Rareş Mănescu – Noua generaţie de lideri

Candidatul USL la Primăria Sectorului 6 este un lider nou, dar, paradoxal, un politician foarte vechi.S-a născut într-o familie de liberali, s-a format în ultimii 22 de ani în Partidul Naţional Liberal şi chiar se poate spune că s-a căsătorit cu politica, de vreme ce soţia sa este cunoscutul europarlamentar PNL, Ramona Mănescu. Total diferit de candidatul clasic, Rareş Mănescu încearcă să-şi convingă susţinătorii prin seriozitate şi pragmatism, renunţând la stridenţa campaniilor de altădată.

GARANTAT CU ONOAREA LUI CRIN ANTONESCU

Nu ştiam despre el decât că a fost sprijinit puternic de către preşedintele liberal, Crin Antonescu, singurul pentru care acesta a garantat cu onoarea, iar puţinele detalii despre cariera şi viaţa sa de familie se pot regăsi pe site-ul personal şi în alte câteva surse web. A fost cât se poate de punctual, iar în timpul interviului s-a declarat încrezător în şansele sale şi dornic de a putea aduce, în sfârşit, acea schimbare pe care bucureştenii o aşteaptă şi, mai mult decât atât, o merită.

Q Magazine: Să presupunem că aş locui în sectorul 6 şi ar trebui să mă convingeţi, pe mine, simplu cetăţean, să vă ofer votul. Ce argumente aveți? 
Rareş Mănescu: Dacă aţi locui în sectorul 6 aţi fi un cetăţean profund nemulţumit, nu am nicio îndoială. Disprețuiesc profund felul în care Cristian Poteraș a condus Primăria în ultimii opt ani. De la începutul acestei campanii electorale văd şi ascult oameni foarte nemulţumiţi de condiţiile de viaţă pe care le au în acest uriaş sector al Capitalei. Pentru a-i convinge să pună umărul la această schimbare am un singur argument: determinarea, îndârjirea, spuneţi-i cum vreţi – dorinţa mea personală de a schimba lucrurile. Mă bazez pe mine, ştiu cine sunt şi ce pot, şi pe sprijinul susţinut din partea USL şi din partea actualului guvern.

Personal, am făcut deja o schimbare. Spre deosebire de alţi candidaţi, am pornit în lupta electorală stabilindu-mi clar care sunt cele cinci bătălii pe care vreau să le câştig, împreună cu echipa de consilieri locali ai USL, în primul mandat de primar al sectorului 6. Avem peste 380 de mii de locuitori, care, din păcate, nu beneficiază de servicii medicale oferite de un spital, în sensul cât mai actual şi mai occidental al cuvântului. Este singurul sector din Bucureşti în situaţia aceasta, iar aici vorbim de nevoia unui spital cu secţie de Urgenţe, cu sute de paturi, un spital care să acopere toate specializările, nu de o policlinică sau de o maternitate.

A doua bătălie este cea pe care trebuie să o dăm pentru rezolvarea situaţiei câinilor comunitari. E adevărat, este un subiect foarte delicat, dar toate soluţiile propuse de noi vor fi supuse dezbaterii şi consultării publice.

Apoi vorbim despre siguranţa copiilor. Nu mai e doar o promisiune electorală pe care o face candidatul Rareş Mănescu, este deja un program pe care l-am început, acela de traversare asistată a copiilor la trecerile de pietoni, la toate cele 35 de şcoli din sector.

Fluidizarea traficului este poate cea mai mare problemă a oamenilor activi, care pierd ore în şir în maşini sau căutând un loc de parcare. Există soluţii: semaforizarea inteligentă, construcţia de locuri de parcare în zonele aglomerate decongestionând astfel şi marile artere – şi stabilirea unor sensuri unice pe străzile secundare.

Şi, nu în ultimul rând, o bătălie pe care o ducem cu toţii în această perioadă de criză prelungită: crearea de noi locuri de muncă. Veţi spune că asta nu e treaba administraţiei locale. Sigur că da, nu o face direct administraţia, dar o face indirect, printr-un dialog cu zona privată, cu întreprinzătorii, nu numai cu cei mari, ci mai ales cu cei mici şi mijlocii, care, în esenţă, asigură stabilitatea unei societăţi.

