THE ONE. Fără machiaj

România se regăsește în partea inferioară a clasamentului, după Bulgaria și Grecia, conform indexului Egalității de Gen realizat de Institutul european pentru egalitatea de șanse între femei și bărbați (EIGE), la nivelul UE.

Ca să vă faceți o idee, România are 35,3 puncte dintr-un total de 100. Dintre cele 27 de state membre cuprinse  în raport (fără Croația),  cel  mai mare punctaj aparține Suediei (74,3), urmată de Danemarca (73,6),  Finlanda  (73,4) și Olanda  (69,7).

Sigur, am putea spune, nu mai este nicio mirare, la urma urmei România se clasează pe locuri codașe în Europa și în alte clasamente ce țin de corupție, integritate, transparență, sănătate sau educație. Toate aceste măsurători ne conferă, însă, și o imagine de ansamblu privind stadiul de civilizație al țării noastre.

Decalaj cultural și temporal

Probabil că decalajul dintre țara noastră și multe alte state europene, cu un istoric mai îndelungat de democrație, este dat de mentalitate și de civilizație, pentru că, așa cum remarca și profesorul universitar Oana Băluță, există în prezent o anumită armonizare a legislației, dar care nu se observă și în comportamentul și atitudinea din viața de zi cu zi. Potrivit acesteia, la nivel internaţional, în statele democratice a început să se acorde o atenţie sporită drepturilor femeilor încă din anii ’70, consolidându-se o perspectivă critică asupra obiceiurilor, practicilor, percepţiilor. Aceste intervenţii şi redefiniri au loc târziu în România, după anii ’90, ceea ce arată un decalaj de percepţie, înţelegere, unul comportamental, de elaborare şi implementare a unor politici în această direcţie.

Oana Băluță arată că, de-abia în perioada interbelică (1929), pentru prima dată, femeile au putut candida și vota, cel puțin o parte dintre ele. Dar au rămas multe bariere. Femeile aveau dreptul la studii, dar nu și să profeseze. De exemplu, baroul din Iași i-a respins Elenei Negruzzi cererea de a profesa, pe motiv că nu are drept de vot, fiind femeie. I-au trebuit șase ani de procese ca să obţină acest drept, devenind astfel prima femeie avocat din România.

De asemenea, instituţiile dedicate coordonării politicilor din  zona  egalităţii au  parcurs  un drum sinuos şi au avut o existenţă mai curând efemeră dacă luăm în considerare personalul angajat şi  pregătirea acestuia în domeniu, gradul de independenţă  al  instituţiei, resursele financiare şi transformările succesive ale acestora. În anul 2000, în cadrul Ministerului Muncii, funcţiona Direcţia de Şanse Egale care avea 4 angajaţi, inclusiv directoarea şi nu avea buget propriu.

Istoria instituţionalizării egalităţii de gen trece prin structura numită Agenţia Naţională pentru Egalitatea de Şanse (ANES) între Femei şi Bărbaţi, aflată în subordinea ministerului Muncii, care a fost înfiinţată printr-un Proiect Phare de înfrăţire instituţională România – Spania. Comisia Europeană a alocat 1,8 milioane de Euro pentru implementarea acestui proiect. ANES a fost înfiinţată în luna martie 2005, cu numai 10 angajați. În anul 2010, în luna iulie, ANES a fost desfiinţată prin reorganizare administrativă, guvernul Boc invocând efectele crizei, deși Uniunea Europeană sublinia că este nevoie de atenţie sporită faţă de această direcţie. Răspunsul României însă a fost scoaterea totală a egalităţii de  gen de pe agenda guvernării, în condiţiile unui angajament anterior oricum redus.

Ce spun parlamentarii despre egalitatea de gen?

„Tema egalității de gen este una destul de complexă care, cred eu, derivă din structura societății. Degeaba ai legi dacă, în cultura oamenilor, femeia trebuie să fie supusă în fața bărbatului de exemplu. Eu am acasă trei fete, soția și vom mai avea încă o fetiță. Vă pot spune însă că, atunci când soția mea a candidat la președinția organizației de tineret a PSD Argeș, a avut parte de articole de presă în care a fost discriminată. S-a spus chiar că va câștiga pentru că este soția mea. Or, soția mea, care acum este președintele TSD, este de peste 10 ani în PSD, cu mult înainte să ne căsătorim. Și probabil și pentru că au simțit că a fost discriminată, tinerii din PSD au votat-o. Discriminarea nu poate fi eliminată sau micșorată decât în timp, de un stat care folosește corect instrumentele pe care le are la îndemână și aplică legea, în colaborare cu instituții ale societății civile care să militeze pentru egalitatea de gen și, desigur, pe fondul unei situații economice care să permită cetățenilor să se gândească și la aceste lucruri.

Guvernul condus de Victor Ponta și PSD a acționat, cred eu, mult mai determinat decât alte guverne în acest sens. Vă readuc aminte – și sunt unul dintre promotorii Legii nr.229 din 6 octombrie 2015pentru modificarea şi completarea Legii nr. 202/2002 privind egalitatea de şanse şi de tratament între femei şi bărbați – că am reînființat Agenția Națională pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați (ANES) – o structură pe care guvernul Boc a desființat-o, invocând criza economică, o structură de care, culmea, dacă tot venea criza, era foarte bine să o avem. De asemenea, am avut împreună cu Eugen Teodorovici, în perioada în care era ministru al Fondurilor Europene, un proiect prin care încercam să stabilim o hartă a sărăciei în României, pentru a ști unde și cum să realizăm investiții astfel încât persoanele cu situații financiare dificile să fie poată fi angajate, să beneficieze de studii. Am considerat că educația și creșterea nivelului de trai reprezintă condiții fără de care nu putem discuta și despre egalitatea de gen. Mai ales în comunitățile mai sărace. Acest proiect de lege se află acum la comisii”, a declarat, pentru
Q Magazine, Mircea Drăghici, membru al Comisiei pentru egalitatea de șanse pentru femei și bărbați din Camera Deputaților.

Imaginea femeii, conturată de mass-media

Un rol important în această schimbare de mentalitate, poate mult mai important decât legile în sine, îl au instituțiile de presă. În condițiile în care presa este unul dintre cei mai importanţi formatori ai opiniilor și percepțiilor publice, abordarea limitată a unor teme care să vizeze statutul femeii în societate explică, cel puțin în parte, atitudinile, valorile și comportamentele  dominante social (stereotipuri, prejudecăţi, discriminare etc.).

Concluziile unui raport de  monitorizare de presă, realizat anul trecut în cadrul proiectului  „FA – Femei active pe piaţa muncii”, Fundaţia „Multimedia – pentru democraţie locală”, sunt îngrijorătoare. De menționat că monitorizarea a fost făcută pe o serie de publicații locale și regionale din fiecare regiune a țării, precum și pe publicații cu acoperire națională. Studiul arată că interesul presei faţă de problematica de gen (statutul femeii în societate) este destul  de scăzut – doar  499  de  articole  din 1.574  selectate au corespuns  criteriilor analizei  de context.