„Teoretician al conspirațiilor”, caut inteligență artificială

Zilele trecute a fost publicat un punct de vedere al ONU, pare-se, în plin război declarat teoriilor conspirației. ONU e preocupat de progresia gândirii „conspirațiilor” catalogată drept o activitate „îngrijorătoare și periculoasă”. Ca atare, Națiunile Unite vor oferi publicului un set de instrumente pentru a „demasca și denunța” pe oricine îndrăznește să sugereze că guvernele lumii nu sunt complet oneste, verticale și transparente.

Despre „elita” cea bună la suflet

Presa a titrat imediat: „ONU declară război teoriilor conspirației periculoase: Lumea NU este manipulată în secret de elita globală”. Ar fi greu de contrazis un asemenea enunț! Evident că „elita” globală nu manipulează lumea în secret! O face pe față! Fără jenă.

De asemenea, ONU avertizează că George Soros, familia Rothschild și statul Israel nu trebuie să fie legate de nicio „presupusă conspirație”. UNESCO a făcut echipă cu Twitter, Comisia Europeană și Congresul Mondial Evreiesc pentru a lansa campania numită #ThinkBeforeSharing: Stop răspândirii teoriilor conspirației.

Potrivit UNESCO, „dacă ești sigur că ai întâlnit o teorie a conspirației” pe internet, atunci trebuie să reacționezi imediat și să postezi un link relevant către un „site web de verificare a faptelor” în comentarii. Către așa-numiții „fact checkers”. Adică, se cere denunțarea imediată a faptei!

Nu pare să reprezinte nici o importanță că așa-zișii verificatori sunt cel mai adesea niște trolli neinstruiți, care fac așa-zisele verificări între o doză de cocaină și o postare politică de extremă stânga pe propriul blog. Că de multe ori nu au habar despre semnificația termenilor în discuție…

Exemplu de „teorie a conspirației” de pe Twitter

Să luăm un caz concret. Anume, faptul că tatăl lui Klaus Schwab, anume Eugen Schwab, era nazist. Nu-i așa, o „teorie a conspirației”. Newsweek vine cu verificarea și cu negarea evidențelor. Iată ce zice: „Istoria relației lui Eugen cu nazismul este complexă, dar nu există dovezi concrete ale legăturilor cu conducerea germană de rang înalt, în special cu Hitler”. Afirmația se bazează pe… ce? N-are importanță!

Mai departe: „O verificare publicată de jurnaliștii germani acreditați DPA a folosit înregistrările privind denazificarea pentru a descoperi că Eugen Schwab era membru al unor organizații național-socialiste, dar numai asta nu dovedește nicio relație cu înaltul comandament german sau o credință în ideologia nazistă”. Adică, făcea parte din organizații naziste, dar asta nu dovedește că el credea în ideologia nazistă! Clar?

Și: „În timp ce filiala Escher Wyss din Ravensburg, Germania (pe care a condus-o Eugen) a folosit prizonieri de război pentru muncă forțată, nu este clar dacă compania a fost forțată să facă acest lucru de către naziști sau a făcut-o din cauza lipsei de muncitori”. Atunci: ah! Marea concluzie: este fals că tatăl lui Klaus Schwab a fost nazist.

Regretabil pentru Newsweek și Davos este că mai supraviețuiește câte un ziarist în presa sufocată de propagandă și ideologie de extremă stânga! Astfel, putem afla trecutul pe care Klaus Schwab a încercat să-l ascundă din cauza implicării familiei Schwab, nu numai în demersurile naziste pentru obținerea unei bombe atomice, ci și în programul nuclear ilegal al Africii de Sud din vremea apartheidului. Mai ales revelatoare este istoria tatălui lui Klaus, Eugen Schwab, care a condus în timpul războiului mondial filiala germană susținută de naziști a unei firme de inginerie elvețiană, ca un antreprenor militar proeminent. Compania Escher-Wyss a folosit munca forțată pentru a produce mașini esențiale pentru efortul de război nazist, precum și pentru efortul nazist de a produce apă grea pentru programul nuclear.

