A fost singura femeie din România care a obţinut brevet de căpitan de cursă lungă, navigându-şi iahtul „Isprava”. Si singura principesă care s-a călugărit, potrivit one.ro.
Ileana era copilul preferat al mamei sale, regina Maria, mare prinţesă a Angliei şi Irlandei, nepoată a reginei Victoria, din cei şase pe care aceasta i-a avut cu Ferdinand, Principe de Hohenzollern-Sigmaringen, unicul moştenitor al regelui Carol I.
Pentru principesa Ileana a fost aranjat în 1931 un mariaj cu arhiducele Anton de Austria, ea primind titlurile de arhiducesă a Austriei şi principesă de Habsburg-Toscana prin căsătorie. În anii următori Ileana a locuit împreună cu soţul lângă Viena şi i-au fost permise doar scurte vizite în România, regele interzicându-i să dea naştere copiilor săi în România.
Ileana a continuat activitatea caritabilă a mamei sale, îngrijindu-se în timpul celui de-al Doilea Război Mondial în Germania nazistă de militarii români răniţi.
Ataşată inexorabil de România, s-a stabilit în timpul regimului Antonescu împreună cu familia în ţară şi a deschis la Bran Spitalul „Inima Reginei”, care a funcţionat prin eforturile sale.
Principesa s-a mutat cu întreaga sa familie întâi în Elveţia, apoi în Argentina. La Buenos Aires a înfiinţat un cămin destinat refugiaţilor politic români, cămin ce a purtat numele mamei sale, “Regina Maria”. În 1950, Ileana împreună cu copiii au ajuns la Boston, Statele Unite.

În toţi anii pe care i-a trăit departe de România, principesa devenită călugăriţă a păstrat o cutiuţă cu pământ românesc.
În 1954, mariajul cu Arhiducele Anton s-a terminat prin divorţ. În acelaşi an principesa s-a recăsătorit, de acestă dată cu Ştefan Isărescu în Newton, Massachusetts, mariaj terminat în 1965 prin divorţ.
În 1959, principesa a fost foarte afectată de moartea fiicei sale, Maria Ileana (Minola) şi a soţului ei, contele polonez Jaroslav Kottulink, într-un accident aviatic în Brazilia (15 ianuarie 1959). Principesa s-a călugărit şi, sub numele Maica Alexandra, a devenit stareţă ortodoxă a mănăstirii cu hramul “Schimbarea la Faţă” din Ellwood City, Pennsylvania, până la moartea sa în 1991.
Întâlnirea cu îngerii
O întâmplare din copilărie avea să-i influenţeze principesei destinul. După cum a povestit în cărţile scrise la maturitate, Ileana s-a întâlnit cu îngerii când avea doar 7 ani. Aflată în camera fratelui său cel mic, Mircea, bolnav de febră tifoidă, Ileana a zărit deasupra patului o făptură cerească: „Era înalt şi extrem de frumos, cu aripi mari, albe. În mâna dreaptă ţinea o lumânare aprinsă. Zâmbetul lui era cu totul îngeresc: dragoste, bunătate, înţelegere şi siguranţă izvorau din el. Încântată, am trecut peste cuvertură şi, îngenunchind la capul patului, am întins mâna, cu dorinţa arzătoare de a-l atinge pe surâzătorul meu păzitor, dar el a făcut un pas înapoi, a întins mâna prevenitor şi a dat uşor din cap. Eram atât de aproape de el, încât l-aş fi putut atinge cu uşurinţă. «Oh, te rog, nu pleca!», i-am spus, cuvinte la care toţi ceilalţi îngeri au privit spre mine şi mi s-a părut c-am auzit un râs cristalin, dar de acest sunet nu sunt sigură, deşi ştiu că râdeau. Apoi au dispărut” a descris Ileana momentul întâlnirii cu îngerii în cartea „Sfinţii îngeri”.
După căderea regimului Ceauşescu, Maica Alexandra a vizitat România în septembrie 1990, la vârsta de 81 de ani şi suferindă. Câteva luni mai târziu, la 21 ianuarie 1991, a murit la Spitalul St. Elizabeth din Youngstown, Ohio, ca urmare a unor complicaţii survenite în urma fracturii bazinului, accident survenit chiar în chilia mânăstirii unde a locuit de la început. Este înmormântată în Mănăstirea „Schimbarea la Faţă”, potrivit b1.ro.
Memoriile sale au apărut în Anglia în anul 1951, iar în România, în 2005, sub titlul “Trăiesc din nou.”
,,Într-o zi, dis de dimineaţă, când aveam şapte ani, am văzut îngerii. Sânt tot atât de sigură şi azi, cum eram atunci… Îngerii au o miraculoasă realitate. Activitatea lor printre noi a devenit pentru mine o realitate vitală, pozitivă”, mărturiseşte, în carte, Maica Alexandra.
A vrut să i se pună pe mormântul din America o cruce de lemn ca în cimitirele din ţară. Ultima sa dorinţă a fost să fie îngropată alături de caseta cu pământ românesc.














































