RAREȘ HOPINCĂ: Nu sunt omul nimănui și aparțin exclusiv voinței, creativității și limitărilor mele

A absolvit Facultatea de Filosofie a Universității București și crede în puterea sferei publice mai mult decât în puterile inspirate de partide. E un om de stânga, pentru că politica lui e bazată pe empatie. Spune că politica și administrația trebuie să treacă testul gândirii critice. Are experiență administrativă în ultimii 15 ani în sectorul privat și de stat, și a fost consultant pentru dezvoltarea de politici publice, de care România are nevoie mai mult ca niciodată. A dobândit reputația de a fi unul dintre cei mai buni oameni din Partidul Social Democrat și din administrația publică locală în atragerea fondurilor nerambursabile și implementarea proiectelor pentru dezvoltare comunitară. A fost city managerul Sectorului 5 în 2018, a fost ales consilier general în Consiliul Municipiului București, în 2020, și în 2023 a fost numit Prefect al Municipiului București. RAREȘ HOPINCĂ cere, în 2024, votul locuitorilor Sectorului 2, convins că îl poate transforma într-o parte nobilă a unui București care depășește complexele capitalelor din estul Europei. Nu vrea să fie un politician cool, ci credibil. În exclusivitate pentru Q Magazine, RAREȘ HOPINCĂ explică ce presupune proiectul său pentru Primăria Sectorului 2 și de ce „mergi la sigur” cu un profesionist care vrea un București green, nu pentru că e la modă, ci pentru că e sănătos, și care speră că politica poate salva vieți, dincolo de a le guverna, motiv pentru care investește resurse în combaterea consumului de droguri în instituțiile de învățământ.

• Simina Tănăsescu n-are televizor acasă. Despre datoria de „nerecunoștință” a judecătorilor constituționali și cum s-ar putea rezolva rapid cele 16.000 de dosare aflate pe rolul CCR
• După 25 de ani, Burj Al Arab intră în renovare
• De la americani vine lumina…verde! Bogdan Ivan anunță redeschiderea Rafinăriei Petrotel deținută de ruși
• Peter Magyar: Vom suspenda serviciul de știri al presei publice
• Ce ar vota românii: AUR a ajuns să cumuleze cât PNL și USR la un loc, dar a scăzut față de ianuarie

POLITICA PRESUPUNE DESTIN

Floriana Jucan: Ce înseamnă să faci politică pentru oameni?

RAREȘ HOPINCĂ: Ca primar sau politician, ești un om printre oameni. Nu te plasezi în afara comunității, nu ești nici deasupra ei. Politica pentru oameni presupune guvernarea în care nevoile și aspirațiile indivizilor sunt în centrul deciziilor. Presupune o investiție de timp, pentru că uneori construiești de la zero, alteori trebuie să recuperezi decalaje; energie, pentru că nu poți soluționa nimic fără a înțelege urgența sau creativitatea din spatele unei probleme; empatie, pentru că interlocutorii tăi sunt întotdeauna cei cu care împarți o comunitate, un sentiment de apartenență și, de ce nu, un destin.

Am un principiu fundamental pe care îl aplic în vocația mea de a reprezenta comunitatea: soluții la probleme reale, nu inventate.

Astăzi se vorbește foarte mult despre sfera publică și despre un așa-zis proiect de țară. Se trece cu vederea voința politică, singura care le poate susține. Ce este pentru filosoful Rareș Hopincă voința politică și în ce constă voința lui?

Am studiat filosofie, dar nu mă pot considera filosof. Filosofia m-a educat să rămân un individ lucid, critic și atent.

Sunt un om dedicat administrației și cred că studiile m-au ajutat să înțeleg mai bine că problemele omenirii au rămas aceleași, ceea ce s-a schimbat de-a lungul istoriei a fost maniera de a gândi soluțiile. Oriunde privești, în istorie, există o criză a solidarității, un test al încrederii pe care politica nu l-a trecut întotdeauna con brio, o probă a răbdării în care speranța pentru mai bine s-a stins sau, dimpotrivă, a rămas vie. Filosofia traversează aceste obstacole și îți amintește că fericirea individuală nu e completă fără viața publică.

Voința politică este rezultanta capacității și a determinării unui om politic sau a unui partid de a produce o schimbare în bine. Cred că un proiect de țară și orice proiect politic sau administrativ au nevoie de o astfel de voință. În ceea ce mă privește, schimbarea în bine pe care vreau să o aduc în Sectorul 2 ține atât de rezultate concrete, cât și de o atitudine incluzivă și solidară față de cetățeni. Vreau să recuperăm timpul pierdut de actuala administrație.

Voința mea politică e vocația de a crește calitatea vieții locuitorilor Sectorului 2.

