Verdict în dosarul Pfizergate: Ursula von der Leyen, obligată să facă publice mesajele ascunse

Tribunalul General al Uniunii Europene de la Luxemburg a anulat miercuri decizia Comisiei Europene de a respinge cererea cotidianului american The New York Times de acces la mesajele SMS schimbate între președinta executivului european, Ursula von der Leyen, și CEO-ul Pfizer, Albert Bourla, referitor la achiziționarea de vaccinuri anti-COVID-19, în valoare de miliarde de euro.

• Institutul Național al Magistraturii: Tot mai puțini tineri își mai doresc să devină judecători și procurori
• Noua practică bruxelleză: lobby mascat pe lângă oficialii europeni prin intermediul presei
• Polița privată de sănătate sau drumul către occidentalizarea sistemului public de sănătate
• Fostul ministru Darius Vâlcov a fost eliberat condiționat
• „Mircea Lucescu” va zbura spre marile capitale ale lumii

Vă prezentăm comunicat tribunalului:

„Acces la documente: decizia Comisiei prin care unei ziariste de la The New York Times i s-a refuzat accesul la mesajele text dintre președinta von der Leyen și președintele-director general al Pfizer se anulează

Printr-o cerere întemeiată pe Regulamentul privind accesul la documente, Matina Stevi, o ziaristă angajată la cotidianul The New York Times, a solicitat Comisiei Europene să acorde accesul la toate mesajele text dintre președinta Ursula von der Leyen și Albert Bourla, președintele-director general al Pfizer, trimise între 1 ianuarie 2021 și 11 mai 2022. Comisia a respins această cerere pentru motivul că nu deține documentele vizate de cerere.

Doamna Stevi și The New York Times au solicitat Tribunalului Uniunii Europene să anuleze decizia Comisiei.

Prin hotărârea sa, Tribunalul admite acțiunea și anulează decizia Comisiei. Tribunalul amintește că Regulamentul privind accesul la documente urmărește să confere cel mai mare efect posibil
dreptului de acces public la documentele deținute de instituții. Astfel, în principiu, publicul ar trebui să aibă acces la toate documentele instituțiilor. Totuși, atunci când o instituție afirmă, ca răspuns la o cerere de acces, că un document nu există, inexistența acestui document este prezumată, în conformitate cu prezumția de veridicitate aferentă acestei declarații. Această prezumție poate fi însă răsturnată pe baza unor elemente pertinente și concordante prezentate de solicitantul accesului.

În cazul de față, Tribunalul observă că răspunsurile Comisiei cu privire la mesajele text solicitate pe tot parcursul procedurii se întemeiază fie pe ipoteze, fie pe informații oscilante sau imprecise. În schimb, doamna Stevi și The New York Times au prezentat elemente pertinente și concordante care descriu existența unor discuții, în special sub forma unor mesaje text, între președinta Comisiei și președintele-director general al Pfizer în cadrul achiziționării de vaccinuri de către Comisie de la această societate în timpul pandemiei de COVID-19. Prin urmare, doamna Stevi și The New York Times au reușit să răstoarne prezumția inexistenței și a nedeținerii documentelor solicitate.

Or, într-o asemenea situație, Comisia nu se poate limita să afirme că nu deține documentele solicitate, ci este obligată să prezinte explicații plauzibile care să permită publicului și Tribunalului să înțeleagă de ce nu se pot găsi documentele respective. Comisia nu a explicat în detaliu ce fel de căutări ar fi efectuat pentru a găsi aceste documente și nici care sunt locurile unde s-ar fi desfășurat căutările. Prin urmare, ea nu a furnizat o explicație plauzibilă pentru a justifica nedeținerea documentelor solicitate. În plus, Comisia nu a clarificat în mod suficient dacă mesajele text solicitate au fost șterse și, în acest caz, dacă ștergerea s-a făcut în mod intenționat sau automat ori dacă telefonul mobil al președintei a fost înlocuit între timp.

În sfârșit, Comisia nu a explicat în mod plauzibil nici motivul pentru care ar fi apreciat că mesajele text trimise în cadrul achiziționării de vaccinuri împotriva COVID-19 nu conțin informații importante sau care implică acțiuni subsecvente, a căror păstrare trebuie asigurată.”

Scandalul, numit și “Pfizergate”, a explodat după un interviu al lui Albert Bourla din NY Times din aprilie 2021, când acesta a recunoscut că schimba regulat mesaje SMS cu Ursula von der Leyen privind achiziția în masă de către UE a vaccinurilor Pfizer.

The New York Times a afirmat că mesajele schimbate între cei doi în intervalul 1 ianuarie 2021 – 11 mai 2022, în perioada de vârf a pandemiei, ar putea oferi informații despre acordurile privind achiziționarea de vaccinuri în valoare de miliarde de euro.

Comisia Europeană a respins cererea ziarului american afirmând că von der Leyen nu a păstrat mesajele. Acest răspuns a determinat procesul intentat de ziar împotriva executivului UE, pe fondul speculațiilor că mesajele au fost șterse.

Cazul este T-36/23 – Stevi și The New York Times împotriva Comisiei, iar acțiunea în justiție a fost intentată de ziar și corespondenta sa la Bruxelles, Matina Stevi-Gridneff, care au acuzat o încălcare a regulilor de transparență după ce Comisia Europeană a refuzat să predea mesajele text solicitate, potrivit dpa.

Într-un comunicat de presă al CJUE, Tribunalul amintește că regulamentul privind accesul la documente urmărește să confere cel mai mare efect posibil dreptului de acces public la documentele deținute de instituțiile europene. Astfel, în principiu, publicul ar trebui să aibă acces la toate documentele instituțiilor. Totuși, atunci când o instituție afirmă, ca răspuns la o cerere de acces, că un document nu există, este prezumată inexistența acestui document. Această prezumție poate fi însă răsturnată pe baza unor elemente pertinente și concordante, prezentate de solicitanții de acces.

În cazul de față, Tribunalul observă că răspunsurile Comisiei cu privire la mesajele text solicitate pe tot parcursul procedurii se întemeiază fie pe ipoteze, fie pe informații oscilante sau imprecise. În schimb, Stevi și The New York Times au prezentat elemente pertinente și concordante, ce descriu existența unor discuții, în special sub forma unor mesaje text.

În primăvara anului 2021, Comisia Europeană, în numele celor 27 de state membre ale UE, a încheiat un contract pentru până la 1,8 miliarde de doze de vaccin în valoare de până la 35 de miliarde de euro, dacă acesta era executat în întregime, amintește dpa.

Modul în care Comisia Europeană a gestionat contractele pentru vaccinurile COVID-19 a stârnit critici. În 2022, Biroul ombudsmanului european, un organism independent, a dezaprobat cu fermitate răspunsul Comisiei la cererile de acces la mesaje. Biroul Procurorului European investighează, de asemenea, în prezent, achizițiile de vaccinuri împotriva coronavirusului efectuate de UE.

Într-un caz separat, Tribunalul General al UE a decis anul trecut că executivul european nu a oferit publicului acces suficient la acordurile de achiziționare a vaccinurilor COVID-19.