Niște ani mai târziu, la aceeași companie, tânărul Klaus Schwab a făcut parte din consiliul de administrație când a fost luată decizia de a furniza regimului rasist din Africa de Sud echipamentul necesar pentru a-și continua încercarea ilegală de a se transforma într-o putere nucleară. Articolul lui Steve Beckow este cît se poate de relevant.

Newsweek este proprietatea IBT Media și NW Media Holdings Corp. În ultimii ani a avut probleme serioase cu legea, pentru fraudarea datelor de trafic și gestionarea banilor din reclamă. Iar Wikipedia enumeră o serie de articole controversate puse în circulație chiar de Newsweek și care conțineau informații dovedit false. Aceștia sunt, așadar, cei care luptă cu dezinformarea „periculoasă”.

UNESCO oferă, de asemenea, sfaturi pentru oricine întâlnește un „teoretician al conspirației” în carne și oase. Potrivit ONU, în niciun caz nu trebuie să fii atras într-o ceartă cu „teoreticianul conspirației”.

Infografic UNESCO privind teoriile conspirației / Foto: UNESCO.org

„Orice argument poate fi luat ca dovadă că faci parte din conspirație și întărește acea credință”, iar „teoreticianul conspirației” va „argumenta din greu pentru a-și apăra convingerile”. Zici că e un manual inspirat din „Zbor deasupra unui cuib de cuci”! Puteau să zică frumos că nu este indicat să discuți în contradictoriu cu cei care gândesc, căci orice argument valid ți-ar putea zădărnici îndoctrinările stângiste.

Potrivit ONU, o teorie a conspirației este adevărată doar dacă este „dezvăluită de mass-media”. Presa mainstream, evident. Hazlie această definiție! Mass-media mainstream a fost complet cumpărată și este plătită de elită. Și, întâmplător, potrivit tuturor „teoriilor conspirației”, „elita” este cea care conspiră împotriva maselor. Ar fi un pic problematic să așteptăm ca presa mainstream să dezvăluie faptele celor care o finanțează. Nu e nici un secret că pe „lanțul trofic”, atât presa, cât și companiile farmaceutice se adapă de la aceeași sursă financiară ori că șeful REUTERS stă în board-ul celor de la Pfizer – dacă ne referim doar la „conspirația” Covid.

La fel, nici măcar nu mai miră pe cineva că Raytheon sau Lockheed Martin (companii aparținând complexului militar-industrial) nu doar că profită copios de pe urma războiului din Ucraina, strângând miliarde de dolari, dar sponsorizează pagini întregi din ziarele mainstream americane! Să te aștepți atunci ca relatările presei mainstream să fie obiective?

Lucrurile nu sunt diferite nici cu „schimbările climatice”! Principalii beneficiari ai măsurilor privind implementarea măsurilor din Green Deal, nu doar că realizează profituri imense din finanțarea nebuniei eco-fasciste, dar și întrețin povestea în presa mainstream prin finanțări consistente.

Așadar, adevărul nu în presa mainstream ar fi de căutat, ci în așa-zisa presă alternativă. De genul „Ron Paul Liberty Report” sau „The Unz Review” sau altele similare. Dar câtă a lume a auzit măcar de ele sau câtă lume le accesează? Singura publicație care are audiență comparabilă cu presa mainstream este „Zero Hedge”.

Davos-ul intervine „salvator”

Dacă ONU se mulțumește să-i arunce pe „teoreticienii conspirației” în ridicol, Forumul de la Davos vine cu „soluții”: cenzura cu ajutorul IA (inteligenței artificiale).

Cei de la Davos au observat că 63% din populația planetei utilizează informațiile online, deci din bun start s-a orientat către „echipe care să genereze încredere și siguranță” prin eliminarea oricărui conținut „dăunător” sau „abuziv”. Iar cel mai dăunător și mai abuziv lucru astăzi este chiar adevărul!

„Combinând în mod unic puterea tehnologiei inovatoare, colectarea de informații în afara platformei și măiestria experților în domeniu, care înțeleg cum funcționează actorii amenințărilor, detectarea la scară a abuzului online poate atinge o precizie aproape perfectă”, consideră cei de la Davos.