Am trei obiective, nu idealiste, ci pragmatice. În primul rând, îmi doresc o comunitate în care circulația să fie fluidă, un trafic îmbunătățit, locuri de parcare noi, parcuri și spații verzi, nu pentru că e la modă să fii eco, ci pentru că e sănătos să ai un sector verde. Al doilea, îmi propun anveloparea locuințelor, nu pentru avantajele estetice, ci pentru că este rentabil. Iar al treilea obiectiv, vreau un dialog constant cu comunitatea. Sunt adeptul unei primării deschise. Sub niciun chip primăria Sectorului 2 nu poate fi un bastion, un glob de sticlă din care deciziile se iau impulsiv sau pur politic. Nu poți gândi în profunzime o soluție eficientă decât dacă ai un dialog cu oamenii: vocea lor e cel mai bun barometru al realității.

De câte ori ați simțit în politică un Leviathan, un război al tuturor împotriva tuturor?

Din fericire, politica, așa cum am simțit-o eu în PSD, este departe de acea viziune a lui Thomas Hobbes.

Nu ai cum să produci un război generalizat dacă ai conștiința că nu ești în politică pentru tine, ci pentru ceilalți, cărora le poți simplifica și îmbunătăți viața publică și privată deopotrivă. Poate în anii ’90 sau poate în alte partide s-ar putea vorbi despre un război al tuturor împotriva tuturor. Însă în cariera mea politică și administrativă am avut mai degrabă experiențe pozitive decât negative. Am întâlnit oameni care împărtășesc aceeași viziune, care știu să lucreze împreună, care au valori comune și înțeleg că rețeta succesului în politică, dar și în administrație, ține de un efort de echipă. Evident, ocazional apar asperități și conflicte. Faptul că ele pot fi depășite arată că există scopuri mai mari decât vanitățile de moment.

V-a convins politica de butada lui Sartre, „Infernul sunt ceilalți?”

În niciun caz. M-a fascinat și pe mine existențialismul în anii facultății. Însă viața este mult mai simplă decât se vede prin lentila filosofiei. Așa cum interacțiunile dintre oameni pot fi o sursă de conflict și suferință, ele pot fi și o sursă de bucurie și prosperitate.

Viața este ceea ce noi toți facem din ea: infern, dar în egală măsură și un eden.

Ceilalți fac parte din viața mea, la fel cum eu fac parte din viața lor. Iar dacă vom înțelege asta, atunci cu siguranță viața noastră va fi nu o negociere constantă cu ceilalți, ci o apropiere continuă de ei. Viața este mult mai simplă decât se vede prin lentila filosofiei.

MODEL DE LIDER

Ce mai înseamnă filosoful-rege pentru dumneavoastră?

Este o întrebare care mă duce către altă întrebare: care este modelul de lider de care societatea are nevoie? Avem nevoie de un lider providențial care să decidă pentru toți? Avem nevoie de un „filosof rege” în linia conceptului dezvoltat de Platon? Dacă am fi trăit acum câteva sute de ani, aș fi spus că da. Însă societatea în care trăim astăzi este cu totul alta și funcționează după cu totul alte principii. Nu cred că societatea are nevoie de un „înțelept” care să ia decizii în locul oamenilor.

Consensul trebuie construit, nu impus.

Decizia trebuie armonizată în funcție de opțiunile tuturor, nu în funcție de cum crede un singur om, oricât de înțelept ar fi el. Sigur, nu vreau să evacuez înțelepciunea din bagajul obligatoriu al omului politic. Dar cu siguranță înțelepciunea, ca orice altceva, de la valori și principii la proiecte și măsuri, se propune în spațiul public, nu se impune. Pentru că binele făcut cu forța nu mai este bine.

Credeți în puterea agorei?

Categoric. Din acest motiv sunt în politică și din acest motiv sunt în PSD: cred în puterea rațiunii publice.  Pentru că am această convingere că dialogul, dezbaterea, participarea civică sunt absolut necesare pentru dezvoltarea și funcționarea sănătoasă a oricărei societăți. Și aș vrea să aduc aici o nuanță.

Adevărata putere a agorei nu este când oamenii se mobilizează împotriva unei idei, a unei persoane sau a unei măsuri, ci când se mobilizează în favoarea unui proiect.

Forța deplină a agorei nu este când dărâmă, ci când construiește. Și aici cred că noi, ca societate, mai avem de lucru. Aici cred că PSD poate face o diferență, ca partid al solidarității și incluziunii.

Cu ce utopie ați întrat în politică și cum v-ați vindecat de ea?

Am crezut că în politică și administrație este suficient să vrei ca să și poți. Dar nu este deloc așa. Trebuie în primul rând să știi. Să cunoști legislație, proceduri, instituții. Să ai experiență directă cu administrația și cu oamenii. Lucrurile acestea se acumulează în timp. Nu am ars etape și, din fericire, am învățat aceste lucruri din primii ani de carieră, până la momentul actualei campanii. În fond, administrația este un domeniu pentru care îți trebuie cunoștințe și experiență.

