Trump le-a servit britanicilor o porție de „America First”

Dacă Macron și Uniunea Europeană nu știu cum să scape mai grabnic de Regatul Unit, se pare că Donald Trump abia așteaptă să îi preia!

Brexit! Brexit! Brexit!

În timp ce presa mainstream s-a preocupat de fleacuri privind recepțiile, meniul servit, pălăria purtată de Melania Trump, câteva sute de demonstranți năuciți de dezinformare, regine, prinți, ducese, în lumea reală se conturau decizii cu adevărat importante ce antrenează sume colosale.

Vizita de trei zile a președintelui Trump în Regatul Unit a fost bine gândită și organizată în vederea atingerii unor interese americane. Donald Trump a decis să profite de situația Marii Britanii, aflată cu un picior în afara Uniunii Europene și să o forțeze să accepte o vastă înțelegere comercială bilaterală.

Președintele american are nevoie de Brexit și de o înțelegere cu englezii și din perspectiva anunțării candidaturii sale pentru un al doilea mandat, anunț ce se va face cel mai probabil pe data de 18 iunie, în Florida.

Donald Trump a fost însoțit de un staff impresionant, de peste o mie de persoane, din care nu putea lipsi familia – ginerele Jared Kushner, consilier la Casa Albă, Ivanka Trump, apoi ofițerul de presă Sarah Sanders, șeful staffului – Mick Mulvaney, secretarul Trezoreriei – Steven Mnuchin, consilierul pentru securitate națională John Bolton, ca să amintim doar câțiva dintre cei mai cunoscuți, dar delegația a mai avut în componență și nume grele din zona de business.

Ceea ce l-a interesat pe Trump în primul rând, a fost stadiul Brexit-ului, președintele fiind adeptul unui Brexit dur, adică fără vreo înțelegere cu cei de la Bruxelles, urmând ca ulterior termenii să fie stabiliți în instanțele internaționale.

Prim-ministrul britanic Theresa May, care va demisiona din fruntea Partidului Conservator și ulterior și din fruntea cabinetului aproape concomitent cu plecarea lui Trump, nu a fost capabilă să pună un punct final „odiseei Brexit”. Chestiunea este importantă pentru americani din perspectiva părăsirii de către britanici a uniunii vamale europene.

Din puct de vedere militar, apoi, John Bolton speră ca Marea Britanie să părăsească Uniunea Europeană fără să-și diminueze potențialul de apărare, devenind în urma Brexit-ului un aliat american important în cadrul NATO. Bolton s-a arătat în principal îngrijorat de reducerea cheltuielilor militare de către britanici, existând temeri că acestea ar fi scăzut la cca. 1,7% din PIB în loc să ajungă la 2% sau chiar 3%.

Donald Trump a respins orice speculații că ar dori limitarea schimbului de informații dintre SUA și Marea Britanie din cauza relațiilor britanice cu Huawei, compania de tehnologie chineză ce implementează o parte a tehnologiei 5G.

Președintele SUA a declarat că Londra și Washingtonul vor avea „un acord dedicat Huawei”, chiar dacă a interzis echipamentele companiei chineze în rețelele americane, sugerând ca și guvernul britanic să ia în calcul o decizie în acest sens.

Cu cele mai mari companii americane și britanice în jurul mesei

La masa rotundă de la Palatul St. James au fost invitați Ducele de York, cancelarul Philip Hammond, secretarul pentru comerț internațional Liam Fox, ambasadorul Majestății Sale Sir Kim Darroch, ambasadorul SUA în Regatul Unit, Woody Johnson, secretarul de stat al SUA Mike Pompeo, secretarul american al Trezoreriei, Steven Mnuchin și Ivanka Trump, precum și șefii corporațiilor britanice – BAE Systems (industia apărării, securitate și industria aerospațială), GlaxoSmithKline (industria farmaceutică și asistență medicală), National Grid (energie), Barclays (bunuri de consum și bancă multinațională ), Reckitt Benckiser (produse de sănătate și de igienă) -, dar și americane: JP Morgan Chase (servicii bancare de investiții multinaționale și servicii financiare), Lockheed Martin (securitate și industrie aerospațială), Goldman Sachs International (investiții bancare, investiții în valori mobiliare), Bechtel (inginerie, achiziții, construcții și management de proiect) și Splunk (software).

Pe de o parte, Marea Britanie ar fi fericită cu un acord bilateral de comerț liber și de cooperare economică mai largă, întrucât și-ar putea modela și extinde influența asupra economiei globale, dar și a regulilor în domeniul comercial. Relația privilegiată cu Statele Unite ar mai putea însemna oportunități și noi locuri de muncă. În cele din urmă, bani.

Statele Unite sunt deja cel mai mare partener comercial unic din lume pentru Regatul Unit, iar comerțul dintre cele două țări – în valoare de 190 miliarde de lire sterline anul trecut – a crescut cu peste 70% în ultimul deceniu. De asemenea, Marea Britanie și SUA au investiții reciproce evaluate la 1 trilion de dolari.

Numai că, pentru a ajunge la o  înțelegere comercială bilaterală cu SUA, administrația Trump a cerut ca Marea Britanie să își deschidă inclusiv sistemul național de îngrijire a sănătății, NHS, investitorilor americani. În termeni mai cunoscuți pe la noi – „privatizare” sau „parteneriat strategic”! Iată că se poate întîmpla și la case mai mari! După cum spuneau americanii aflați la tratative, la un acord de asemenea dimensiuni, toate lucrurile trebuie să se afle pe masă.