Klaus Schwab și António Guterres (Davos și ONU) au de multă vreme o agendă comună / Foto: Twitter

Problema pe care o înțelege până și „elita” este însă că inteligența artificială este deocamdată incapabilă să facă discernăminte în funcție de context. Adică, nu este capabilă să facă diferența între o pictură renascentistă în care apare „nuditatea” și o imagine porno. Nu poate decide dacă un cuțit reprezintă o unealtă de lucru sau o armă. De unde și abuzurile inerente pe platforme de tip Facebook.

Cei de la Davos mai vin cu un exemplu drăguț: IA nu poate distinge între abuzul unui european promotor al supremației albilor și un abuz similar cu personaje africane, unde „abuzatorul” poate fi tot negru, la fel ca și victima. Sărim peste faptul că din bun start europeanul alb este un personaj abuziv!

Una peste alta, cei de la Davos vor ca cenzura să aibă loc în timp real, chiar în momentul când mesajul „dăunător” și „abuziv” este compus, adică înainte de publicarea lui. IA va decide, astfel, în timpul scrierii unui comentariu dacă propoziția scrisă poate sau nu să apară online.

Ceea ce recunosc și totalitariștii de la Davos este că deocamdată sunt neputincioși în fața diverselor nuanțe și contexte. Lăsăm la o parte subtilitățile lingvistice, pentru că vedem deja cât de rudimentari sunt cei care lucrează în domeniu pe la Reuters, de exemplu, sau la Newsweek, care neagă veridicitatea unei informații bazându-se pe sofisme sau comparând contexte altminteri de necomparat sau gafele uriașe comise de boții de pe Facebook sau diferite personaje frustrate că publicul nu împărtășește o singură opinie „acceptată”.

Infograficul celor de la Davos privind combaterea teoriilor conspirației / Foto: weforum.org

Pe scurt, soluția celor de la Davos este să adauge inteligență umană inteligenței artificiale și algoritmilor. Adică, să aducă experți pentru fiecare domeniu! Iar aceștia să lucreze mână în mână cu IA în timp real! Râd și curcile! Cei care au trăit în dictatura ceaușistă știu ce înseamnă a vorbi cu subînțelesuri, în „limbaj dublu”, eventual articulat pe „limbajul de lemn” al totalitarismului.

Disonanța cognitivă

Într-un moment de sinceritate, în timpul unui interviu din 1998 cu Steve Kroft, pentru emisiunea ”60 Minutes” de pe CBS, George Soros a recunoscut că îi plac mai mult ideile malefice pentru simplul motiv că reușesc să regrupeze mai mulți adepți decât ideile constructive, pozitive.

Este, de fapt, regula secretă a acțiunilor malefice din zilele noastre: să stea „ascunse” la vedere, în mod deschis, accesibile doar celor cu ochii deschiși. Accesibile doar celor care se informează cu adevărat. Sau „teoreticienilor conspirațiilor”. Ce denumire idioată!

Pe timpul interviului, Soros nu s-a scuzat pentru lucrurile malefice comise, dimpotrivă! A zâmbit și a spus că dacă nu le-ar fi comis el, cu siguranță le-ar fi comis altcineva.

Acțiunile malefice ale lui Soros, Gates, Obama, Schwab, Fauci, Clinton sau alții, au șansa de a fi „protejate” de bunătatea și credulitatea majorității populației. Asta pentru că majoritatea nu este pur și simplu capabilă să înțeleagă nivelul de răutate ce domină societatea și controlează viața, indiferent cât de evident și de imediat este acest rău.

Nu, Diavolul nici măcar nu mai este nevoit să convingă pe cineva că nu există! Și chiar dacă unii îl zăresc pe la Davos, Wall Street, în „mlaștina de la Washington”, hălăduind prin City-ul londonez, pe holurile Comisiei Europene, la NATO, tot îi acordă indulgență.

Nimeni nu chestionează „bunele intenții” ale cartelului bancar internațional, a Cabalei care a inițiat și a finanțat ambele părți ale fiecărui conflict major timp de secole. Nimeni nu tresare când se rostesc nume precum Rothschild sau Rockefeller.