Nu poți să te califici la locul de muncă și nici să înveți ABC-ul administrației când ajungi în fruntea unei instituții. Politica nu e ferită de utopii, dar administrația a devenit imună la aspirații imposibile.

E un domeniu pragmatic, în care cuantifici, măsori constant rezultatele obținute și le compari cu finalitățile apreciate inițial. Tind să cred că despre febra utopiilor nu mai putem vorbi decât la trecut. Un trecut modern, e adevărat. În ceea ce mă privește, am anticorpi la utopii: nu mă întreb niciodată cum arată lumea ideală în care vreau să trăiesc, ci cum pot îmbunătăți lumea reală în care ne aflăm toți.

După educație, ca filosof, sunteți un altruist, după rezultate, ca manager în diferite roluri, sunteți pragmatic. Care e trăsătura de caracter esențială a lui Rareș Hopincă?

Încerc să fiu un om adecvat. Nu pot să livrez cifre când este nevoie de emoție și nici emoție când este nevoie de cifre.

Ca orice om care este preocupat și de cei din jur, de profesia lui, vreau să performez în fiecare dintre rolurile pe care mi le-am asumat în interiorul comunității. Adecvarea este cred ceea ce mă ajută să păstrez echilibrul și să obțin rezultatele pe care mi le propun. Fără altruism nu poți intra în dialog cu comunitatea și nu poți avea dreptul de a-i aduce o schimbare. Fără pragmatism însă, nu poți transforma dialogul într-o finalitate practică și nu poți păstra schimbarea în bine pe termen lung. Sunt un realist, și după educație, și după profesie.

CE VREI ȘI CE AȘTEPȚI

Filosofia ne învață că Socrate plătește cu viața pentru curajul de a rosti adevărul. Cât de costisitoare a fost pentru dumneavoastră până acum viața politică?

Pentru mine politica a fost o opțiune asumată.

Nu am ajuns în politică din întâmplare. Așa că nici sacrificiile, exprimate în timp și efort, nu m-au luat prin surprindere.

Este, într-adevăr, un drum mai solicitant decât în alte cariere, dar este un drum care îți scoate în cale și satisfacții și reușite. Faptul că pot schimba lucrurile în bine, faptul că sunt oameni a căror viață este mai bună datorită muncii mele, asta îmi dă energie să merg mai departe. Unii au sentimentul că administrația publică e o viață de peșteră, în cavernele mașinăriei birocratice. Alții cred că politica e ceva caragialesc, în varianta ei internă, și ceva proustian, în versiunea ei externă. Politicienii nu sunt în căutarea timpului pierdut, ci a unui adevăr, așa cum și administrația pretinde, prin mijloace diferite. Un adevăr legat de ce suntem la momentul prezent și ce am putea fi, dacă ne solidarizăm eforturile. Privilegiul în aceste două domenii, politic și administrativ, e că observi efectele acțiunilor tale imediat: ai un feedback public, multiplu, iar atunci când e pozitiv, orice cost și orice sacrificiu par modeste.

Cum vedeți nevoia unui nou contract social, pornind, desigur, de la cel studiat în facultate și pe care-l știm cu toții?

Este o discuție de care societatea românească are nevoie. Noi nu ne-am lămurit încă ce este statul și ce vrem să fie pentru noi. N-am avut șansa țărilor occidentale să ajungem organic la o Constituție care să exprime cu adevărat voința societății. Am primit-o gata gândită după Revoluție, după 50 de ani de dictatură. Am avut puține momente de dezbatere publică reală și de consens. Trebuie să acceptăm că niciodată nu am vorbit despre ce înseamnă la momentul actual contractul social pentru noi toți. Iar campaniile electorale nu sunt un moment exclusiv pentru aceasta: statul coerent se întrevede în timpul mandatelor, nu la schimbarea lor. Teoriile contractului social spun însă că statul este rezultatul unor comunități unificate de o voință generală a indivizilor. Eșecul statului este și eșecul comunităților care refuză colaborarea participativă, dialogul și solidaritatea, ingredientele unei democrații funcționale. Priviți viziunea mea despre comunitate ca o antecameră a revizuirii contractului social. 

ABSENTEISMUL

Rousseau credea în voința generală a majorităților ca fundament al democrației. Cum plănuiți să combateți absenteismul la vot și să deveniți alesul unei largi, nu timide, majorități?

