Te cunosc de undeva…

Oferta e destul de slabă, așa că mai bine bei o bere în Centrul Vechi sau la Mamaia, după gust. Exact asta voiam să fac și eu, dacă nu intervenea, de la 20.30, pe Antena 1, o scuză numa’ bună de stat în casă.

Despre emisiune, dacă aș fi avut ocazia să-i citesc draft-ul, aș fi zis că e cea mai simplă rețetă tv – vedete care imită alte vedete, cântând melodii deja verificate de timp și public. Nici nu știam că mă aventuram să urmăresc ditamai show-ul de 3 ore, deschise de moderatorii Alina Pușcaș și Cosmin Seleși, un fel de Boc și Roberta Anastase ai studioului, referindu-mă strict la statura celor doi. Ea – înaltă, rochie mulată și tocuri, el – plăpând, bretele, papion și o burtică așezată timid pe curea.
Ne este prezentat juriul. Se ridică, rând pe rând, Andrei Aradits – actor, Andreea Bălan – cea mai bună dansatoare dintre cântăreți și cea mai bună cântăreață dintre dansatori, plusează cu o piruetă all inclusive chiloți tanga, Ozana Barabancea – din ce în ce mai slabă trupește, dar un personaj cu o voce pe măsura vechilor dimensiuni, și Aurelian Temișan – un glas superb chiar și când tace. Sunt tare curioasă cum ar suna din diafragma lui “Bună seara, iubito! Te aștept ca și când…” În fine, apare Alexandra Ungureanu, în calitate de “guest star”, moment în care am crezut că mă lasă tubul catodic (de la optzeciști în jos, toată lumea știe ce-i): coafură jăratică, apoi niște auriu continuat cu o fustă turcoaz, totul sfârșindu-se cu o pereche de ștrampi roz neon. Minunat! OMG – ar striga în cor mult-mai-tinerii vecini de planetă. Și ea a cântat, dar nu la fel de bine cum o face de obicei. Urechile mele de necunoscător au sezisat câteva false-uri pe melodia “Singing in the rain” a lui Gene Kelly. Și, dacă pentru mine au fost atât de evidente, mă întreb ce-o fi fost în inima Andreei Bălan… Glumesc!
Îmi place că toată lumea cântă pe bune! Ai, n-ai pile în Antenă, ia de-aici un microfon și descurcă-te! Sunt atât de rare ocaziile tv în care putem asculta ceva live, încât un show ca “Te cunosc de undeva” poate fi, peste câțiva ani, un document de istorie și tehnică muzicală. Ce n-am înțeles, cu toată plăcerea s-o văd și s-o ascult pe Maria Buză, este de ce se repetă câțiva participanți din sezonul trecut. În felul acesta, nu cred că pleacă toată lumea cu șanse egale, unii sunt mai prieteni cu juriul, alții au avut timp să-și facă rodajul și să scape de inhibiții și emoții… Sau poate doar mie mi se pare că avem, în România, mai mult de 5-6 vedete de stors.
Concursul începe cu actrița Maria Buză, care îl re-editează pe Cristi Minculescu. N-am putut să nu observ că “transformarea” începe într-un lift, cu un trans înainte pe gleznele participantului. Ferească Dumnezeu să faci piața în ziua înregistrărilor, că riști niște articulații umflate precum gogoșarii din traistă, transmise la nivel național. Apare Maria, machiată și coafată perfect pentru un spectacol marca Iris. M-au fascinat prestația ei, toate tipicurile, “filigranele” chipului împrumutate din actorie, vocea bine păzită de fum de țigară și încrederea în ea însăși și în lucrul bine făcut. Și Adrian Enache îmi plăcea. Mi-l aduc aminte dintr-o veche emisiune, atât de veche (și eu, și emisiunea) că am uitat cum se numea. Era acolo un Enache tânăr, cu umor adevărat, cu un real talent de teatru de revistă. La “Te cunosc de undeva” am văzut un bărbat matur, care aleargă cu disperare să-și prindă tinerețea din urmă. Fan al vopselei de păr și al ondulatorului (pentru moțul de pe frunte), cu o freză de neînțeles, Adrian Enache l-a imitat pe Enrique Iglesias, fiul tatălui său. Dar “Bailamos”, hit din ‘99 pe care s-ar fi mișcat și Angela Similea, n-a mai reușit să rupă… nici inimi, nici haine, nimic. Vorba unui membru al juriului – “e o chestiune de măsură”.