Nimeni nu s-a mai întrebat de ce, indiferent de costurile în sânge, vieți omenești, resurse, bunuri, mizeria generată, distrugerea aferentă, nici un război nu a fost și nu este propriu-zis câștigat de o manieră suficientă cât să justifice beneficiile confruntării. Singurii care câștigă, fără excepție, de fiecare dată, sunt acești indivizi ai Cabalei, bancherii, căci războaiele produc noi datorii și, ca prin minune, mai multe datorii înseamnă imediat mai mult control exercitat de aceeași Cabală. Mai multe reguli, mai multe „organisme” care să le supervizeze.

Din această disonanță cognitivă mulți se trezesc abia acum, unii din cauza înșelăciunii Covid, alții din cauza Marii Resetări, a teatrului ieftin jucat de Zelensky, a bălmăjelilor Ursulei care distruge economia UE cu concursul Băncii Centrale Europene etc.

Dar, chiar dacă există o majoritate a populației capabilă să vadă și să recunoască toate aceste rele, îi vine extrem de greu să și accepte ideea! Vorbim, desigur, de civilizația Occidentală în primul rând, așa-zisa „lume liberă”, ferită de urgiile prin care a trecut Africa, America de Sud sau Asia, o civilizație care nu a avut a se întreba despre bunele intenții ale clasei conducătoare sau ale sistemului.

Lucrurile se manifestă similar și în Europa, unde occidentalul nu a asistat la teroare, umilințe, jafuri, pierderea demnității, cum s-a întâmplat dincoace de „Cortina de fier”. Occidentalul nu a identificat conducerea statului cu „inamicul”, așa cum a făcut-o cetățeanul din fostul spațiu sovietic.

Mai departe, în Est, a fost un fapt comun că „nomenclatura” comunistă beneficia de privilegii, constituindu-se într-o elită bogată și puternică, bucurându-se în mod disproporționat de avantajele acestui statut. Spre deosebire de ei, vesticii nu au avut decât exemplul diverselor forme asociative – a juriștilor, a lucrătorilor din sănătate, a patronatului, berarilor, fabricanților de automobile – care urmăreau, în esență, cam același lucru: să creioneze o elită care să le reprezinte interesele, să le producă bunăstare.

Cum lucrurile au început să se egalizeze după 1990 între estul și vestul continentului, lumea pare să-și fi pierdut abilitatea de a percepe un lucru cât se poate de banal: până și bogații se adună laolaltă pentru a-și proteja interesele! Bancherii, bunăoară, elitele din corporații etc. În mod paradoxal, însăși ideea că așa ceva ar fi posibil este repudiată ca fiind o simplă teorie a conspirației, de parcă nu ar fi evident că este vorba, în final, tot despre promovarea unor interese particulare.

Dar, ceea ce vedem, atât în cadrul textelor de la Națiunile Unite, cât și în textele de la Davos, reverberate apoi de presa mainstream și de politicieni, sunt câteva idei debile care ar fi trezit în urmă cu câțiva ani suspiciuni și unor elevi de gimnaziu. Teza principală este că nu există un plan. Adică, o invitație să ne gândim că cei care mișună prin bănci și corporații și își planifică fiecare pas, de data aceasta nu au planificat nimic. Nu e bizar? Apoi, chiar dacă ar exista un plan, nu e secret și nu e malefic.

Aici merită zăbovit un pic! Că nu e secret, am spus-o, e foarte adevărat, planul este la vedere. Pe site-urile diverselor organizații, toate semnatare ale Agendei 2030 – Davos, ONU, Comisia Europeană, guverne. E o certitudine, nu o presupunere, nu vreo teorie.

Mutația petrecută în gândirea populației puternic influențată de media și de discursul public al politicienilor survine în acceptarea ideii că minciuna, corupția, incompetența sunt chestiuni inerente, iar individul nu se poate lupta cu sistemul pentru că, de fiecare dată, sistemul îl va învinge. A avut loc, în consecință, o desensibilizare manifestă a cetățeanului față de aceste subiecte. Următorul pas este acela că a considera că sistemul are un plan și acest plan este al celor puternici, nu reprezintă decât o ficțiune, o chestiune neserioasă, ridicolă. În fond, de ce-ar vrea cei puternici să-i conducă pe cei slabi, nu?