Și cei care nu aleg fac de fapt o alegere. Iar noi, ca oameni politici, trebuie să citim acest semnal și să îl interpretăm corect. Oamenii nu votează fie pentru că sunt prea dezamăgiți, fie pentru că trăiesc cu impresia că rezultatul votului nu le influențează viața sau nu o poate schimba în vreun fel. Eu îmi propun ca pe dezamăgiți să-i conving de faptul că se poate face politică și se poate face administrație cu onestitate și competență. Iar pe ceilalți, vreau să-i conving că și ei au ceva de câștigat din această participare civică. Poate este ceva ce ține de blocul lor, de parcul lor, de cartierul lor pe care vor să-l schimbe. Iar eu vreau să le arat că îi ascult și că implicarea lor poate să ducă la rezultatul pe care și-l doresc.

Am un proiect pentru Sectorul 2 al cărui contur final vreau să fie influențat de dialogul meu cu comunitatea: oamenii nu mă aleg pe mine, ci aleg o lume posibilă, un set de idei, o viziune.

Cei care aleg să nu își exprime votul sper să o facă după ce au parcurs atent toate opțiunile posibile. Ce îmi doresc e ca ignorarea a priori să nu ia locul evaluării opțiunilor pentru vot.

Retorica electorală a sferei publice a evoluat în ultimii ani pe criteriul răului cel mai mic. Ca absolvent de Filosofie și ca om politic, cum credeți că putem schimba mentalitatea votului negativ?

Votul negativ vine nu atât dintr-o mentalitate, cât mai degrabă dintr-un context. Cred că schimbând contextul, putem schimba impactul votului negativ. Evident, vor exista mereu oameni care votează un candidat doar ca să nu iasă celălalt. Dar atâta vreme cât partidele politice propun candidați cu credibilitate, cu rezultate, cu CV solid în spate, votul negativ se estompează. Oamenii vor să aleagă, dar pentru asta trebuie să aibă și cu cine.

Nu mă bucură votul primit din ecuația răului cel mai mic. Nu sunt adeptul acestei viziuni. Nu mă bucură nici reușita politică bazată pe cifre modeste ale participării la vot.

Un mesaj general pentru clasa politică e acela că nu ar trebui să ne consolăm că suntem aleși de cei puțini. Dar e responsabilitatea noastră în egală măsură dacă majoritatea care alege să își exprime votul e, statistic vorbind, o minoritate.

City manager sau primar?

Amândouă sunt importante, dar rolul de primar are ceva în plus. Iar acest ceva în plus este responsabilitatea pentru cei pe care îi reprezinți. Ești administrator în egală măsură în care ești și reprezentant. Iar ca reprezentant răspunzi în fața celor care te-au ales.

Ați declarat că „Avem un oraș care merge înainte cu două viteze” – de ce a rămas Sectorul 2 în urmă?

Pentru că a fost supus, din păcate, unui experiment administrativ nereușit. Rezultatul votului a adus la Primărie un om fără experiență administrativă, fără experiență politică, fără echipă, fără idei. Sectorul 2 a fost condus, fără direcție, de o echipă care nici n-a știut, nici n-a putut să facă proiecte pentru comunitate. De aceea, Sectorul 2 a stat pe loc în timp ce alte sectoare s-au dezvoltat mult în ultimii 4 ani. Oricine preia fotoliul de primar, dacă e un individ abil, care are un know how, va trebui să recupereze acest decalaj cu o viteză și să personalizeze calitatea vieții în acest sector cu altă viteză.

Este votul pentru Rareș Hopincă și un vot moral?

Atâta vreme cât exprimă opțiunea reală a celui care votează, orice vot pentru orice candidat este moral. Iar pentru alegerile locale, lucrurile sunt foarte simple: rezultatele sunt criteriul cel mai important. Un vot moral e un vot pentru comunitate, nu pentru un nume propriu sau un partid pur și simplu. Mecanismul de vot e opțiunea pentru un destin colectiv. Cât despre votul pentru Rareș Hopincă, e votul pentru Sectorul 2 ca parte a unui București în care, da, e moral să ai grijă pentru seniori și pentru persoanele vulnerabile, tot așa cum e moral să previi și să combați consumul de droguri în mediul școlar. E moral să produci investiții smart care dezvoltă, nu distrug orașul.

Un vot moral e un vot pentru comunitate, nu pentru un nume propriu sau un partid pur și simplu.

Lasswell spunea că „politica priveşte cine ce obţine, când şi cum”. Ce obțin votanții dumneavoastră, când și cum, dacă aleg să vă susțină?

Obțin garanția că Sectorul 2 va avea un primar cu experiență în administrație, cu o echipă solidă, capabilă să pună în aplicare proiectele și măsurile promise. Oamenii vor vedea că Sectorul 2 recuperează din decalaj și că în 4 ani va ajunge să arate și să funcționeze ca Sectorul 3, ca Sectorul 4 sau Sectorul 6, acolo unde sunt primari buni, cu echipe solide în spate.