Bineînţeles, vorbim şi de susţinerea proiectelor mari ale Primăriei Capitalei, dintre care unele au demarat deja: prelungirea Splaiului, Cheiului Dâmboviţei până în centură, lărgirea Bulevardului Prelungirea Ghencea, cu două benzi pe sens. Vom continua, bineînţeles, toate proiectele importante începute, cum ar fi reabilitarea termică a blocurilor. Mult mai repede, mai bine, mai organizat şi mai ieftin. Vom mai dezvolta reţeaua locurilor de joacă şi vom mări suprafeţele de spaţii verzi, dar pe acestea nu pot să le pun pe listă ca argumente pentru un potenţial alegător, pentru că sarcinile acestea intră în atribuţiile administraţiei locale, fac parte din fişa postului unui primar. Unii candidaţi fac astfel de promisiuni, dar atunci ce altceva mai faci dacă doar pe astea le promiţi? Sunt activităţi care trebuie făcute în mod cotidian! Nu poţi câştiga alegerile promiţându-le alegătorilor că vei face treaba pentru care eşti plătit. Trebuie să faci mai mult decât atât.

Q: Dar pentru toate acestea este nevoie de bani. Dumneavoastră, mă rog, să spunem viitoarea administraţie condusă de Rareş Mănescu, cum poate obţine banii?
R.M.: Bani sunt. Vorbim de un buget de aproape 200 de milioane de euro pe an. Sunt foarte mulţi bani. Atât are la dispoziţie Primăria Sectorului 6. Vom dezvolta şi un dialog cu societăţile, cu zona privată, pentru majorarea sumelor colectate la buget, şi vom acorda facilităţi unor investitori, ca să îi atragem. Acest buget poate creşte, dar e nevoie de mai multă implicare. De asemenea, există varianta atragerii de fonduri europene. Ştiu că se vorbeşte foarte mult despre ele în această perioadă, ca şi cum ar fi un panaceu, dar, credeţi-mă, există. Trebuie doar să ştim să-l aplicăm pentru a le avea la dispoziţie, pentru a le accesa.

Q: Spuneţi-mi, vă rog, cum poate fi de folos pentru sectorul 6 o colaborare mai strânsă cu Primăria Generală?
R.M.: Avem multe proiecte comune. Chiar acest spital despre care vorbeam. Este un proiect în cadrul căruia mizez pe sprijinul lui Sorin Oprescu, în calitate de primar general, dar şi în calitate de medic. Am început deja o consultare publică în ceea ce privește atât secţiile dorite de locuitori – o problemă mai complicată, sigur, şi de specialitate, dar e bine să afli direct de la oameni ce îşi doresc –, cât şi titulatura spitalului. Acesta e un proiect comun şi pentru că spaţiul pus la dispoziţie este, de fapt, al Primăriei Capitalei, fiind dat în administrare sectorului 6.

Q: În momentul de faţă, ce afectează cel mai mult viaţa locuitorilor din sectorul 6?
R.M.: Din păcate, în ultimii opt ani nu s-au făcut multe lucruri şi sunt, în consecinţă, o grămadă de făcut. Din discuţiile pe care le-am avut cu oamenii care mă opresc pe stradă, a rezultat că cel mai tare îi doare problema câinilor comunitari. Ar mai fi, desigur, problema locurilor de parcare şi a traficului infernal, mai ales de când a demarat construcţia magistralei de metrou în Drumul Taberei.

„A IUBI UN ANIMAL NU ÎNSEAMNĂ SĂ ÎI DAI LA COLŢUL STRĂZII CE ÎŢI RĂMÂNE ŢIE DE LA MASĂ”

Q: Şi chestiunea aceasta, legată de câinii comunitari, cum v-aţi gândit să o rezolvaţi?
R.M: Tot în colaborare cu Primăria Capitalei vom utiliza acel adăpost deja construit, care cred că este cel mai mare din această zonă a Europei. Ulterior vom construi şi noi unul din fondurile proprii ale sectorului 6. Vom avea cuprinse sume în buget pentru a parafa un protocol cu cabinetele veterinare din sector în vederea sterilizării gratuite și demarăm un program de adopţii. Nu se poate rezolva o problemă atât de gravă cu o singură măsură, sunt peste 20.000 de câini comunitari în sectorul 6 şi în zonele limitrofe.