Cererile SUA privind regimurile de rambursare pentru produsele farmaceutice și dispozitivele medicale provoacă îngrijorări suplimentare. SUA consideră că abordarea NHS din domeniul achizițiilor de medicamente trage în jos prețurile la nivel mondial.

Temerea britanicilor este că acordul post-Brexit cu SUA, ar putea însemna, așadar, dincolo de înstrăinarea unei părți semnificative a asistenței medicale, reducerea standardelor de siguranță alimentară care interziceau utilizarea pesticidelor și a organismelor modificate genetic în producția alimentară. Ceea ce ar însemna și renunțarea la o mare parte a comerțului existent cu Uniunea Europeană, cu care Marea Britanie are deja un deficit comercial de 67 de miliarde de lire.

Prietenia și buna relație bilaterală costă scump! Iar în clipa de față, o asemenea „prietenie” cu americanii abia dacă își pot permite China sau Uniunea Europeană. E de presupus, așadar, că negocierile dintre cele două țări – Anglia și SUA – să dureze mult mai mult decât își imaginează Donald Trump în clipa de față.

Dincolo de barierele juridice rezultate din apartenența Marii Britanii la Uniunea Europeană, există și o multitudine de bariere birocratice, izvorâte din reglementări și taxe. Mai departe, există și o serie de sensibilități politice. Două astfel de sensibilități vizează exact punctele asupra cărora presează americanii: sistemul de sănătate și, indirect, bunăstarea animalelor. Să ne amintim doar că Tony Blair, cu o majoritate covârșitoare, a trebuit să se retragă din cauza alimentelor modificate genetic!

Regatul Unit ar trebui să elimine regulile de igienă alimentară care restricționează în prezent exporturile americane de carne de vită, de porc, de pui, de lapte și produse lactate pe piața britanică. Temerile legate de puiul clorurat din SUA și de carnea de vită umplută cu hormoni au penetrat deja conștiința publică.

Cât de probabil este acordul bilateral?

În timp ce Donald Trump este perfect optimist în ceea ce privește semnarea unui asemenea acord, britanicii par mai rezervați. Opoziția laburistă, de la sine înțeles, dar nici conservatorii nu dau pe dinafară de bucurie!

Practic, nimeni nu știe dacă Anglia va fi în măsură să înceapă negocieri cu SUA până la sfârșitul lunii octombrie. Fără o mai mare claritate în privința relațiilor viitoare ale Regatului Unit cu UE, este imposibil să se înceapă orice discuții substanțiale cu americanii. După Brexit, însă, totul devine posibil.

Donald Trump ar fi favorabil unui acord care să excludă agricultura și alte subiecte controversate precum prețurile medicamentelor de pe agenda de lucru, căci toată lumea ar ști că, de fapt, ambiția finală a președintelui este deschiderea unei mai largi piețe europene, cu o abordare pro-americană din partea Marii Britanii. Acest precedent regional ar acorda Statelor Unite o poziție de reglementare chiar în fața porții UE și ar pune în discuție hegemonia reglementărilor globaliste ale uniunii. Nu în ultimul rând, ar diminua considerabil influența globalistă.

N-ar fi de lepădat nici deschiderea directă către Commonwealth, adică 53 de țari cu 2,4 miliarde de cetățeni.

Toți „prietenii” președintelui

O adevărată demonstrație de forță a avut loc la Winfield House, reședința ambasadorului SUA de la Londra. Afară de prințul Charles și de Nigel Farage, Donald Trump i-a invitat la discuții pe cei trei candidați la președinția Partidului Conservator și, implicit, la poziția de prim-ministru.

Dintre Jeremy Hunt, Michael Gove și Boris Johnson, doar ultimul nu a fost disponibil, însă a discutat telefonic cu președintele Trump aproape o jumătate de oră.

Trump a refuzat să se întâlnească cu liderul opoziției – Jeremy Corbin (Partidul Laburist), care de altfel participa la un miting împotriva președintelui Trump, alături de indivizi care fluturau steaguri siriene, pakistaneze sau palestiniene în semn de protest că Statele Unite nu vor să permită accesul ilegal pe teritoriul țării.

În schimb, susținătorii Brexit-ului au fost primiți! Nu doar Nigel Farage, ci și Iain Duncan Smith – fost secretar de stat pentru Muncă și Pensii și Owen Paterson – fost secretar pentru Mediu, alimente și afaceri rurale, ambii conservatori.

Trump a concluzionat că Nigel Farage ar trebui să aibă un rol în negocierile legate de Brexit, iar acesta a făcut, la rândul lui, declarații favorabile pentru Trump! S-a aflat, așadar, că Trump este îngrijorat, că Trump crede în Brexit și în destinul luminos post-Brexit al Marii Britanii, iar Statele Unite sunt gata să încheie o mare afacere cu Anglia, doar că guvernul britanic nu este deloc pregătit.

Farage a oferit și detalii despre proiectul acordului bilateral, acesta ar avea nu mai puțin de 13 capitole. Liderul Partidului Brexit a făcut un apel către liderii englezi ai comunității de afaceri să se ducă în Statele Unite și să demareze încă de pe acum negocierile cu partea americană.

Dacă presa britanică îl descrie pe Trump ca fiind „dezamăgitor”, rămâne de văzut ce va spune după ce va înțelege că președintele tocmai și-a tăiat o felie groasă din tortul „regal” britanic, urmând să își ia cuvenita porție din NATO, G7, UE etc.