în 2013, se ajungea la 6,5 donatori per milionul de locuitori (130 donatori). În 2017 a fost un adevărat crah din acest punct de vedere: 3 donatori la milionul de locuitori. Lideră europeană în domeniu este Spania care are, aproape constant, 40 de donatori/1 milion de locuitori.