A urmat Claudia, de la fosta trupă “Sexxy” (și rea). Domnișoara are voce! Mi-au demonstrat-o inclusiv cele câteva secunde reluate din episodul precedent, când a fost Sandra. I s-a potrivit mai bine melodia înaltă a nemțoaicei, decât “Mr saxobeat” a Alexandrei Stan. Dar, chiar și așa, în clasamentul serii a ieșit pe locul doi. Îmi place la ea faptul că, după ani de zile în showbiz, a rămas modestă, dar cu atitudine, cu un dezvoltat simț al ridicolului, ceea ce nu se poate spune despre multe vedete de pe la noi. Plus că are cele mai frumoase picioare din emisiune, incluzându-le și pe cele ale Andreei Bălan. Biata Lora a fost, pe rând, Connect-R și Frank Sinatra. Probabil că producătorii o pedepsesc pentru că a fost fetiță rea și peste vară a spus cât e ea de supărată că nu a câștigat primul sezon și că nimeni altcineva în afară de propria-i persoană nu merita marele titlu. Cel puțin așa am citit. Deci să mai așteptăm oleacă până ce Lora “Wassabi” nu va mai fi atât de iute la mânie și va căpăta un rol ceva mai puțin androgin. Detaliile au fost, și în acest caz, atent studiate. Frank Sinatra a avut microfon cu fir (nici măcar americanii nu știau pe atunci de wireless) și efecte retro din mărinimia editorului de montaj.

Există totuși un lucru pe care nu-l înțeleg. În primul episod al noului sezon, Jorge a întruchipat-o pe Cleopatra Stratan din videoclipul “Ghiță”, cu toată scenografia de rigoare. Mă întreb cine ar vrea să vadă un cogeamite bărbatul, proaspăt bărbierit, cu fundițe în păr și rochiță roz. Poate doar transexualii, pedofilii și publicul lui Mihai Bendeac. Oricât s-ar strădui respectivul să-și dea corzile vocale la rindea și să uite că e purtător de șliț, prestația nu poate fi decât una hilară, spre penibilă. La Tudor Gheorghe s-a descurcat mult mai bine cu vocea (pe care o deține, fără doar și poate) și mai puțin cu intrarea în pielea personajului. Andrei Aradits, membru al juriului, i-a spus că a avut un “rictus” da capo al fine, termen pe care Jorge nu l-a înțeles. Așadar, conform DEX (acronim pe care nu i-l voi dezvolta lui Jorge), “rictus” înseamnă “contracția mușchilor feței, care dă figurii expresia de râs crispat”. M-aș încumeta și eu să-i propun mai puține “grimase”, dar dușmanul limbii lui e româna, prin urmare cedez eu prima. Cu toate acestea, nu mi-au displăcut deloc glumițele pe care le făcea atât pe seama lui, cât și pe cea a colegilor. Au iscat râsete adevărate, nu doar de complezență și din prietenie, ca la Adrian Enache.

Nu vreau să fiu rea, dar îmi iese! Am surprins-o și pe moderatoarea Alina Pușcaș cu limba română în sac – “toate celelalte personaje CARE le-ai mai avut”. Bine că e frumoasă! Despre următorii concurenți, Lavinia, CRBL și Marian de la “Haiducii” voi scrie pe scurt. Prima s-a prezentat ca la “Cântarea României”, ediția din ’83, CRBL nu are voce de Horia Brenciu și basta, chiar dacă piesa era una ușurică, iar Marian a fost aspru criticat de Andreea Bălan, un fel de Cornel Patrichi sau Gigi Căciuleanu al juriului, cum târziu am înțeles.

Show-ul m-a ținut până la 12 noaptea la televizor (chiar trează), deși puteam să frământ și un cozonac în atâtea pauze de publicitate. Felicitări pentru decor, pentru luminile în care se scaldă toată lumea de pe scenă, pentru regalul de machiaj și coafură demne de filme cu buget imens. Și pentru că am scutit banii de taxi și bere și am rămas acasă.