Ștefan Câlția, omagiat de Mitropolia Moldovei la împlinirea a 80 de ani

Pictorul Ștefan Câlția a primit din partea Părintelui Mitropolit Teofan, „Crucea Moldavă”, cea mai înaltă distincție din Mitropolia Moldovei. La ceremonie, artistul a declarat că-i dedică soției distincția primită și a evocat copilăria sa într-o familie creștină cu opt copii.

• PSD asigură că moțiunea va trece. Parlamentarii PNL, USR și UDMR vor fi prezenți, dar nu vor vota
• Ana Blandiana și Zbigniew Herbert, între destin și premiu
• „Criminalitatea este în creștere în întreaga UE, iar în multe privințe are chip de copil”
• Proiectul Neptun Deep: încep lucrările de instalare a conductei de gaze în Marea Neagră
• Va fi Chivu al treilea „Mag”, după Herrera și Mourinho?

„Soției mele…”

Părintele Constantin Sturzu, consilier la Sectorul comunicare şi relaţii publice al Arhiepiscopiei Iaşilor, i-a înmânat pictorului distincția. Ceremonia a avut loc la vernisajul expoziției „Obiectele restaurării”, dedicată artistului la împlinirea vârstei de 80 de ani, potrivit Agenției Basilica.

Un moment de smerenie. Foto Tudorel Rusu

„Părintele Mitropolit a avut dialoguri îndelungi cu Ștefan Câlția, iar ca semn de prețuire și binecuvântare, a dorit să-i oferim maestrului «Crucea Moldavă»”, a declarat Părintele Constantin Sturzu la vernisaj.

„Ștefan Câlția este onorat în această zi nu doar ca artist, ci și ca om. Dimensiunea creștină este una naturală, intrisecă; nu este ceva care ține de epatare sau care să aibă o notă de artificial, Maestrul Ștefan Câlția, așa cum mărturisește adesea în interviurile sale, s-a născut la umbra bisericii la modul propriu, copilărind lângă biserica din localitatea natală, iar primul model pe care l-a avut în viață a fost bunica care citea Psaltirea în fiecare zi, iar aceste lucruri s-au impregnat în ființa lui și au adus rod mai târziu”, a continuat părintele consilier.

Părintele Constantin Sturzu i-a înmânat pictorului Ștefan Câlția „Crucea Moldavă”. Foto Tudorel Rusu

„Au fost ca niște semințe sădite în sufletul său, care au rodit. Un lucru mai puțin cunoscut este că dumnealui a dorit să urmeze seminarul teologic, să devină preot, însă Dumnezeu a vrut să înmulțească acești talanți ai picturii și artei vizuale”, a mai explicat Părintele Constantin Sturzu.

„Gândindu-mă la momentul acesta când voi avea onoarea și bucuria de a așeza în pieptul maestrului această distincție, mi-am dat seama că noi nu adăugăm ceva, ci scoatem la iveală ceea ce se află deja înlăuntru, în sufletul și inima sa, anume crucea iubirii jertfelnice, crucea care dă mărturie că iubirea este mai puternică decât moartea”, a subliniat clericul.

Afirmațiile Părintelui Constantin Sturzu l-au făcut pe pictor să-și amintească modul în care a crescut într-o familie numeroasă, o familie creștină cu opt copii:

„Când părintele mi-a pus Crucea Moldavă în piept, am avut sentimentul că m-ați înfiat, că sunt ieșean. Vă mulțumesc! În familia părinților mei eram opt copii, nu erau serbate niciodată zilele când am fost născuți, ci zilele sfinților pe care îi aveam ca patroni. Acum, la 80 de ani, dacă ați hotârât să mă serbați și la ziua aniversară, accept și mă bucur la fel de mult cum o fac la sărbătoarea Sfântului Arhidiacon Ștefan”, a spus el.

Ceremonia decernării celei mai înalte distincții din Mitropolia Moldovei. Foto Tudorel Rusu

Maestrul Ștefan Câlția i-a dedicat distincția soției sale. „Soția mea este arhitect și în această calitate a construit câteva biserici. Fiind femeie, mulți nu o băgau în seamă”, a povestit artistul.

