Umbra lui Saddam la porţile Bagdadului

După opt ani de reforme şi o aşa-zisă democratizare a instituţiilor, Irakul se află, din nou, în pragul colapsului. Fanar Haddad, analist la Middle East Institute, explică pentru Q Magazine motivele pentru care proiectul irakian a eşuat.

8 ani, atât a durat „minunea” importului de democraţie în Irak, gândită şi sprijinită de SUA, şi implementată de autorităţile locale. În tot acest răstimp, însă, în locul consolidării statului şi a instituţiilor ia amploare exact fenomenul invers: slăbirea şi drenarea de conţinut a acestora.

Din acest punct de vedere, ofensiva islamiștilor sunniți, începută în urmă cu șase luni, când jihadiștii au ocupat orașul Fallujah și o bună parte din provincia Anbar, nu poate fi pusă pe seama dezintegrării Irakului, fiind mai degrabă un efect care decurge din lipsa de autoritate și din haosul politico-administrativ al statului.

Fanar Haddad, expert în spaţiul Orientului Mijlociu, ne-a declarat că noul aparat guvernamental de la Bagdad a pus tot mai multă presiune pe populaţie, prin îngrădirea drepturilor minoritarilor sunniți (30% din populația de 36 de milioane a Irakului), producând o puternică contrareacție de tip insurgent, alimentată și de proximitatea frontului sectar din Siria.

„Recenta criză este cea mai serioasă ameninţare la adresa integrităţii teritoriale a Irakului. Cu toate acestea, adevărata problemă nu este cea a divizării sau a secesiunii, ci este mai degrabă una a controlului – totul se rezumă, într-un final,  la cine va reuşi să deţină pârghiile exercitării puterii în Irak”, a declarat Haddad, pentru Q Magazine.

Nici prognozele nu sunt îmbucurătoare în ceea ce priveşte reocuparea oraşelor care au fost luate sub stăpânire de către organizaţia Statul Islamic din Levant şi Irak (ISIS) şi care acum fac parte din Califatul recent proclamat de către insurgenţi în frunte cu liderul lor Abu Bakr Al-Baghdadi.

Astfel, potrivit analistului de la Middle East Institute, şansele ca autorităţile de la Bagdad să elibereze zonele din noul Califat sunt extrem de reduse, în absenţa unui ajutor extern semnificativ. Care, de altfel, întârzie să apară!

Ideea unei intervenţii armate a americanilor este şi ea puţin plauzibilă, în momentul actual, la fel ca în cazul Siriei.

În ciuda intereselor directe (resurse naturale, petrol) sau indirecte (exportul violenţei şi al terorii în regiune)  pe care SUA le au în Irak, trupele americane nu pot contribui la stabilirea unei soluţii pe termen lung, este de părere Fanar Haddad care a explicat pentru Q Magazine că singurele forme de ajutor pentru autorităţile de la Bagdad vizează întărirea intelligence-ului, sprijinul logistic şi restructurarea şi antrenarea armatei irakiene pentru a face faţă insurgenţilor.

Kurdistan – de la proiect la realitate?

Totalizând circa 10% din populaţia Irakului, kurzii se află în expectativă de zeci de ani, scopul lor final fiind înfiinţarea unui stat propriu. Iar momentul acela nu mai pare atât de îndepărtat, dat fiind contextul extrem de favorabil.

„Singurii care îşi doresc, realmente, ruperea Irakului sunt kurzii. Spre deosebire de kurzii din nordul ţării, irakienii de sorginte arabă nu vor  divizarea statului, iar gruparea ISIS nu are simţul graniţelor naţionale, mulţumindu-se, în cele din urmă, cu zonele pe care le are sub control”,  ne-a declarat Haddad, în viziunea căruia principalii beneficiari ai haosului din Irak vor fi kurzii.

Având trupe paramilitare cu experienţă, dată fiind lunga perioadă de rezistență – celebrii luptători Peșmerga („cei care înfruntă moartea”), la momentul de față estimați la 200.000 –, reprezentanții kurzilor i-au stopat pe luptătorii ISIS la granițele pe care ei le-au impus (de la nord de Mosul, la sud de Kirkuk) și se vehiculează că ar fi încheiat un pact de neagresiune cu sunniții, în cazul în care aceștia nu forțează aliniamentul geografic convenit.

Mai mult, în prezent, kurzii controlează zone extrem de importante, din punct de vedere economic, din Irak, acest aspect fiind un plus strategic care ar putea să îi aducă mai aproape de îndeplinirea visului naţional. Un stat independent al kurzilor: Kurdistan.

Eşecul americanilor. Resurecţia terorismului

Din momentul declanşării „războiului împotriva terorii” şi până în prezent, SUA ar fi cheltuit peste trei miliarde de dolari. Teoretic, efectele ar fi trebuit să se vadă în diminuarea până la extirpare a celulelor teroriste. Rezultatul, însă, se lasă aşteptat.

Astfel, vechiul „pivot” strategic, pe axa Kabul-Bagdad, împotriva terorismului nu este nici pe departe încheiat, lăsând în urmă un vid imens de stabilitate, aspect care se reflectă foarte bine nu doar în situaţia din Irak, ci şi din Afganistan.

De pildă, în Afganistan nici nu s-au retras trupele occidentale că recrudescența fundamentalismului taliban face din ce în ce mai multe victime și anunță o nouă eră a temutei supremații a legii Sharia.

În ceea ce privește conflictul din Irak, organizaţia ISIS (grupare desprinsă din Al-Qaeda) a câştigat enorm în ultima perioadă, în termeni de propagandă, moral şi adepţi.

Rămâne de văzut dacă politica SUA, în cazul de faţă, va fi cea a ezitării, repetând astfel scenariul din Siria.

Abu Bakr Al-Baghdadi, liderul ISIS, a ajuns pe lista celor mai căutaţi terorişti de către Statele Unite, cu o recompensă de 10 milioane de dolari. Doar liderul Al Qaeda, Ayman al-Zawahri, este mai „apreciat” – cu o recompensă de 25 de milioane de dolari.