Q: Nu credeţi că prezenţa câinilor comunitari într-un număr atât de mare pe străzi are legătură şi cu mentalitatea oamenilor, şi cu felul în care se raportează la această problemă?
R.M.: Categoric, nu putem aplica o singură măsură. De pildă, îi strângem pe toţi, îi ducem în adăpost, unde îi sterilizăm, îi vaccinăm, îi spălăm. Dar trebuie să existe şi alternativă, cum ar fi varianta adopţiei la distanţă. Sunt oameni singuri, oameni bătrâni, care spun: „Domnule, dacă îmi iei câinele de la scară, eu nu am de ce să mai trăiesc!”. Trebuie şi puţină educaţie, trebuie să se înţeleagă şi că a iubi un animal nu înseamnă a-i da, la colţul străzii, ce-ţi rămâne ţie de la masă. Cel puţin eu aşa văd lucrurile şi, credeţi-mă, iubesc animalele. Am şi eu doi acasă şi am crescut câini de când mă ştiu.

Q: Din discuţiile pe care le-aţi avut până acum cu oamenii din sector, vor cu adevărat o schimbare?
R.M.: Sigur! Faptul că nu s-a făcut nimic îi deranjează cel mai mult. Opt ani pierduți, şi nu vorbim numai de administraţia locală, ci şi de ultimii ani ai guvernării PD-L. Este adevărat că avem un mare avantaj: atât USL, cât şi eu stăm bine în sondaje. E clar că oamenii au înţeles şi acest lucru, că sectorul are nevoie de un primar puternic, cu un consiliu puternic, pentru că altfel nu se poate face nimic. Au înţeles şi necesitatea unei colaborări strânse între mine, USL şi primarul general Sorin Oprescu, au înţeles că formăm o echipă care poate face ceva cu adevărat în următorii patru ani.

DIN 1.770 DE BLOCURI S-AU REABILITAT 77 ÎN OPT ANI

Q: S-au săturat oamenii de actuala administraţie?
R.M: În mod sigur. Exemplul clar al neputinţei actualului primar, că tot vorbeam de reabilitare, e ceea ce a reuşit sau, mai degrabă, ce nu a reuşit primarul sectorului 6 să facă în acest sens. Din aproape 1.800, mai exact din 1.770 de blocuri, câte există în sectorul 6, s-au reabilitat în opt ani doar 77. Nu ai ce să mai spui în condiţiile în care vedem cu ochii noştri cum stau lucrurile în alte sectoare: sectorul 1, chiar şi sectorul 2, unde s-au reabilitat sute de blocuri. Sectorul 6 ar fi putut avea un avans considerabil faţă de celelalte, numai că asta ar fi presupus să te apleci spre problemele oamenilor, să ai un dialog cu ei. Nu ai de unde să ştii tu, primarul, care este realitatea doar din birou. Simpla consultare publică de 30 de zile, din punctul meu de vedere, nu te costă nimic, dar este extrem de utilă.

Q: Vă aflaţi la prima încercare de a câştiga Primăria Sectorului 6. A fost dorinţa dumneavoastră, au contat şi sfaturile apropiaţilor dumneavoastră? Ce v-a determinat să intraţi în această competiţie?
R.M.: Candidatura mea a fost rezultatul unei consultări. Am analizat toate atuurile şi am constatat că putem duce această bătălie aici, într-un sector greu, condus de opt ani de PD-L. După cum ştiţi, eu am fost una dintre propunerile liberalilor pentru un portofoliu în actualul Cabinet, dar hotărârea mea era deja luată: voiam să dau această luptă pentru sector. Consider că pot face mult mai mult aici, unde aş fi mai aproape de oameni, şi pot lucra, într-adevăr, mai greu, mai mult, dar concret.

Q: Ce vă spun soţia, părinţii dumneavoastră?
R.M.: Mă susţin foarte mult şi le mulţumesc. Din păcate, doar mama mea mai trăieşte şi mă sprijină. Simt însă că tatăl meu, trecut în neființă, fruntaşul liberal Virgil Mănescu, mă susţine de undeva de sus.

Q: Cu colegii de alianţă cum colaboraţi?
R.M.: Foarte bine, atât cu cei de la PSD, cât şi cu cei din PC. Până în momentul nominalizării a existat o competiţie internă, decentă, în limite normale. Când s-a stabilit că eu voi fi candidatul, au trecut cu arme şi bagaje, cum se spune, alături de mine. Nu am ce să le reproşez. Mă simt încurajat, susținut de ei.

Q: Ce se întâmplă în momentul de faţă, în ceea ce priveşte sondajele?
R.M.: Suntem în faţă. Lupta a fost grea, startul târziu, dar acum avem un avantaj robust în faţa contracandidaţilor.

