„Revoluția ambasadorilor”. Ei ne decid soarta

Republica Moldova a „sărbătorit” recent 28 ani de la proclamarea Independenței și 30 de ani de Limbă Română. Cum a ajuns acest stat să fie astăzi guvernat de o struţocămilă, o alianţă între pro-ruși şi pro-europeni? Câteva răspunsuri…

ÎNŢELEGEREA CELOR TREI

La începutul acestei veri, în Republica Moldova a avut loc un fenomen inedit. Printr-o înţelegere între Rusia-UE-SUA a fost schimbat regimul politic de la Chişinău. În 4 iunie, s-au aflat în capitală, atât comisarul european Johannes Hahn, directorul Oficiului pentru Afaceri Est-Europene al Departamentului de Stat al SUA, Bradley Freden, cât şi vicepremierul Guvernului Federaţiei Ruse, Dmitryi Kozak cu scopul de a „debloca” o criză politică declanşată chiar de cei care urmau să preia puterea. În urma întrevederilor şi discuțiilor cu preşedintele Republicii Moldova, Igor Dodon, şi cu actualul premier, Maia Sandu, s-a instalat un nou Guvern, format dintr-o alianţă între pro-europeni (formaţiunea ACUM) şi pro-ruşi (PSRM).

„Revoluţia” a fost atât de bine organizată, încât ar putea servi drept scenariu pentru un film poliţist. Într-o noapte, cea de 9 iunie, Igor Dodon, actualul preşedinte al Republicii Moldova a dormit, potrivit presei de la Chişinău, în incinta Ambasadei Rusiei, căutând, soluţii pentru „deblocarea” crizei politice. Tot într-o noapte, în Parlament, aveau loc negocierile finale de partajare a funcţiilor între PSRM și ACUM. Ambasadorul SUA în R. Moldova a avut un rol-cheie în retragerea Partidului Democrat de la guvernare. În 14 iunie, pe la 13:30, Dereck J. Hogan a avut o întâlnire scurtă, de 15 minute, cu Vladimir Plahotniuc, în urma căreia liderul PDM a decis predarea puterii către ACUM. La 17:30 purtătorul de cuvânt al PDM anunţa că pleacă de la guvernare. Ulterior, Dodon a invitat la discuții ambasadorii Federației Ruse, SUA și UE, pentru a afla dacă aceștia vor recunoaște un eventual vot asumat de PSRM și ACUM. Evident, l-au recunoscut, că doar ei l-au moşit. Toată această poveste a fost ambalată de alianța ACUM-PSRM în jurul ideii de „dezoligarhizare”, adică dărâmarea regimului „oligarhic” al lui Vladimir Plahotniuc, care a demisionat din toate funcţiile şi s-a retras din politică. Până aici ar părea că „dezoligarhizarea” s-a produs, alianţa merge înainte, partenerii externi sunt mulţumiţi. Experţii ne atenţionează, însă, că nu este chiar aşa. Realitatea pe care o trăiesc, inclusiv ca cetăţean al Republicii Moldova, îmi confirmă acest fapt…

„ACUM a greșit din momentul în care a dorit să ajungă cu orice preț la putere. Ar fi fost benefic pentru alianţă să rămână în opoziție, ar fi fost singura forță credibilă și ar fi putut ajunge la putere ulterior fără a fi nevoie de niciun compromis. PSRM a știut dinainte de începerea negocierilor cu ACUM care sunt instituțiile ce descriu verticala puterii. Transferul de expertiză în acest sens din Rusia – sunt convins că a existat un astfel de transfer – a fost decisiv. Cei de la ACUM nu au știut ce să ceară în aceste negocieri. Poziția de Ministru de Externe este total decorativă dacă şeful statului are o altă orientare în materie de politică externă. Poziția de Prim-ministru este importantă, dar nu sunt absolut convins că Maia Sandu primește toate informațiile de care are nevoie pentru a exercita această funcție de la instituțiile controlate de PSRM”, a explicat pentru
Q Magazine Prof. Univ. Dr. Radu Carp.

Fostul preşedinte al Curţii Constituționale a Republicii Moldova, ex-ministrul Justiției Alexandru Tănase, cataloghează independența Republicii Moldova ca fiind mai degrabă o chestiune anecdotică, decât o realitate. Cât de independentă este, de fapt, s-a văzut în cadrul revoluției „ambasadorilor”.

„Republica Moldova este un stat invalid, atât din punct de vedere structural, cât și din punct de vedere moral. Vorbind de invaliditatea structurală, o parte importantă a teritoriului său se află sub ocupație militară rusească. Cât despre invaliditatea morală, neo-imperialismul rusesc, în alt ambalaj, încet, dar sigur, revine acolo de unde a fost izgonit altădată. Este mai degrabă un teritoriu decât un stat, populat, pe de o parte, de români/moldoveni, pentru care independența a semnificat cândva o speranță de emancipare națională , iar pe de altă parte de minorități imperiale care abia visează revenirea la vechea metropolă, fie să umple ideea de independență cu un alt conținut care ar face-o opozabilă României, dar nu și fostei metropole. Pentru primii, independența a semnificat o speranță de edificare a unui stat care s-ar baza pe adevărul istoric și nu pe teoriile staliniste sau cele neo-imperiale rusești, iar pentru cei din urmă, independența moldovenească este rezultatul celei mai mari catastrofe geopolitice a secolului trecut.