În Republica lui Platon, acum două mii de ani, apare pentru prima dată tema celor lăsați în urmă de politică:  unui dulgher, spunea el, i se poate refuza îngrijirea medicală, dacă nu va mai putea fi de folos cetății. Modernitatea lui Marx, mai târziu, la extrema stângii politice, insista că nimeni nu va fi lăsat în urmă. Și Platon și Marx, autorii unor utopii, înțeleg prin mijloace diferite că o comunitate e în pericol când unele clase sociale încetează să mai fie o prioritate sau să conteze la fel de mult ca altele. Ce le spuneți celor care se simt lăsați în urmă și sunt mai tentați de absenteismul la vot decât de participare, chiar și pe logica alegerii răului cel mai mic?

Mesajul meu pentru cei care sunt tentați să nu vină la vot este foarte simplu: le înțeleg dezamăgirea, dar există o variantă mai bună pentru ei. Votul este primul pas către responsabilizarea aleșilor. Este primul pas către dialogul cu administrația. Este primul pas către schimbarea în bine a lucrurilor care contează. A nu vota înseamnă a renunța la urmărirea propriului interes. Așa că, dacă vrei să schimbi ceva în bine, fă primul pas: votează! Responsabilizează pe cineva să te reprezinte. Nimeni nu va fi lăsat în urmă, pentru că fiecare are o cunoaștere și o pricepere unică într-un câmp al muncii și o sferă publică. Oamenii nu trebuie să lase în urmă viața publică și nici mediul politic: ei sunt primii care trebuie să dea tonul schimbării, iar primul pas pentru schimbare e să te pronunți asupra ofertei politice prin vot.

O VIAȚĂ CA ÎN VEST

Aveți reputația unui om care atrage fonduri și care a generat o filosofie a progresului în toate comunitățile în care ați activat. Cum a învățat filosoful Hopincă lecția bunăstării?

Am văzut cum un proiect bun, cu bani atrași din afară, poate să producă bunăstare pentru comunitate, prin multiplicare organică a efectelor pozitive. Am văzut că această relație funcționează. Acolo unde aduci bani, se produce dezvoltare. Acolo unde produci dezvoltare, banii încep să vină de la sine. Iar asta înseamnă progres și prosperitate. Este exact opusul teoriei ferestrelor sparte, care spune, în esență, că dacă vom fi toleranți cu mica infracționalitate, vom produce mare infracționalitate. În ceea ce privește dezvoltarea, marile proiecte generează afaceri locale, mai mici sau mai mari, iar acestea, la rândul lor, creează bunăstare în comunitate.

Ați avut experiența Sectorului 5, una dintre inimile Bucureștiului care bat cel mai încet: disparitățile financiare și polarizările economice obișnuiau să fie uriașe. Ați dat un nou puls Sectorului 5, asumând că o primărie nu poate conta doar pe fonduri proprii, ci pe dezvoltare prin atragerea de finanțări nerambursabile. A fost mai simplu pentru un social-democrat să aleagă o comunitate dezavantajată? Face un social-democrat o treabă mai bună decât oricare alt competitor politic în comunitățile cu deficit financiar?

În administrație, opțiunile politice au un impact mai mic decât au competențele profesionale. Fie că ești de stânga, fie că ești de dreapta, dacă știi ce ai de făcut, obții rezultate. Diferențe ideologice se văd însă într-un alt registru. Și anume se văd în predilecția pentru un anumit tip de interlocutor.

Eu și colegii mei de stânga suntem mai orientați în a ne consulta cu oamenii, cu comunitățile din cartiere. Pentru un om de dreapta, poate că este mai natural să discute cu reprezentanții companiilor care au afaceri în acel sector.

Nu este neapărat o regulă, dar aceasta este percepția mea după 15 ani de politică și administrație. Poate că această apropiere de oameni duce la o cunoaștere mai bună a problemelor din comunitățile dezavantajate. Și evident că, dacă înțelegi greutățile acelor oameni, te implici și găsești soluții pentru a-i ajuta. Concluzia mea ar fi că empatia unui om de stânga, îmbinată cu pragmatismul economic de dreapta pot face mult bine pentru comunitățile dezavantajate. Nu sunt pentru guvernări „puriste”, ci pentru complementaritatea dintre politicile de stânga, orientate către incluziune, dreptate socială și reducerea inegalităților, și cele de dreapta, orientate către investiții și concurență. Implicit, sunt pentru dialog și cooperare politică, nu doar socială.

Cu ce va fi diferită experiența Sectorului 2 de cea a Sectorului 5?