„Când a fost sfințită una dintre bisericile la care a lucrat – Biserica «Sfântul Nicolae» din Câmpina, pictată de prietenul Grigore Popescu, un artist minunat – era foarte multă lume și eu am fost înghesuit într-un colț. O credincioasă, văzându-mă, a spus: «Vă rog, nu-l mai înghesuiți pe domnul cu barbă, căci e soțul doamnei arhitect». Această distincție, această cruce, este pentru soția mea, i-o dedic ei.”

În cadrul aceluiași eveniment, Ștefan Câlția  a primit o diplomă omagială și din partea Primăriei Iași.

Expoziția „Obiectele restaurării” poate fi vizitată până pe 10 iulie 2022 la Muzeul de Artă din incinta Palatul Culturii de la Iași și organizată de Asociația Galeria Artep, cu sprijinul Complexului Muzeal Național ,,Moldova”- Iași, al Fundației „Ștefan Câlția” și al Galeriei Posibilă.

Ştefan Câlţia s-a născut în 15 mai 1942 la Braşov. Între 1959 și 1963 a urmat cursurile Liceului de Arte Plastice din Timişoara, avându-l ca profesor pe graficianul Julius Podlipny. A absolvit, în 1970, Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu“ din Bucureşti, ca şef de promoţie, la clasa profesorului Corneliu Baba. Din 1993, a fost profesor la Universitatea Naţională de Artă din Bucureşti. A expus în Norvegia, Elveţia, Danemarca, SUA, Canada. În 2008, a primit Ordinul Naţional Serviciul Credincios în grad de Mare Cruce şi Medalia „Regele Mihai I pentru Loialitate“, iar în 2012 „Crucea Casei Regale a României”.

Câlția ascute invizibilul

Criticul de artă Adrian Buga evoca într-o cronică publicată în volumul Colecția Regală de Artă Contemporană, Editura UNARTE, 20011 universul magic al creațiilor lui Ștefan Câlția pe care-l numea “pictoalchimist”

“Tragem cortina magică și pătrundem pe tărâmul nefirescului, al fantasticului veșnic extra-ordinar; dacă vrem să trecem, să ajungem dincolo, în templul operei lui Ștefan Câlţia, trebuie să renunţăm la noi și la toate obiceiurile de a privi, la toate procedeele care până acum dădeau adevărurilor, cunoașterii noastre, o certitudine. Lumea, în chipul său actual, nu este singura posibilă, iar pictorul, ca un arhitect al propriei creaţii, ne cere un sacrificiu încă și mai însemnat: pe lângă cererea rostirii formulei de acces, poate să ne vrăjească și să admitem că înfăptuirea personajelor și lumea lui sunt predicatul adevărului și să ne facă să credem că, poate, lumea noastră „reală” nu are absolut nimic în comun cu obiectivitatea sa fantastică.

​Pentru a ne transpune în lumea pictorului avem nevoie să credem și trebuie să-i acordăm fiecărui tablou o atenţie constantă și vigilenţă neobosită. Ștefan Câlţia ascute mult invizibilul pentru a-l înfige adânc în vizibilul nostru, iar adevărul din lumea înfăţișată – unde artistul are ca prim ţel să translateze în real toată lumea ghicită, presimţită de el – nu este al fantasticului rupt din trecut, închis și ferecat doar în povești.

Respiraţia neauzită a îngerului molcom care ne prezintă Dar-ul, pe căile visului sau în stările de veghe, fiecare pas făcut în imponderabilitatea iluminării sau a viziunii mistice din Cântăreţii din Ticuș, făurirea unui zbor static al Păsării Reginei, toate ne duc către același timp durabil, dar pururi schimbător, al călătoriilor și ne leagă foarte strâns de rădăcinile trainice pământești, ale pictorului. Ele, rădăcinile, încă pline de seva pământului din Șona – Făgăraș, cunosc cel mai bine coroana și metamorfozele gândirii povestitorului pictoalchimist Câlţia. Drum în Transilvania și Flori de câmp, dăruite Majestăţii Sale Reginei Ana, sunt singurele care nu ţin seama de scamatorii și devin în acest caz, nu atât trupul, cât veșmântul magic al realului.”, scria criticul Adrian Buga.