Spaimele celor mai mari

Al 45-lea summit G7 s-a desfășurat la Biarritz, Franța, în perioada 24-26 august 2019. Acesta grupează Statele Unite, Japonia, Germania, Marea Britanie, Franța, Italia și Canada.

Crize, crize…

Franța a scos în stradă peste 14.000 de polițiști și jandarmi susținuți de soldați și drone, o putere de foc de 25.000 de arme, pentru a se asigura că demonstranții (printre care Vestele Galbene) nu pot provoca probleme. Dar probleme au fost din plin la G7 și fără demonstranți!

Oficial, G7 ar fi urmat să dezbată chestiuni precum egalitățile de gen, schimbări climatice și biodiversitate, parteneriatul cu Africa, probleme ale lumii digitale.

În „traducere”, agenda G7 își dorea reglementări internaționale comune în ceea ce privește comunicațiile digitale, ceea ce presupune un control strict al acestora, apoi chestiuni de combatere a terorismului, un loc deosebit ocupând aici chestiunea iraniană care ar putea declanșa în orice moment o adevărată criză (nucleară) în Orientul Mijlociu, în fine, găsirea de soluții în fața războiului economic dintre Statele Unite și China și, evident, chestiunea Brexit-ului, care însă nici măcar nu a figurat pe vreo agendă. Suplimentar, criza italiană.

Deși a utilizat cuvinte mari despre „prestigiul Italiei”, „rolul țării pe scena internațională”, „un mare proiect de reformă” în fața camerelor, Giuseppe Conte s-a străduit doar să îl taloneze pe președintele american Donald Trump, să se tragă mai aproape de acesta când se făceau fotografii sau când se dădeau declarații, să se așeze lângă acesta dacă se ivea ocazia.

Giuseppe Conte pare să fi rămas dator cancelarului german Merkel pentru un posibil sprijin împotriva lui Matteo Salvini, astfel încât l-a rugat pe Donald Trump să nu instituie taxe pe autoturismele nemțești vândute pe piața americană. Conte a încercat să pledeze pentru sprijinirea unui guvern „Conte bis”, numai că acest amănunt de politică internă nu a preocupat pe nimeni, nici chiar pe președintele egiptean Sisi.

Angela Merkel respinge îngrijorările

Cifrele publicate chiar la debutul întâlnirii, arătau că PIB-ul Germaniei s-a redus cu 0,1 la sută în trimestrul al doilea, previziunile rămânând sumbre și pentru următorul trimestru, alimentând temerile de recesiune cu un impact direct asupra Europei și a economiei mondiale.

Cancelarul Angela Merkel a respins îngrijorarea, confirmând că nu intenționează să implementeze niciun pachet de stimulare, în ciuda „fazei dificile” pe care o traversează Germania. Chestiunea este cu atât mai serioasă cu cât construcțiile, producția și exporturile nemțești se aflau deja în recesiune. Răspândirea riscurilor de recesiune la nivelul UE poate deveni serioasă întrucât încă de la criza datoriilor suverane ale UE problema nu a fost rezolvată, ci camuflată de Mario Draghi prin tipărirea de bani.

Contracția economiei germane vizează deja partenerii-cheie din UE – Franța, Italia și Spania, dar ar putea avea efecte drastice asupra partenerilor mai mici, precum Cehia sau Slovacia. Furnizorii din întreaga Europă obțin o mare parte din veniturile lor vânzând mărfuri unor mari producători germani precum Daimler, Siemens și Thyssen Krupp.

Ca atare, ultimul lucru de care UE ar putea avea nevoie este un Brexit fără acord sau o criză în Italia, țară cu datorii uriașe. Ambele, extrem de probabile.

Cancelarul german a făcut, totuși, o mișcare interesantă pentru a-l opri pe președintele Donald Trump să introducă taxe pe automobilele germane. Înțelegerea dintre cei doi șefi de stat a vizat mutarea poverii fiscale de pe spatele Germaniei pe cea a Uniunii Europene. Adițional, președintele Trump vrea să scape de un număr consistent (mii) de teroriști ISIS cu acte franțuzești sau germane, pe care vrea să îi trimită plocon în Europa. În plus, Donald Trump pare să fi obținut cu Angela Merkel și o înțelegere privind chestiuni de ordin militar și de apărare, ceea ce s-ar traduce fie prin creșterea contribuției pentru fondurile NATO, fie achiziționarea de echipament militar american.