Este suficient să comparăm cu cât fast a fost sărbătorită ocupația Basarabiei de sovietici la 23 august, cu deschidere de monumente care glorifică trecutul sovietic și focuri de artificii etc., și cât de timid a fost marcată Ziua Independenței. Acestea sunt cele două realități triste ale Republicii Moldova de astăzi.

Minciuna instituționalizată, care a dominat filozofia acestui stat în acești 28 de ani (cu mici intervale de timp) a menținut deliberat o criză identitară care face imposibilă crearea unei societăți coagulate, respectiv, a unui stat autentic. Adevărul istoric este metodic înlocuit cu falsuri ce au nume diferite – crearea națiunii civice, deconectarea butonului geopolitic, așternerea batistei pe țambal, nu contează ce limbă vorbim, contează ce punem pe limbă etc. – dar care, în realitate au un singur scop, anume anihilarea elementului identitar românesc şi substituirea acestuia cu un surogat ideologic favorabil Rusiei”, a comentat Alexandru Tănase pentru Q Magazine.

La 28 de ani de la declararea independenței, Republica Moldova întrunește toate caracteristicile unui stat eșuat. Pentru ca un stat să existe și să fie recunoscut ca atare, este nevoie în primul rând să aibă un teritoriu și o populație, consideră Prof. Univ. Dr. Radu Carp. Teritoriul Republicii Moldova nu este clar definit, pentru că nu se știe ce statut are Transnistria. Populație nu prea există, din cauza migrației fără precedent la nivel european.

„Republica Moldova nici nu este foarte interesată în acest moment să rezolve problema transnistreană. Nici guvernul Filip nu a excelat în acest sens: Plahotniuc a mizat doar pe unele relații personale și a eșuat lamentabil. Există o alternativă viabilă la planul de federalizare propus de Kozak, o alternativă agreată de UE, SUA, etc.? Niciuna, din păcate. Actuala putere de la Chișinău se mulțumește cu menținerea unui status quo. Republica Moldova a pierdut  de facto 1/3 din populație și 1/3 din teritoriul recunoscut de comunitatea internațională. Doar această recunoaștere menține în viață, conectat la aparate, un stat care, în curând, va fi asemenea republicilor din Italia Evului Mediu:  instituții care își exercită puterea doar pe un teritoriu echivalent cu cel al capitalei, înconjurat de diferite feude locale care vor fi în raporturi de vasalitate cu capitala”, a comentat pentru QMagazine Prof. Univ. Dr. Radu Carp.

ROMÂNIA, „EXCLUSĂ” DIN REPUBLICA MOLDOVA, SUBSTITUITĂ CU RUSIA

La două luni și jumătate de la „revoluţia ambasadorilor”, președintele pro-rus Igor Dodon a reușit să impună în funcțiile-cheie din stat oameni loiali lui sau apropiați de Rusia: Curtea Constituțională, Parlament, Centrul Naţional Anticorupție (CNA), Ministerul Apărării, Consiliul Suprem de Securitate, Serviciul Secret (SIS).

L-am întrebat pe Alexandru Tănase cum s-a ajuns la această situaţie şi care este vina actualului premier, Maia Sandu, ţinând cont că cea mai recentă numire, cea de preşedinte al Curţii Constituţionale s-a realizat într-un mod cât se poate de netransparent şi partinic. La şefia CCM a venit deputatul socialist (PSRM) Vladimir Ţurcan.

„Cred că este greșit să-i atribuim controlul asupra acestor instituții președintelui Dodon. Nu vom greși dacă vom spune că întregul sistem de securitate din Republica Moldova este controlat de Rusia. Anume ea este adevăratul beneficiar al preluării controlului de către Igor Dodon asupra instituțiilor cheie din stat. Maia Sandu încearcă să se opună acestei stări de fapt, dar este singură împotriva tuturor. Modul în care fost trasă pe sfoară, de către propriii parteneri de coaliție, în procesul de formare a Curții Constituționale, este emblematic și vorbește clar despre adevărata stare de lucruri din sânul puterii”, a explicat Alexandru Tănase.

În contextul alegerilor parlamentare anticipate și alegerilor locale, formula de guvernare de la Chișinău se arată tot mai sumbră, adică aflată în mâinile socialiștilor.

