The Moscow Times: Atacul Ucrainei cu drone asupra bazelor militare rusești zguduie din temelii FSB-ul. Și pe Putin

O tăcere care devine apăsătoare, cu perspective de terifiantă: de la atacul ucrainean pe teritoriul rus, oficialii ruși tac. Putin nu a scos un cuvânt, nici Medvedev, nici deputații Dumei de stat, iar ministerul rus al apărării a dat doar un comunicat laconic, admițând loviturile. O foarte interesantă analiză asupra consecințelor atacului ucrainean e publicată azi de ziarul The Moscow Times, sub semnătura britanicului Kevin Riehle. Iar printre rânduri, se desprinde teza că Putin, grav lovit în aripă, nu are decât soluția unei contralovituri de mare anvergură.

• In the same week that Poland signed 29 defense contracts with its own domestic industry, Romania signed a contract with a sigle German supplier and rejected the only domestically manufactured project
• Mircea Cărtărescu împlinește 70 de ani. „Viața e mai mult decât scrisul! Îmi spun asta, practic, în fiecare zi, dar, îmi spun și asta: eu nu pot percepe viața decât prin scris! E diformitatea, monstruozitatea mea”
• Copiii României: Aproape 20% nu merg la școală, 25% se simt „frecvent triști” și 56% suferă de oboseală
• Iran nu crede „nici în cuvintele, nici în promisiunile” SUA
• Putin are acum confirmarea: Raportul tehnic a stabilit că drona de la Galați era rusească

Conducerea Rusiei, în frunte cu președintele Vladimir Putin și instrumentată de Serviciul Federal de Securitate (FSB), a cultivat o paranoia societală față de spioni, sabotori, teroriști și „agenți străini”. Această paranoia este utilă pentru menținerea fervorii patriotice de care guvernul are nevoie pentru a ține poporul rus aliniat în spatele războiului din Ucraina.

Paranoia instituțională face parte din filozofia guvernului rus, care consideră că unitatea politică reprezintă putere, în timp ce diviziunea politică este slăbiciune. Dacă liderii pot menține unitatea de gîndire și scop în rîndul populației ruse, în special în ceea ce privește Ucraina, atunci Rusia pare puternică, iar aparența puterii este obiectivul.

Totuși, paranoia este fragilă. Pentru a o susține, sistemul de securitate rus trebuie să se prezinte ca invincibil, prinzând infractori reali și imaginari și mediatizând arestările lor pentru a estompa linia dintre real și iluzoriu. Aceasta include difuzarea de operațiuni de arestare în care apar ofițeri purtând jachete inscripționate cu literele „FSB”. Include arestarea unor persoane pentru spionaj sau terorism, dar păstrarea dovezilor secrete.

Există o linie fină între menținerea paranoiei și permiterea acesteia să scape de sub control. Menținerea ei necesită comunicarea unui mesaj contradictoriu: menținerea percepției amenințării la un nivel strident, dar prezentarea simultană a imaginii că totul este sub control. Cu autoritatea sa de a efectua arestări subite, de a convoca persoane pentru interviuri „profilactice”, de a recruta „donositeli” – informatori – și de a monitoriza ubiquitous comunicațiile interne, FSB trebuie să fie obiectul unei temeri mai mari decât amenințările reale la adresa securității naționale a Rusiei. Serviciul de securitate trebuie să pară că deține controlul, altfel metodele sale represive devin inutile, ineficiente și chiar extreme.

Sistemul de securitate rus devine tautologic: funcționează doar dacă funcționează. Orice fisură în sistem poate duce la prăbușirea întregului castel de cărți.

Ce se întâmplă când au loc atacuri reale, iar amenințarea autentică devine mai înspăimântătoare decât sistemul de securitate însuși? Acesta este cazul atacurilor cu drone asupra a patru baze aeriene rusești, răspândite pe mii de kilometri, pe 1 iunie. Oficialii locali au minimalizat pagubele, iar FSB a raportat arestări imediate. În același timp, FSB a anunțat arestarea unor „sabotori” ucraineni în regiunea Primorsky, susținînd că a dejucat un atac planificat, ca și cum ar spune: „Totul este sub control – uitați-vă aici în schimb.”

Cu toate acestea, atacul îndrăzneț cu drone al Ucrainei subminează chiar sistemul de securitate rus, la fel de mult pe cât reprezintă o amenințare militară. Realitatea amenințării riscă să expună sistemul de securitate ca fiind incompetent. Măsurile de securitate dure nu au funcționat.