Sunt diferențe de formă, dar nu de fond. Evident, alte cartiere, alte realități urbane, alte probleme. Dar în esență, avem aceeași legislație, aceleași proceduri, aceleași instituții. Ca să fac o comparație, administrația este ca mersul pe bicicletă. Poți merge cu bicicleta și pe asfalt și prin pădure. Sigur că este diferit, ai altă destinație și alt peisaj. Dar procesul este același și, la fel de important, rezultatele administrației se evaluează în același mod, direct, de oameni. Și, specific mersului pe bicicletă, nu uiți niciodată ce ai învățat, cu mențiunea că ai căzut de multe ori ca să înveți tot ceea ce știi.

10 PRIORITĂȚI ALE LUI RAREȘ HOPINCĂ

  1. Infrastructură și mobilitate;

  2. Spații verzi și aer curat;

  3. Cultură și timp liber;

  4. Curățenie în toate cartierele;  

5. Siguranță publică;  

6. Educație și copii sănătoși;  

7. Sănătate pentru comunitate;  

8. Reabilitare termică și soluții pentru termoficare;  

9. Grijă pentru seniori;

10. Viziune pentru tineri.

PROGRESISM SAU PROGRES

Declarați pe site-ul dumneavoastră de campanie: „comunitatea e abandonată”. O spuneți cu rațiunea filosofului sau a omului politic? A abandonat mediul politic oamenii sau e o părăsire mutuală, și comunitățile, ca expresie a societății civile, au abandonat la rândul lor societatea politică?

Este o chestiune pragmatică, extrem de vizibilă în majoritatea cartierelor noastre. Sectorul 2 a fost abandonat de cel care a condus primăria în ultimii ani. Nu toate partidele au abandonat comunitatea. Nu toată clasa politică a lăsat pe cineva în urmă. Ci doar cei care au refuzat să îi asculte pe oameni, să țină cont de părerile lor.

Am mers prin sector și am vorbit cu mii de oameni. Toți mi-au spus același lucru. Nu îl cunosc pe primar. Nu l-au văzut la față. Îi știu numele, nu îi văd rezultatele. Au vrut să vorbească cu el, dar a stat închis în turnul de fildeș. Asta este realitatea și la asta mă refer când spun că întreaga comunitate a fost abandonată.

Sunt alergic la atitudinea politică în care te arăți în fața oamenilor doar pentru a le lua votul și apoi uiți de datoriile față de ei. Tot așa cum sunt dezamăgit, ca individ și cetățean, de cei care fac din greaua moștenire o explicație pentru incompetența și delăsarea lor. Omul politic încuiat nu e o metaforă: e o realitate a celui votat, ales și baricadat în spatele ușilor de la primărie. Nu vreau așa ceva și sper să nu mai avem așa ceva în niciun sat, nicio comună, niciun oraș din România. Cu atât mai mult în primăriile sectoarelor bucureștene.

În retorica dumneavoastră electorală persistă termenul de progres. Sunteți un iluminist evoluat? Cum jucați cartea progresului ca social-democrat fără a fi progresist?

Progresul față de progresism este ceea ce este caracterul național față de excesul naționalist. Ca om de stânga sunt, evident, pentru progres. Dar progresul nu este totuna cu progresismul.

Orientarea spre progres este un demers rațional, realist și constant de a duce societatea înainte, în termeni de avans nu doar tehnologic, ci și social, economic și instituțional. Progresismul este mai degrabă un element irațional, nerealist, spasmodic, de a schimba lucruri doar de dragul schimbării, de a impune cu forța lucruri care nu au beneficii certe tehnologic, economic, social și instituțional, dar care au cu siguranță costuri majore în plan simbolic, emoțional, moral.

Sunt împotriva progresismului și sunt categoric pentru progres.

Un bun guvernator educă și mentalități. Care e planul pentru a convinge că succesul poate să nu țină de oportunism, de nepotism, de compromisuri, așa cum s-a obișnuit sfera publică să explice ascensiunea oamenilor politici?

Sunt eu însumi un exemplu pentru cei care vor să se implice în viața cetății. Nu sunt nici fiu, nici nepot, nici văr, nici rudă cu nimeni din politică, nici cu Marcel Ciolacu, deși s-a speculat îndelung această asociere. Nu că ar fi o problemă dacă i-aș fi rudă, dimpotrivă. Doar că pur și simplu nu avem nicio legătură de sânge.

Am crescut în carieră doar prin munca și prin rezultatele mele. Nu am primit nici funcții cadou, nici demnități, nici averi. Am reușit să obțin susținerea colegilor mei pentru Primăria Sectorului 2.

Și am făcut-o cu argumente, cu pregătire, cu experiență și cu rezultate, cu un proiect care i-a convins că pot să fac nu maculatură politică, ci eficiență administrativă. În România, din păcate, încă circulă mentalitatea că dacă ai rezultate, ești „al cuiva”. Poate în timp mediul politic va reuși să educe sfera publică în a nu substitui meritocrația cu fantezia. Nu sunt omul nimănui și aparțin exclusiv voinței, creativității și limitărilor mele.