Probleme cu Rusia

Statele Unite au declarat că ar fi „potrivit” ca Rusia să se alăture G7, în ceea ce odinioară era G8, dar sugestia a fost repede respinsă de membrii UE ai grupului, deși sugestia inițială venea tocmai de la președintele Franței, Emmanuel Macron, în urma întâlnirii cu Vladimir Putin, în Franța, chiar înaintea G7.

Rusia a fost exclusă din grup în 2014, din cauza anexării Crimeei. Readmiterea lui Putin fără condiții ar fi fost un semn al slăbiciunii, au considerat reprezentanții UE. Aceiași reprezentanți care, neoficial, ar ucide pentru a readuce Rusia la masa discuțiilor.

De altfel, din câte s-a putut înțelege din declarațiile oficiale, destul de criptate și meschine, se pare că eforturile vizează nu atât pași de făcut cu președintele Putin, ci mai curând cu președintele ucrainean, pe care liderii europeni ar vrea să-l aducă la sentimente mai bune față de Rusia și, posibil, la o resemnare în privința Crimeei.

Dincolo de Franța, care este deosebit de interesată să-și dezvolte legăturile de afaceri cu Rusia, ba chiar să le sporească, Germania rămâne de departe cel mai important partener european al rușilor, și care se află și într-o situație de dependență energetică față de aceasta.

Alternativa germană pentru rezolvarea problemei energetice ar putea fi Donald Trump, care exportă deja gaze în UE, însă divergențele de natură politico-ideologică țin Berlinul departe de Washington. Mai mult, după ce Angela Merkel a nominalizat Statele Unite ca fiind o putere inamică a Uniunii, alături de China și Rusia, Donald Trump a amenințat că va impune o taxare suplimentară pe bunurile nemțești, vizată fiind industria auto, întrucât balanța schimburilor comerciale dezavantajează grav Statele Unite.

O asemenea măsură, în condițiile date, ar putea deveni fatală economiei germane, ceea ce-l plasează pe Donald Trump pe o poziție de superioritate.

Trump, de neclintit în chestiunea iraniană!

Una dintre principalele divergențe dintre SUA și UE se leagă de Iran. Președintele Franței a încercat să treacă peste Donald Trump și să forțeze o apropiere față de Teheran, în numele G7, însă Donald Trump a dezmințit imediat că ar fi discutat vreodată cu Emmanuel Macron chestiunea iraniană.

Întâmplător, desigur, Ministrul de Externe iranian, Javad Zarif, tocmai sosise la Biarritz, într-o „vizită surpriză”! Macron a purtat discuții cu Zarif, pare-se, pe tema rachetelor iraniene, ajungând chiar la promisiuni de a cumpăra petrol în schimbul încetării ostilităților în Strâmtoarea Ormuz, unde deja tensiunile cu Marea Britanie au dus la mutarea în Golful Persic a trei nave de război englezești pentru a-și proteja petrolierul – Stena Impero, reținut de iranieni.

Pe de altă parte, Casa Albă pare decisă să mențină sancțiunile asupra Iranului până când va accepta un alt acord, mai restrictiv, pe partea nucleară și, deopotrivă până când va înceta sprijinirea Hezbollah cu arme. Ceea ce încearcă, de fapt, Donald Trump, este să șantajeze Iranul cu restricții până când se va ivi oportunitatea de a se semna un acord economic, care să vizeze și petrolul iranian vândut la un preț bun Statelor Unite. În linii mari, exact ceea ce urmărește și Franța.

Războiul economic Franța – SUA se amână

Nici relațiile Trump-Macron nu sunt chiar fericite, președintele francez propunând o taxă de 3% („digital tax”) pentru Google, Amazon, Facebook și Apple, în schimbul cărora Trump a amenințat cu introducerea de taxe suplimentare pe vinul franțuzesc.

