Scrisoare de la Cristian Sima II: Este surprinzător cum sunt analizat

Din cauza diferenței de fus orar nu am asistat în direct la propria mazilire media. Este surprinzător cum sunt analizat de psihologi care nu m-au cunoscut în viața lor și de analiști gata oricând să-și dea cu părerea despre oricine și orice. Când încă mai frecventam asiduu platourile televiziunilor, refuzam constant să fiu declarat analist economic, uzitând de butada: Care este deosebirea între un analist și Dumnezeu? Dumnezeu nu se crede analist. Au existat însă și câteva personaje pe care le-am cunoscut mai bine și ale căror reacții aș vrea să le comentez .

1.Marie Rose Mociorniță: am cunoscut-o prin Robert Turcescu, la cererea mea, datorită faptului că mă fascina inteligența și mai ales coerența ei în exprimările televizate. Am invitat-o la masă, la prânz, la Trattoria Roma. După 5 minute m-a întrebat dacă-mi iubesc soția. Îmi este jenă să vă relatez răspunsul meu, a fost tăios, dar nicidecum bădăran. A devenit clientă odată cu Robert Turcescu.

Turcescu nu mi-a trimis niciun ban pentru că și-a cumpărat mașină sau s-a răzgândit. Doamna însă mi-a trimis 10.000 de euro și a câștigat în câteva luni cam 20% și și-a retras banii. Cu Marie Rose am avut două discuții: am sfătuit-o să-și vândă toate acțiunile la FP în prima zi de cotare la bursă, chiar dacă vor crește, și să nu mai vină la birou cu cățelușa pentru că e nepoliticos.

De când și-a retras banii, m-am mai văzut cu doamna la o televiziune și era furioasă că acțiunile FP nu sunt 1 ron, ci chiar scad și dânsa a fost despăgubită cu 1 ron. Nu m-am lăudat niciodată că mi-a fost clientă, dar singură a declarat la TV că am sfătuit-o să vândă cât mai repede FP. Cei doar 60 de clienți ai mei mă îndoiesc că au oprit-o pe stradă s-o întrebe dacă să investească banii la Sima. De ce sunt escroc și bădăran?… a vous messieurs.

2.Cosmin Gușă: l-am cunoscut în platourile TV și într-o zi, în plină campanie electorală pentru presedenție, în 2009, m-a invitat la masă la Quattro Stagioni în piața  Charles de Gaulle. Mi-a spus că va fi șeful de campanie a lui Geoană și caută susținători. Ținta era hotnews. I-am explicat că nu mă amestec în politica editorială, sunt doar acționar al site-ului cu pricina și i-am spus cinstit că nu îmi place Geoană si între două rele aleg să votez cu Băsescu.

Evident, eram cu laptopul conectat la bursă, dar nu i-am propus să devină client, ba dimpotrivă, i-am explicat ce riscuri presupune tranzacționarea în marjă, așa cum a și recunoscut la Realitatea TV azi. La sfârșit i-am dat un material scris de mână despre cum ar trebui România să se împrumute masiv înainte de explozia crizei datoriei suverane și i-am prognozat că în câțiva ani toată finanța mondială va fi o schemă ponzi globală, din care cel mai bine la sfârșit vor ieși cei foarte îndatorați.

Același material i l-am dat și lui Traian Basescu prin Alexandra Gătej și mai apoi mult mai detaliat prin Cătălin Predoiu și Iulian Fota (voi atașa o copie și aici când mă voi hotărî să mă leg din nou la server). În decembrie același an am apelat la Cosmin Gușă pentru a mă ajuta să fac rost de sânge pentru tatăl meu, care era pe moarte la Spitalul Colțea și îi mulțumesc că a făcut-o.

În același moment am fost ajutat cu sânge de donațiile angajaților de la ziarul Bursa și de la wbs. Tata, Geoană și soacra lui Geoană, Magda Barb vor mai apărea aici la momentul campaniei din 2009 din cauza unei răzbunări hilare venite pentru un eveniment din anii ’50. Gușe m-a mai sunat acum un an, era la Sibiu și voia să mă vadă, dar întâlnirea nu a mai avut loc și nu știu ce voia.

3. Radu Soviani: de multe ori nu am fost de acord cu ideile lui și ne-am disputat în direct. Ultima oară, în timpul referendumului i-am trimis chiar câteva sms-uri „dure” și recunosc că mă așteptam să fie primul care strigă hoțul, escrocul! N-a fost așa, am rămas bulversat de reacția lui pe blog. Îmi cer scuze pentru ce am gândit.

