Spionii cuceresc Bruxellesul. Risc redus de închisoare

Cu 127 de posturi diplomatice, Bruxelles găzduiește cele mai multe misiuni diplomatice din lume, conform Indicelui de diplomație globală al Institutului Lowy. Prezența instituțiilor UE și a sediului NATO face Belgia relevantă nu doar pentru diplomați, jurnaliști și lobbyiști, ci și pentru spionajul internațional. Spionii trag la Belgia ca albinele la borcanul cu miere – nu în ultimul rând pentru că există un risc redus de închisoare.

Spionajul nu este infracțiune

În ciuda nivelului ridicat de interes din Bruxelles, atât autoritățile belgiene, cât și cele ale UE, spun că este dificil pentru ei să-i pedepsească pe cei prinși spionând și încercările de a face reguli mai stricte au eșuat.

De câteva luni, oficialii responsabili cu securitatea au anchetat doi foști oficiali ai UE acuzați că au transmis informații Chinei. Fostul diplomat al Marii Britanii și fostul oficial al Comisiei Europene, Fraser Cameron, care conduce Centrul UE-Asia, este cercetat de serviciile de securitate belgiene sub suspiciunea că a transmis informații sensibile în schimbul unei remunerații, arată o analiză a siteului Politico.

Anterior procurorii germani au dezvăluit că îl suspectează pe Gerhard Sabathil, un fost oficial al UE, că a transmis informații către China.

Ambii neagă acuzațiile. În ambele cazuri, de asemenea, nu este clar dacă acuzațiile vor duce la urmărirea penală.

Acest pas este deosebit de dificil în Belgia, deoarece spionajul nu este clasificat ca fiind o infracțiune. Legislația belgiană prevede că cineva comite o infracțiune numai dacă a comunicat informații clasificate de interes național unei puteri ostile sau străine.

Prevederile datează din anii ’30 și s-au lansat numeroase apeluri pentru schimbarea acestei legislații și adaptarea ei la contextul actual.

Johan Delmulle, procuror general în capitala belgiană, a abordat problema într-un discurs adresat Curții de Apel de la Bruxelles în 2018. „Spionajul în Belgia și, în special, în Bruxelles, nu este ceva virtual, ci foarte concret. Arsenalul nostru juridic pentru urmărirea infracțiunilor de spionajul este depășit – unele paragrafe datează de dinaintea celui de-al Doilea Război Mondial – și trebuie adaptate societății și realității actuale.”

În atenția publică

În absența unei legi mai stricte privind spionajul, oficialii de securitate încearcă să fie creativi atunci când opresc suspecții. O metodă este aceea de a-i pune în centrul atenției publice – prin intermediul mass-media – în speranța că nu vor mai primi informații relevante.

Cazul Sabathil a fost dezvăluit de procurorii germani, care au lucrat alături de oficiali de securitate belgieni la acest caz. Sabathil nu a fost până acum arestat și nici acuzat oficial, dar rețeaua sa ar putea fi mai puțin dispusă să-i transmită informații sensibile.

Același fapt este valabil și în cazul lui Fraser Cameron.

„Instituțiile de securitate belgiene au lucrat mulți ani la acest dosar alături de colegii noștri din serviciile de informații britanice,” a spus un purtător de cuvânt al statului belgian. „Pe această bază, putem concluziona că Fraser Cameron reprezintă o amenințare clară pentru instituțiile europene prin activitățile sale de spionaj. Desconspirarea sa ar trebui să fie un semnal clar că oricine spionează la Bruxelles va apărea mai devreme sau mai târziu pe radarul serviciilor de informații și nu va putea să-și continue activitățile nestingherit.”, a mai adăugat acesta.

Un alt mod prin care procurorii pot evita legea spionajului este prin formularea de acuzații pentru alte infracțiuni. „Procurorii trebuie să apeleze la alte articole din legislație care nu au fost create pentru a combate spionajul, cum ar fi formarea grupurilor infracționale sau încălcarea legislației din domeniul telecomunicațiilor,” a spus Demuelle.

Acest fapt s-a întâmplat de mai multe ori, cum a fost cazul  fostul diplomat belgian Oswald Gantois.

Investigat pentru scurgerea de informații către serviciile secrete rusești de-a lungul carierei sale, a fost condamnat în 2018 pentru asociere ilegală cu scopul săvârșirii unui fals. Gantois însuși a recunoscut că a acționat „puțin prea mult ca James Bond.”

În același an, un cetățean chinez a fost suspectat de spionaj pentru statul chinez. Cu toate acestea, a fost arestat pentru furt de salarii în loc de spionaj.