Producătorii de vin din Franța sunt înspăimântați de perspectiva unei taxe de 100%! Statele Unite reprezintă principala piață pentru vinurile franțuzești, înghițind 18% din întregul export, iar ca valoare reprezentând 1,7 miliarde de euro. Producătorii de vin au văzut deja cum acționează taxele impuse de Trump, de exemplu în cazul fermierilor din Andaluzia, care s-au trezit cu taxe pe măslinele lor, și nu ar dori o experiență similară.

Îngrijorarea este cu atât mai mare cu cât importatorii americani deja comandă cantități suplimentare de vin franțuzesc, încercând să-și constituie stocuri înainte de introducerea taxelor. Partea și mai complicată este că al doilea mare importator de vinuri franțuzești este Marea Britanie, care pe de o parte ar putea sprijini un război al taxelor demarat de Trump, dar care se mai află și la cuțite cu președintele Macron pe tema Brexit-ului.

Singurele detalii în această chestiune s-au aflat la conferința de presă, unde Donald Trump a dezvăluit că rezolvarea problemei va surveni cândva în 2020, în urma unei decizii OECD (Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică).

„No deal” BREXIT

Un „No Deal” Brexit, o ieșire din uniune fără acord, promis franc de premierul Boris Johnson, ar fi mai greu de înghițit de UE decât de Marea Britanie. Prealabil summitului de la Biarritz, prim-ministrul britanic a purtat convorbiri și cu cancelarul german, și cu președintele francez, aceștia părând că interpretează roluri într-o scenetă tip „good cop-bad cop”.

În final, Boris Johnson a obținut o amânare de o lună pentru a veni cu o soluție în privința graniței dintre Irlanda de Nord și Irlanda. Chestiunea, spun unii analiști, s-ar putea complica binișor dacă cineva le-ar da irlandezilor ideea unui „exit” pe modelul englezesc.

Cerințele UE sunt ca Irlanda de Nord să se alinieze la normele din Uniunea Europeană în privința chestiunilor ce vizează sănătatea animalelor și a plantelor pentru a permite comerțul fără fricțiuni cu produsele agricole.

Bruxelles-ul ar închide ochii în privința mărfurilor care tranzitează frontiera din Regatul Unit spre Irlanda, acordând încredere guvernului britanic în privința menținerii standardelor unionale.

Mărfurile vor fi urmărite folosind așa-numitele aranjamente alternative, cum ar fi schemele de „comercianți de încredere”. Dar Bruxelles-ul dorește să instaleze și o „frână de urgență” pentru a împiedica Irlanda de Nord să devină o rută de contrabandă majoră pe piața unică a UE. Diplomații se tem că țările precum China și India ar putea profita de acordul de compromis pentru a-și strecura mărfurile în uniune.

Când președintele Franței a întins coarda în timpul discuțiilor cu premierul britanic, acesta i-a râs în față, amintindu-i că englezii sunt cei care asigură șinele necesare pentru infrastructura feroviară a Franței și a sugerat că pentru binele general, ar fi bine ca Brexit-ul să se desfășoare fără surprize, lăsând loc unor afaceri mutual avantajoase pe viitor.

Emmanuel Macron a declarat presei că un „Brexit dur” ar fi în detrimentul Regatului Unit, iar un acord comercial Marea Britanie – Statele Unite ar fi un demers de „vasalizare” a englezilor în fața americanilor.

Cu toate acestea, merită remarcat faptul că Boris Johnson este primul politician care reușește să depășească situația de executant supus al pretențiilor americane și să alunece în zona în care poate fi perceput ca un partener puternic și apt să încheie acorduri bilaterale mutual avantajoase.

Boris Johnson a avut abilitatea de a nu-l provoca pe Donald Trump, așa cum au făcut-o președintele turc Recep Tayyip Erdogan sau președintele chinez Xi Jinping. Iar Trump l-a întrebat pe Johnson la finalul summitului G7 „ce-a durat atât” să ajungă prim-ministru, pozițiile comune ale celor doi remarcându-se și în chestiunea iraniană, și în raport cu războiul comercial cu China, de prisos să punem pe listă dezacordurile flagrante cu UE.

Acordul comercial Marea Britanie – SUA

Primul ministru britanic și președintele american au convenit să înceapă imediat lucrările de întocmire a unui calendar de negocieri. Acesta este primul pas important către obținerea unui acord, după Brexit. Așa-numita „foaie de parcurs” va fi finalizată de oficiali în următoarele săptămâni. Johnson și Trump vor contrasemna planul când se vor întâlni la Adunarea Generală a ONU din New York spre sfârșitul lunii septembrie.