„Alegerile locale din Republica Moldova vor marca o ușoară ascensiune a PSRM. Cei de la ACUM au avut mari dificultăți în a genera o listă credibilă de candidați la alegerile parlamentare. Cu atât mai mult vor avea în continuare aceeași problemă la alegerile locale. Bazinul de opțiuni al ACUM pentru stabilirea unor candidați la alegerile locale este foarte redus.

Doar o eventuală ieșire de la guvernare a ACUM ar putea modifica rezultatul – previzibil – al alegerilor locale. Pentru ACUM opțiunea este de a ieși de la guvernare de bunăvoie, înainte de aceste alegeri, acuzând PSRM sau a fi dat afară de la guvernare după aceste alegeri, motivația fiind rezultatul bun al PSRM”, a arătat Radu Carp.

Alegerile locale generale din Republica Moldova vor avea loc la 20 octombrie 2019. Marea miză este cine va fi următorul primar al municipiului Chişinău, un candidat pro-european sau reprezentantul partidului lui Igor Dodon, socialistul Ivan Ceban.

„Toate cele trei componente ale actualei puteri au așternut batista pe țambal, anunțând oficial deconectarea butonului geopolitic, ceea ce tradus în limba română ar însemna că problemele fundamentale, identitare ale acestui stat sunt trecute sub preș, sau cel puțin nu vor mai fi subiect de confruntare politică între cei trei parteneri de guvernare. În toți anii independenței anume acest element a permis forțelor ne-rusești să obțină victoria în municipiul Chișinău. Toți primarii de la Nicolae Costin, până la Andrei  Năstase au învins, nu grație aptitudinilor manageriale, ci pentru a nu da capitala pe mâna forțelor pro-rusești. În scurt timp ne vom convinge că de această deconectare a butonului geopolitic cel mai mult va avea de câștigat, candidatul socialist Ivan Ceban”, a comentat juristul Alexandru Tănase.   

NU avem nevoie de „un concept frumos”

Constat, în continuare, multă superficialitate la Bucureşti în ceea ce priveşte situaţia din Republica Moldova. Un singur exemplu. L-am întrebat pe domnul preşedinte Klaus Iohannis, acum ceva timp, la evenimentul de lansare a proiectului „România educată”, care este proiectul de ţară dedicat românilor din afara graniţelor actuale ale ţării, în special ai celor din Republica Moldova. Răspunsul a fost scurt şi „lămuritor”: „Acum vorbim de România Educată, dar pentru românii de acolo voi veni cu un concept frumos”.

Este important să-i spunem responsabilului de politica externă a României că românii din Republica Moldova NU au nevoie de „un concept frumos”, ci de măsuri concrete, cum ar fi deblocarea procesului de redobândire a cetățeniei române, autostrada Unirii Ungheni-Iași-Târgu Mureș, Spațiul Informațional Comun România-Republica Moldova, accesul pe piața forței de muncă din România pentru etnicii români care nu dețin cetățenia română şi, nu în ultimul rând, opunerea faţă de orice scenariu de federalizare.

„România lipsește în formatul de soluționare a crizei Transnistrene etc., iar ca rezultat la «revoluția ambasadorilor» din iunie 2019, România a fost exclusă din Republica Moldova, fiind substituită cu Rusia. Aceste manevre ale puterii de la Chișinău, pe care Bucureștiul le tolerează până la un moment dat, sunt total nesincere și profitoare.

România este statul de care depinde existența Republicii Moldova. Ar fi bine ca guvernanții de la Chișinău să realizeze care este adevăratul interes al unor cancelarii occidentale pe unde tot bat pragurile. Aceștia mai degrabă joacă o carte, fie împotriva Rusiei, fie în sprijinul Ucrainei, fie pentru a slăbi influența României în această regiune.

Dacă mâine România ar răspunde guvernului de la Chișinău cu aceeași monedă, în câțiva ani Republica Moldova se va transforma într-o veritabilă Transnistrie”, consideră Alexandru Tănase.

România nu poate oferi un sprijin decisiv Republicii Moldova în următoarea perioadă, este de părere Prof. Univ. Dr. Radu Carp. „Maia Sandu a avut deja un contact cu Viorica Dăncilă, însă acesta nu a fost urmat de impulsionarea relațiilor între cele două state. Acum și guvernul de la București este instabil, începând cu 27 august a devenit un guvern minoritar, cu posibilități reduse de acțiune. Relația dintre Klaus Iohannis și Igor Dodon este inexistentă”, a explicat profesorul.

P.S. De Ziua Limbii Române, în 31 august, m-am aflat printre bucovineni, la Cernăuți, pe urmele lui Mihai Eminescu. Am participat la un eveniment în incinta Filarmonicii Naționale din Cernăuți, care a găzduit un concert extraordinar al artiștilor români de pretutindeni. Excepțional! Privind în sală, însă, mi-am dat seama că așa ne vom întâlni și noi, românii din Basarabia, peste ani, într-o sală din centrul Chișinăului, dacă guvernanții moldoveni vor ceda în faţa Moscovei. Așa cum se întâmplă #ACUM.