DE LA LIKE LA VOT

Aveți o prezență fabuloasă în social-media. Ce le spuneți celor care nu cred în puterea democrațiilor digitale și cred că politica nu se face  de la butoanele rețelelor de socializare?

Politica poate că nu se face pe Facebook. Dar comunicarea, da. Fie că ne place, fie că nu, astăzi oamenii comunică mult mai mult prin intermediul rețelelor sociale decât prin orice alt canal. A fost o epocă a ziarului scris, a fost o epocă a radioului, o epocă a televiziunii. Acum trăim într-o epocă a comunicării digitale. Putem să discutăm pro sau contra acestei realități, dar nu putem să o negăm. Și așa cum toții marii lideri ai lumii au folosit rând pe rând ziarul, radioul, televiziunea, iar acum rețelele sociale, pentru a comunica, nu văd de ce n-am face și noi același lucru. Investesc timp și resurse în comunicare. Știu că scroll-ul nu înlocuiește votul și like-ul nu e neapărat un vot câștigat, că polarizările și antagonizările se fac cel mai simplu în sfera digitală și că unii comentează democrația sub pseudonim sau anonimat. Dar orice reacție e un feedback valoros.

Cât e social-media și cât e door-to-door în strategia dumneavoastră de campanie?

Acord atenție egală celor două metode pentru că acord atenție egală celor două categorii cărora mă pot adresa prin intermediul lor. Vreau să vorbesc și cu cei din categoria 18 – 45 de ani, dar și cu cei care au depășit această vârstă sau care sunt seniorii noștri, ajunși la pensie și care resimt altfel nu doar vârstele lor, ci și pe cele ale politicii și ale democrației. Nu toți bunicii noștri au telefon cu internet, nu toți știu să folosească Facebook. Așa că vreau să vorbesc cu locuitorii Sectorului 2 nu doar prin intermediul ecranului, ci și față în față, în stradă, în cartierul lor, în fața blocului lor. Iubesc dialogul cu oamenii, cred că o strângere de mână și o privire ochi în ochi e ingredientul de umanitate care leagă conexiuni durabile.

Politica nu e doar despre a guverna vieți, ci și despre a le salva

Sunteți primul politician care asumă deschis și frontal în campanie tema combaterii consumului de droguri în școli. De altfel, ca prefect, ați semnat un protocol de colaborare între Instituția Prefectului Municipiului București și Federația Română de Rugby în vederea atragerii atenției asupra acestui fenomen. Ce strategie aveți? Recursul la lumea sportivă ca aliat în această luptă, pentru că e mai popular, sau recursul la influenceri, de orice fel, care pot spune, alături de dumneavoastră, „Nu!” drogurilor în școli?

Recurg la orice metodă care dă rezultate. Și sportul și influencerii au publicul lor și puterea lor de a transmite în mod credibil mesaje. La fel și profesorii, la fel și artiștii din diverse domenii, sau orice persoană publică, indiferent de poziția publică în care s-a afirmat. Pentru mine contează foarte mult să opresc avântul pe care consumul de droguri l-a luat în școli. Voi folosi toate metodele care dau rezultate pentru a ține drogurile departe de copii. Chiar în programul pentru următorii 4 ani, lupta împotriva consumului de droguri și tratarea victimelor acestui fenomen sunt între priorități, pentru că orice comunitate trebuie să dezvolte anticorpi la această boală. Politica nu e doar despre a guverna vieți, ci și despre a le salva. Mă doare faptul că tinerii aleg din diferite motive drogurile în locul dialogului cu noi. Acesta e un proiect care nu ar trebui să aibă culoare politică, nu ar trebui să fie al lui Rareș Hopincă sau al PSD, ci al societății. Așa că cine vrea să salveze vieți, să spună „nu” drogurilor în școli, să vină alături de noi.

Dați-ne trei motive pentru care Rareș Hopincă e un candidat cool și pentru tineri.

Primul motiv ar fi că eu nu trebuie să mă dau cu trotineta ca să-i conving.

Oricum, tinerii nu caută neapărat politicieni cool, ci care să gândească. Caută lideri autentici, onești, asumați.

Eu sunt foarte aproape de lumea lor, pentru că am puțin peste 15 ani de când am terminat facultatea. Sunt așadar destul de apropiat ca vârstă, dar sunt conștient că suntem generații diferite. Și tocmai asumarea conștientă și realistă este cheia către o comunicare reală. Vorbesc cu tineri pe stradă și nu simt nevoia să fiu cool. Pur și simplu simt conexiunea și simt că ceea ce transmit trece în mintea lor și produce o schimbare. Mi se pare cumva ofensator față de generația lor să pleci de la premisa că dacă nu faci ceva spectacular, nu spectaculos, dacă nu te comporți în trend, dacă nu te forțezi să fii conform cu niște tipare, le-ai pierdut încrederea sau nici nu se uită la tine ca la un reprezentant viabil. Doamna Jucan, tinerii gândesc mai exigent și mai lucid decât unii adulți, generația lor este mai critică și mai polemică decât a fost a noastră sau cea de dinainte. Știu să facă foarte bine diferența între un politician și un politruc, și nu au apetență pentru mult PR și puțină gândire, dimpotrivă.