Deocamdată, Liz Truss, secretar pentru comerț internațional, a zburat la Washington la începutul acestei luni pentru a se întâlni cu oficiali americani, inclusiv cu reprezentantul comercial al executivului american, Robert Lightizer. Ea a calificat noul acord comercial Marea Britanie – SUA ca fiind o „oportunitate de aur”.

Anul trecut, aproape jumătate din comerțul efectuat de Marea Britanie s-a derulat cu UE, în timp ce SUA au reprezentat 18%  din exporturile din Marea Britanie și 11% din importuri.

Dincolo de acordul cu Statele Unite, Boris Johnson s-a întâlnit și cu alți lideri din Commonwealth – cu premierul australian Scott Morrison, cu premierul canadian Justin Trudeau, cu premierul indian Narendra Modi, discutând modalități de lărgire a cooperării economice și comerciale cu aceștia.

Războiul China – SUA, de la represalii la acord

China a amenințat cu represalii în războiul economic cu Donald Trump, anunțând că va institui noi taxe în valoare de 75 miliarde de dolari pentru mărfurile americane. Trump a plusat, ca la poker, anunțând taxe de 550 de miliarde de dolari. Dar, în timpul lucrărilor G7, Donald Trump a anunțat că partea chineză ar vrea să se întoarcă la masa negocierilor.

Potrivit președintelui Donald Trump, China ar fi pierdut peste trei milioane de locuri de muncă în ultima perioadă, ceea ce ar putea duce la deteriorarea lanțurilor de aprovizionare, unicul motiv pentru care mărfurile chinezești rămân competitive ar rezulta din subvenționarea produselor pentru a le menține la prețuri scăzute, în timp ce cursul de schimb este manipulat grosier.

Următorul Summit G7

S-a aflat că următoarea întâlnire G7 va avea loc în Statele Unite, ceea ce l-a făcut pe Donald Trump să-și amintească de una dintre proprietățile pe care le are, Trump National Doral Miami, din Florida, unde Trump intenționează să-i găzduiască pe șefii de stat în clădiri separate și punându-le la dispoziție și facilitățile stațiunii – terenurile de golf.

Întrebat dacă există intenția de a-l invita la viitorul G7 pe președintele Vladimir Putin, Trump a declarat că ar înclina să răspundă afirmativ, întrucât există numeroase chestiuni economice pe masă care ar trebui discutate și cu Rusia.

Acord comercial SUA-Japonia

După ce l-a lăudat pe premierul nipon Shinzō Abe în toate felurile, președintele Trump a anunțat că Japonia va achiziționa toată cantitatea de porumb pe care China refuză să o mai cumpere de la americani.

„Cred că, evident, acordul cu Japonia este o realizare extraordinară, deoarece este una dintre cele mai mari oferte comerciale și îi afectează direct pe fermierii noștri. Chiar și faptul că Japonia ia tot excesul de porumb pe care China nu l-a luat – în valoare de sute de milioane de dolari – este important”, a spus Donald Trump.

Cum de s-a „oferit” Japonia să achiziționeze porumbul? Simplu! Trump a lăsat să se înțeleagă că în caz contrar ar introduce taxe pe automobilele japoneze importate de Statele Unite. Trump spune că „în esență” ele nu sunt impozitate, deși există deja un impozit de 2,5% în funcțiune. Trump a condiționat – până în prezent – menținerea taxei la acest nivel de mutarea fabricilor producătorilor niponi în Statele Unite, pentru a mai reduce din deficitul comercial cu Japonia. Iar acest lucru s-a și întâmplat.

Cu toate acestea, Donald Trump spune că mai are „cărți în mână”, referindu-se la impunerea de noi taxe pe milioanele de mașini japoneze ce intră pe piața americană, din care, „aș câștiga atât de mulți bani pentru țară, de s-ar învârti capul”. Japonia este a treia cea mai mare piață agricolă pentru SUA. Importă produse agricole în valoare de aproximativ 14 miliarde USD.  Americanii obțin beneficii majore din comercializarea de carne de vită, carne de porc, grâu, lactate, vin, etanol și o varietate de alte produse.