Nu este încă foarte clar dacă aceasta este strategia și în cazul lui Cameron. Potrivit unei persoane apropiate de caz, procuratura federală a deschis o anchetă legată de acesta.

Totuși, parchetul a refuzat să comenteze atât în acest caz, cât și legat de legea spionajului în general. Comité I, care supervizează serviciile de informații și securitate din Belgia, nu a răspuns cererii Politico pentru informații suplimentare legate de legea spionajului.

O nouă lege a spionajului

Încercările oficialilor de securitate și ale oficialilor publici de a pleda pentru o actualizare a legii nu au rămas neauzite.

Actualul ministru federal al justiției, Koen Geens, de la partidul flamand creștin-democrat CD&V, încearcă să treacă prin parlament o lege revizuită a spionajului. Actualizarea leagă în mod explicit legea de relațiile internaționale belgiene, care includ și relațiile cu organizații internaționale precum NATO și UE, a spus un purtător de cuvânt al lui Geens.

De asemenea, schimbarea ar extinde cadrul legal pentru a include spionajul economic și științific. Potrivit purtătorului de cuvânt, aceasta se referă la orice informații secrete pe care un stat străin sau un grup armat le pot folosi pentru a se angaja într-un război economic.

Deși este necesară o actualizare a legii spionajului, aceasta implică și riscuri, a spus Frank Verbruggen, profesor de drept și șef al Institutului de Drept Penal al Universității din Leuven.

„A existat o cerere clară din partea oficialilor de securitate de adaptare a legii la cazurile pe care le-am avut recent, ceea ce este de înțeles. Dar este o linie subțire între abordarea acestor cazuri fără a pune în pericol drepturi fundamentale precum libertatea de exprimare, libertatea de asociere sau libertatea presei.”    „Dacă următorul ministru al justiției nu susține acest pachet legislativ, atunci ne întoarcem de unde am plecat” — oficial al guvernului belgian.

Verbruggen este îngrijorat că noua formulare, care folosește termeni generali precum „propagandă,” poate fi aplicată într-un mod arbitrar. „Din punct de vedere juridic, trebuie întotdeauna să fim atenți la urmărirea penală a persoanelor pentru lucruri care sunt descrise destul de vag.”

Pe lângă îngrijorările de natură juridică, drumul politic pentru noua lege este încă lung și nesigur. Această chestiune nu a progresat mai deloc din cauza unui impas în formarea unui guvern belgian ce durează de la finalul anului 2018. Face parte dintr-un pachet legislativ mai larg de reformă a justiției propus de Geens și nu este clar ce se va întâmpla cu acesta atunci când Belgia va avea un guvern nou, mai ales că Geens a anunțat că nu vrea să rămână la putere.

„Nimeni nu știe ce se va întâmpla în acest moment,” a spus un oficial al guvernului belgian. „Dacă următorul ministru al justiției nu susține acest pachet, atunci ne întoarcem de unde am plecat.”

În același timp, oficialii belgieni trag de mânecă instituțiile europene, susținând că au și ele un rol de jucat. În Comisia Europeană cutuma este că țările membre sunt responsabile pentru activitățile propriilor cetățeni, pentru care emit aprobări în vederea accesului la informații clasificate.

Parlamentul European este de mult timp implicat în problemă, a spus Reinhard Bütikofer, președintele delegației Parlamentului European pentru relațiile cu China.

Europarlamentarul german nu a dorit să intre în detalii despre cazuri menționate anterior deoarece încă nu s-a dovedit nimic. „În ciuda acelei precauții, partea chineză este evident interesată să obțină cât mai multe informații posibil. Încearcă să folosească toate trucurile de manual și, eventual, câteva în plus.”

Bütikofer a subliniat că Parlamentul s-a ocupat de această problemă și a făcut referire la moțiunea sa printr-o rezoluție privind interferența și dezinformarea electorală străină și la comisia specială pentru intervenția străină în toate procesele democratice din UE, inclusiv dezinformarea. Una dintre responsabilitățile sale este „de a identifica, evalua și propune modalități de abordare a vulnerabilităților de securitate din interiorul instituțiilor UE.”

Cu toate acestea, el a spus că vrea să meargă mai departe și a menționat Schema de Transparență a Influenței Externe din Australia. Aceasta își propune în mod explicit să facă mai vizibilă natura și amploarea influenței străine asupra procesului politic din Australia și, prin urmare, solicită înregistrarea celor care acționează în numele guvernelor străine.

„Exemplul australian scoate în evidență activitățile dubioase sau posibil dubioase,” a spus Bütikofer, care speră că atât UE, cât și țările UE, vor lua în considerare modelul oferit de Australia, deși a trebuit să mărturisească „până acum nu am întâlnit colegi care au împărtășit entuziasmul meu pentru această abordare.”