Q: Numele primarilor apar, aproape fără excepţie, pe plăcuţele din parcuri, băncuţe, clădiri etc. La fel o să procedaţi şi dumneavoastră când primăria va realiza ceva pentru comunitate?
R.M.: Glumiţi? Cum să pun o plăcuţă cu numele meu pe o bancă din parc?! Niciodată! Şi aşa mă simt extrem de ciudat acum, când îmi văd chipul pe panourile publicitare. Dacă aţi observat, am preferat să fiu un tip discret, chiar dacă asta nu m-a ajutat foarte mult, pentru că în orice cursă electorală începi cu notorietate. Dar am recuperat.

ÎN MOMENTUL ÎN CARE CINEVA ARUNCĂ UN GUNOI PE JOS TREBUIE AMENDAT

Q: Ce veţi face imediat după ce veţi fi ales?
R.M: Deschid uşile primăriei. Asta îmi cere toată lumea: să nu mai existe intrări cu cartele, bine păzite de bodyguarzi. Primăria Sectorului 6 arată acum ca o fortareață. Nu înţeleg de ce. Nu se întâmplă nimic ocult într-o primărie, totul trebuie să fie la vedere. Nu se poate să nu ai două ore pe zi pentru audienţe. Îi asculţi, practic, pe oamenii care te-au ales. Măcar atât poţi să faci pentru ei. Uşa de la intrarea în primărie trebuie să stea deschisă. Odată cu preluarea mandatului vom face şi un audit, ca să vedem de unde plecăm, cum stăm. Eu, ca economist, nu înţeleg şi nu tolerez risipa banului public. Banii trebuie cheltuiţi acolo unde este nevoie de ei, nu pe panseluţe… Reabilitările termice ale blocurilor de care tot vorbim pot fi făcute la preţuri mult mai mici şi mai bine. Din cauza lipsei de transparenţă a actualei administraţii nu avem nici noi prea multe informaţii, sunt nevoit să recunosc. Trebuie să vezi actele, să vezi exact ce e în scripte.

Q: Vă propuneţi să încercaţi şi o schimbare a mentalităţii oamenilor în ceea ce priveşte grija faţă de curăţenia din oraş şi respectul faţă de mediul înconjurător?
R.M.: Clar. Fără educaţie nu se poate face mare lucru.

Q: Prin educaţie sau prin amenzi?
R.M.: Trebuie să fim puţin mai drastici. În momentul în care cineva aruncă un gunoi pe jos într-un loc nepermis, trebuie amendat. E foarte clar. Poliţia Locală îşi va face datoria, pentru că, dacă un om primeşte două-trei amenzi, cred că nu-i va mai veni atât de uşor să arunce hârtia pe jos, va aştepta, până la primul stâlp, să o arunce la coşul de gunoi. Clar trebuie făcut ceva, nu se poate altfel. Ar fi minunat ca oamenii cu bun-simţ, responsabili, să fie mai mulţi şi să reprezinte un exemplu pentru toţi ceilalţi. Dar trebuie să recunoaştem că toate statele civilizate au ajuns unde sunt acum după ani în care s-au dat amenzi, mult mai dure decât la noi.

Q: Apropo de administraţiile din Vest, de felul în care arată oraşele din străinătate, dumneavoastră aveţi un model? V-aţi gândit: „Domnule, vreau să arate sectorul 6 precum…”
R.M.: Am o listă foarte lungă de oraşe pe care le găsesc frumoase. În primul rând trebuie împrumutat comportamentul civilizat. Vedem în cartierele Bucureştiului bănci distruse şi coşuri de gunoi vandalizate, cabine telefonice şi staţii de autobuz sparte şi distruse. În oraşele civilizate din Europa nu prea mai vezi aşa ceva. Primul lucru de care avem nevoie este un comportament normal, pentru a păstra ceea ce avem.

Q: Vă propun, pe finalul interviului nostru, să dezvăluiţi şi câteva aspecte care ţin de viaţa dumneavoastră personală. Se ştie foarte bine, soţia dumneavoastră este un politician cu o activitate bogată la vârful PNL… Ce se întâmplă la dumneavoastră acasă, faceţi numai politică sau politica se face numai la birou, la întâlniri?
R.M.: Acasă evităm discuţiile de genul acesta. Mă bucur foarte mult pentru reuşita Ramonei, sunt mândru de soţia mea. Este un om care a muncit foarte mult, are rezultate foarte bune. Însă, gândindu-mă la viitorul copiilor noştri, şi nu mă refer doar la ai mei şi ai Ramonei, ci ai tuturor românilor, consider că facem lucruri bune, și eu, şi ea, pentru generaţiile viitoare. Când rezultatele muncii noastre se văd, îmi dau seama însă că merită efortul.