Schimbări climatice, africani, egalități de gen

Președintele Macron a reușit să joace un întreg teatru cu chestiunile globaliste aflate la ordinea zilei, care nu i-au interesat aproape deloc pe liderii Grupului celor 7. După cum spunea Trump, SUA sunt cel mai mare producător de energie, care aduce o imensă bunăstare, la care America nu vrea să renunțe de dragul unor vise cu mori de vânt.

Președintele egiptean, Abdel Fatah al-Sisi, a primit mandat de la  președintele Rwandei, Paul Kagame, președintele Senegalului, Macky Sall, președintele Africii de Sud, Cyril Ramaphosa și președintele Burkinei Faso, Roch Marc Christian Kaboré, să reprezinte la G7 interesele țărilor africane.

Președintele francez, Emmanuel Macron, și liderii G7 au aprobat duminică un pachet de 251 de milioane de dolari în sprijinul inițiativei AFAWA a Băncii Africane de Dezvoltare pentru a sprijini femeile antreprenoare din Africa. Acesta a fost, de altfel, singurul rezultat pentru participanții africani.

Migrația africană este un scenariu stabil, mai degrabă decât excepțional, iar 2/3 din fluxurile sale sunt intra-continentale – a fost concluzia unui studiu prezentat. Principalele probleme în discuție au vizat factorii care îi împing pe oameni să migreze, posibilitatea de a schimba opțiunea privind migrația, o utilizare mai inteligentă a ajutorului oferit de țările G7 și politicile lor privind migrarea.

Unele critici au fost determinate de discuția privind administrarea greșită a resurselor financiare angajate pentru migrație, care nu sunt investite în infrastructură și crearea de locuri de muncă.

S-au făcut propuneri cu privire la necesitatea creșterii căilor legale pentru migranți, evidențiind riscurile închiderii frontierelor și oportunitatea de a facilita, în sfârșit, migrația de întoarcere, o problemă pentru care până acum nu s-a făcut prea mult.

Președintele sud-african, Cyril Ramaphosa, a felicitat liderii G7 pentru abordarea chestiunilor legate de Africa din perspectiva provocărilor de dezvoltare.

Președintele a cerut G7 să continuie sprijinirea realizării obiectivelor de dezvoltare durabilă în Africa și creștere incluzivă prin digitalizare. În concordanță cu accentul pe egalitatea de gen, biroul lui Ramaphosa a declarat că sprijinirea femeilor este esențială în eradicarea sărăciei pe continent.

WTO și OECD, chemate să reglementeze schimburile comerciale

G7 vrea să apeleze la Organizația Mondială a Comerțului, o organizație interguvernamentală cu sediul la Geneva, pentru a proteja mai bine proprietatea intelectuală, dar și pentru a rezolva mai rapid disputele și practicile neloiale.

Indirect, președintele Macron a lăsat a se înțelege că se caută o modalitate de a-l opri pe președintele Trump să își rezolve disputele în mod bilateral, spunând că „munca în comun este noul mod de a face lucrurile”.

Șefii de stat ai celor șapte economii cele mai industrializate din lume s-au angajat, de asemenea, să negocieze în 2020 o simplificare a reglementărilor vizând schimburile comerciale și să modernizeze impozitarea internațională în contextul arătat de Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OECD).

Un singur câștigător

Dacă la summitul G20 din Japonia Donald Trump părea un comerciant de hidrocarburi și tehnică militară, redresându-și imaginea abia la final cu celebra întâlnire cu liderul nord-coreean, de această dată, la G7, a jucat rolul liderului mondial în fața căruia nimeni nu are dreptul să mârâie.

Având în spate cea mai mare economie mondială, a Statelor Unite, este extrem de ușor pentru Trump să obțină exact ceea ce vrea, având – după cum singur spunea – „cărți în mână”. Cărți de joc, evident. Sancțiuni economice pentru unii, taxe uriașe pentru alții, iar pentru „prieteni” niște „oferte de nerefuzat” – orice marfă nevandabilă există în SUA. Pentru că vremea multilateralismului a trecut, trăiască relațiile bilaterale și „fair trade”-ul!