Recunosc că m-am iludat cu ideea ca măcar unul dintre clienții care au câștigat în acești 15 ani va ieși să-mi ia apărarea și să recunoască că a câștigat. Nimeni, cu excepția lui Marian Dușan (asupra căruia voi reveni) nu a plecat de la wbs cu bani mai puțini decât a venit. S-ar putea bănui o schemă ponzi, de fapt am fost deja acuzat, dar oare ce schemă ponzi poate funcționa 15 ani cu doar 60 de clienți? Sau nu cumva neplata impozitelor pe câștig îi sperie azi pe mulți? Sau poate proveniența fondurilor?

Vreau să afirm de la început că tot ce voi povesti aici, deși acum se bazează doar pe memoria mea, poate fi probat cu extrase swift-uri și chiar înregistrări audio. Nu le-am făcut ca să șantajez pe cineva, dar, cum am trăit pe marginea lamei de ras, mă așteptam să sfârșesc ca Nick Leesson sau Jesse Livermore și știam că la un moment dat voi avea nevoie de probe, dacă nu pentru Justiție, măcar pentru posteritate.

Există și un episod hilar aici, deși numai de glume nu îmi arde mie la ora asta și nici clienților care mai au de recuperat din capitalul inițial. La un moment, când eram încă în relații amicale cu Florian Goldstein, alias Make, m-am oferit să-i pun toți dinții (și avea … mulți… aproape toți) pe cheltuiala mea la Danish Dental Clinic de pe strada Batiștei 11, în fostul sediu al lui wbs românia, culmea, la vărul meu, doctorul Cornel Rădulescu.

Make este foarte mândru de dinții lui și i-a făcut clinicii publicitate în ziarul… Bursa… ca să nu se simtă dator, publicitate cu poza lui cu dinți. În preziua articolului cu acuzația că-l șantajez (nu a spus cu ce voiam să-l șantajez, sper că nu cu radiografiile dentare), Make avea o parte a lucrării la reparat și s-a grăbit să-și recupereze dinții înainte de a publica articolul.
Îi era frică să nu fugă Sima cu dinții peste graniță sau poate de aceea nu vroia să-mi răspundă la telefon: Make, nu ți-am cerut nimic pentru dinți și nici nu îți voi cere vreodată, să fii sănătos și să mănânci cu poftă și să continui să îi ascuți pe mine. În toată povestea asta Make are un rol determinant, voi reveni asupra, dar el măcar a recunoscut cu nonșalanță că nu e evreu sau creștin, e ateu, adică fără de Dumnezeu. Nu știu dacă cineva îmi va putea ierta păcatele, dar eu măcar am cui să cer iertare.

4.Tudor Chirilă: Îmi număr prietenii pe degetele de la o mână și Tudor ocupă unul din ele. Am rămas profund surprins că are dubii asupra mea. Am rămas surprins și că v-a spus că s-a retras din bursă uitând să spună dacă a câștigat sau pierdut și cum. Dar cel mai surprins am fost când i-am trimis aceste rânduri rugându-l să le publice pe blog. Mi-a transmis răspunsul: “De ce să le public? Oamenii de onoare din Yakuza își tăiau un deget la intrare. Eu oare îl voi tăia la ieșirea din scenă?”

Am ascultat și declarațiile Irinei Schrotter și ale lui Daniel Dăianu, dar cum ei sunt personaje principale în povestea Sibex 2008-2012 voi ajunge și acolo. Amândoi nu au retras niciun ban din capitalul inițial și sper cu toată convingerea că le voi restitui capitalul.

Se vehiculează și idea că am lichidat totul în România și am fugit. Nu numai că nu am lichidat, dar chiar am cumpărat 450.000 acțiuni sibex acum 3 săptămâni cu un credit la bancă pentru care am pus gaj o casă de 217k euro. Singurele acțiuni pe care le-am vândut au fost cele de la hotnews, cu banii încașati plătind câțiva clienți. Hotnews am vândut pentru că de aici cred că mi s-a tras sfârșitul. S-ar putea să mă înșel. Cel care le-a cumpărat nu m-a forțat cu nimic și îi doresc cât mai multe succese. Daniel Dăianu m-a avertizat în multiple rânduri că nu se pot face afaceri când ești acționar în media. Poate doar în România nu! Oricum, nu regret nimic din aventura Hotnews și aș repeta-o din nou cu un și mai mare entuziasm.

Dacă și mâine voi trăi, voi continua să scriu.