Președintele ucrainean Volodimir Zelenski a contestat direct această percepție în declarația sa publică despre atacuri. În ciuda rapoartelor FSB despre arestări, Zelenski a spus că „toți oamenii care ne-au ajutat” au fost retrași de pe teritoriul rus la timp și sunt în siguranță. Deși nu a spus-o explicit, el a sugerat că ruși locali au fost implicați în susținerea operațiunii. Mass-media ucraineană a susținut ulterior că „biroul” de unde a fost organizat unul dintre atacuri se afla chiar lângă o direcție regională a FSB.

Aceste declarații sunt calculate pentru a portretiza sistemul de securitate rus ca fiind vulnerabil. Zelenski a arătat că Ucraina poate prelua controlul asupra paranoiei societale rusești.

Situația este analogă atacului terorist din martie 2024 asupra sălii de concerte Crocus City Hall din Moscova. Răspunsul FSB a fost să efectueze arestări imediate, scurgând videoclipuri cu ofițeri FSB bătând suspecți și tăind urechea unuia dintre aceștia. Un atac terorist real amenința să preia controlul asupra paranoiei societale, dar FSB a răspuns prin afișarea brutalității sale, recâștigând inițiativa.

Putin laudă public în mod regulat FSB pentru că deține controlul. În fiecare an, în februarie sau martie, el se adresează Colegiului FSB, unde evidențiază amenințările cu care se confruntă Rusia. Pe 19 martie 2024, Putin a lăudat FSB pentru „confirmarea statutului său înalt și a autorității ca verigă-cheie în sistemul de asigurare a securității și suveranității statului rus… Toate încercările grupurilor teroriste-sabotoare de a pătrunde pe teritoriul nostru… au eșuat.” Acest discurs a avut loc cu trei zile înainte de atacul de la Crocus City Hall, în care 145 de persoane au murit și peste 500 au fost rănite.

În discursurile sale anuale către Colegiul FSB între 2012 și 2019, Putin a citat statistici privind arestările ofițerilor de informații străini și spionilor. Numerele au crescut în fiecare an până în 2019, când Putin a susținut că FSB a efectuat aproape 600 de arestări. Numărul a scăzut în 2020, dar doar din cauza pandemiei globale.

Putin a încetat să mai citeze statistici după aceea, dar a continuat să îndemne FSB să-și sporească vigilența. În discursul său din 27 februarie 2025, limbajul lui Putin a fost aproape identic cu cel folosit în 2024: „FSB este o verigă puternică, fiabilă și eficientă în sistemul de asigurare a securității naționale”, a spus el. Deși nu a citat statistici, a continuat: „Rapoartele regulate și informările arată că activitatea serviciilor speciale străine în timpul operațiunii militare speciale a crescut.”

După atacul de la Crocus City Hall, oficialii ruși au dat vina imediat pe Ucraina. Conform logicii FSB, atacul trebuie să fie opera inamicului ucrainean, justificând astfel violența aplicată Ucrainei și tacticile represive folosite în interiorul Rusiei pentru a se proteja împotriva spionilor ucraineni. Aceste afirmații s-au dovedit a fi fictive – Ucraina nu a fost implicată. Fațada unității societale ruse, în special între confesiunile religioase, nu era atât de impenetrabilă pe cât o prezenta Putin.

Deși produc o paranoia similară, atacurile cu drone asupra bazelor aeriene rusești din 1 iunie au atins un nivel cu totul nou. Au fost răspândite pe întreg teritoriul țării, nu doar în Moscova. Au vizat armata rusă, nu civilii. Și guvernul ucrainean și-a asumat public responsabilitatea pentru atacuri, Zelenski numindu-le „justificate și meritate”.

FSB va reprima dur societatea rusă și își va mobiliza puterile de securitate internă ca răspuns la aceste atacuri cu drone. Dar FSB însuși a fost victima. Dacă nu poate monitoriza amenințările chiar sub nasul său, ce poate face? Sunt tacticile represive de tip KGB ale FSB lipsite de sens? Atacul cu drone al Ucrainei forțează FSB și poporul rus să se confrunte cu astfel de întrebări.

Paranoia socială este un partener capricios. Atunci când este sub control, poate fi utilă pentru menținerea unei populații docile. Dar se poate întoarce împotriva stăpânului său atunci când acesta nu o poate controla. Atacurile cu drone ale Ucrainei ar putea fi un punct de cotitură în acest sens al controlului, convingând poporul rus, așa cum a spus Heller, că FSB nu îi protejează de forțele care ar putea fi pe urmele lor.

Traducere și adaptare B.T.I. InPolitics