Trece drumul spre fericire al bucureștenilor din Sectorul 2 prin M7?

Spre fericire nu știu, dar spre centrul orașului, cu siguranță. Este o arteră vitală a Capitalei, promisă de zeci de ani și uitată în sertare și de minister și de primărie. Voi prelua de la Metrorex acest proiect, voi face Studiul de Fezabilitate și îl voi transforma într-un proiect matur, astfel încât să putem discuta, punctual, cu Comisia Europeană, despre finanțare. Dar în același timp mă voi implica în continuarea magistralei M5 Eroilor-Universitate-Iancului-Pantelimon. Vreau să accelerez lucrurile, pentru că e un proiect care s-a „eternizat”. Sigur că Ministerul Transporturilor este responsabil pentru extinderea metroului, dar Sectorul 4 a demonstrat deja că aceste proiecte pot fi preluate și finalizate mai rapid și mai eficient de o primărie de sector. De ce să nu aplicăm asta și în sectorul 2?

„NU” DROGURILOR ȘI „DA” CULTURII

Proiectul dumneavoastră cultural e regenerarea urbană a străzii Lizeanu și transformarea ei într-un hub cultural. Ce îi spuneți bucureșteanului care are aceleași marote – apa caldă, locurile de parcare etc. – și nu simte nevoia unui spațiu cultural modern sau nu are o orientare către cultură?

Probleme diferite necesită soluții diferite. Sigur că rețeaua de termoficare este o problemă majoră a Bucureștiului, iar Primăria Capitalei ar trebui să facă mai mult pentru rezolvarea ei. Dar există și alte probleme. Aspectul străzii Lizeanu este o astfel de problemă. La fel cum este și accesul artiștilor, creatorilor și al publicului la spații dedicate artei. Regenerarea urbană a zonei este absolut vitală. Iar banii pentru regenerare cu siguranță nu vor fi din banii necesari pentru modernizarea rețelei de termoficare.

Cultura a ajuns o prezență prea discretă în viața orașului.

Vrem să educăm mentalități? Vrem să schimbăm conduite sociale? Mediul politic nu o poate face singur, iar cultura ajunge mai ușor și mai convingător la oameni în acest moment. O primărie trebuie să se ocupe de infrastructură, de transport, de parcări. Dar trebuie să aibă grijă, în egală măsură, și de educația, de mintea și de sufletul comunității. Sunt un candidat care vrea să investească în instituțiile și viața culturală a Sectorului 2.

De ce merg bucureștenii „la sigur” cu dumneavoastră?

Pentru că am competența, experiența și echipa care pot schimba în bine Sectorul 2. Și, la fel de important, pentru că am susținerea politică a celor mai mari partide din România. Pentru Sectorul 2, ultimii ani au fost un experiment administrativ nereușit. Comunitatea a fost condusă fără direcție, fără experiență și fără echipă. Nu tolerez, sub nicio formă, urbanismul golănesc. Și nici administrația lipsită de profesioniști. Ca să fie siguri că se va întâmpla așa, locuitorii Sectorului 2 trebuie să aleagă pe cineva despre care știu cu siguranță că a mai făcut administrație, că a obținut rezultate și că are în spate o echipă capabilă politic și profesional să-și îndeplinească angajamentele. Nu mai e timp de pierdut. Oamenii trebuie să meargă la sigur. Un sector verde, investiții smart, viață culturală intensă, un mediu social sigur, lipsit de consumul de droguri. Vreau un sector în care dacă nu ai locuit până acum, să îți dorești să te muți în el.

CE OBȚIN LOCUITORII SECTORULUI 2 DACĂ SUSȚIN ACEST PROIECT?

Regenerarea bulevardelor;

7000 de noi locuri de parcare, construite în primii doi ani de mandat;

Cel mai mare parc al acestui sector: 75 de hectare pentru relaxare în natură;

Demararea lucrărilor la metroul Universitate-Iancului-Pantelimon;

Începerea studiului de fezabilitate pentru Unirii-Obor-Colentina-Voluntari;

Două noi pasaje care vor fluidiza traficul, Petricani și Gherghiței-Fundeni;

3 săli multifuncționale de sport, câte una în fiecare cartier mare;

Cel mai modern Centru de recuperare anti-drog din România, o investiție de 4 milioane de euro,

în 2 ani.