„Elita” sau Cabala nu au astfel nevoie să se mai ascundă. De aceeași marjă de îndoială se bucură și aprecierea toxicității acestei elite. Cetățeanul gata desensibilizat de problemele elitei nici măcar nu se mai întreabă cum de în situația așa-zisei pandemii, guvernele care nu știau cum să nu mai plătească pensii, au devenit dintr-o dată extrem de preocupate de bunăstarea și sănătatea pensionarilor! Care pensionari au căzut apoi la datorie, iar întregul scenariu a dus la cel mai mare transfer de capital din mâinile cetățeanului în buzunarele bancherilor.

Nimeni nu s-a întrebat cum de cel care militează pentru depopularea planetei, pe față, la TEDx, este și cel care deține o parte din acțiunile companiilor care comercializează așa-zisul vaccin. Și, același individ, luptând și împotriva unor presupuse schimbări climatice, achiziționează cele mai vaste terenuri agricole, dar fabrică și carnea sintetică.

Klaus Schwab și Bill Gates la Davos / Foto: Twitter

Toate indiciile sugerează că „elita” se află acum într-o cursă contra cronometru, fereastra de implementare a planului lor – ”Marea Resetare”, dispărând pe măsură ce dolarul slăbește, economiile se prăbușesc și influența globală a Davos-ului este tot mai contestată de FED-ul american (având în board reprezentanți ai băncilor și ai instituțiilor financiare care refuză să falimenteze), de Rusia, China, India și întregul eșafodaj BRICS.

Deficitul de hrană, de energie, de libertate, inflația, războiul, vin în valuri! Și nici Covidul nu a dispărut de pe masa de joc. Populația dintr-o serie de țări (Sri Lanka etc.) s-a răsculat deja, însă pentru a se opri planul „elitelor”, Marea Resetare, ar fi nevoie ca lumea să înțeleagă un fapt elementar: că toate problemele provin dintr-o unică sursă. Iar aceasta este Londra și cartelul bancar.

City-ul londonez controlează sistemul financiar american prin Sistemul de Rezerve Federale. Sistemul finanțează toate industriile multinaționale, sistemul finanțează complexul militar-industrial, sistemul finanțează războaiele, epidemiile, foametea, loviturile de stat. Modelul de afacere promovat de acest sistem este haosul, devastarea, mizeria, suferința umană.

A lupta cu Joe Biden, Emmanuel Macron, Ursula von der Leyen, Klaus Schwab, Bill Gates, George Soros, este cel puțin inutil. Toate aceste personaje sunt dispensabile și interșanjabile. Oricât de mizerabili ar fi, înlocuirea lor nu reprezintă nici un singur pas înainte până când sistemul bancar central va continua să existe și să „nască” oricâte alte personaje similare.

Iată de ce ONU, Davos și alții au nevoie de cenzură, de lupta cu „teoriile conspirației”! Ca lumea să nu înțeleagă sursa răului și să nu se unească împotriva „elitei”. A dușmanului comun. Lupta cu „teoriile conspirației” determină cine va determina viitorul omenirii: elita sau chiar omenirea.

O memă de pe Twitter despre conspirația privind teoreticienii conspirațiilor.

Fact check!

Rețineți din cele de mai sus: ONU, Davos, UE și băncile au decis să lupte cu „teoriile conspiraționiste”, sugerând că nu există un plan, că acest plan nu e secret și că nu e malefic.

Ce caută toate aceste entități laolaltă dacă nu există un plan? O conspirație?

De ce nu vorbesc deschis despre intențiile lor reale, privind cenzurarea liberei exprimări și a dezbaterilor?

Ce poate fi benefic în ocultarea adevărurilor și când anume cei care au impus cenzura au fost „băieții buni” în întreaga istorie a omenirii?