Viitorul Franței în Europa și în lume

Nu este vorba nici de morozitate, nici de indiferenţă: la ora prânzului, 30 % dintre francezii înscrişi la vot se prezentaseră deja la urne. Viitorul Franţei în Europa (şi în lume) este în joc.

S-a vorbit despre morozitate şi absenteism, presa a anunţat indiferență, scriitori ca Matei Vişniec, dramaturg stabilit de foarte mulţi ani în Hexagon, subliniau faptul că francezii sunt atât de blazaţi de alegeri încât fie nu le mai pasă de altceva fie se închid în mutism. Nimic mai fals. Dacă, fideli obiceiului lor pre-electoral, în ultimele zile de campanie au preferat să-şi orienteze atenţia spre The Voice decât spre canalele de ştiri este nu din lehamite ci pentru că ce era de spus s-a spus şi ce trebuie să se ştie se ştie.

Matei Vișniec

In primul rând, campania prezidenţială a fost ca niciodată extrem de violentă. Atât la stânga cât şi la dreapta a plouat cu trimiteri în judecată şi afaceri sordide de favoritism şi corupţie. In al doilea rând, în absenţa liderilor de imagine – Nicolas Sarkozy, François Hollande, Alain Juppe – campania a adus pe  scena electorală candidaţi despre care este puţin spus că nu au fost strălucitori: François Fillon a agasat prin osbtinenţa cu care a rămas în cursă, deşi pătat de o afacere cu locuri de muncă fictive legate de soţia sa, Benoit Hamon, candidatul stângii, străluceşte prin felul său tern de a fi, Marine Le Pen a preferat să facă gesturi şocante şi să jeneze o ţară întreagă prin felul său absolut umilitor de a ignora acuzaţiile care i se aduc (şi dacă am prejudiciat parlamentul european cu câeva sute de mii de euro, ce dacă? Nu sunt bani francezi) şi de a afişa un dispreţ suveran faţă de drapelul european, cerând să fie retras din platoul de filmare al TF1. Prost este cel care cere sau cel care face? TF1 a retras drapelul european. Dar dacă ar fi cerut retragerea drapelului francez? Iar Emmanuel Macron, candidatul centrist şi cel care trece în sondaje înaintea lui Marine Le Pen ca intenţii de vot, nu reuşeşte nicicum  să convingă electoratul tânăr că nu va vinde Franţa băncilor străine. Ce are însă  Franţa de ales din tot acest amalgam extrem de masculin (doar două candidate femei din 11 candiaţi importanţi) ?

Franţa este o fortăreaţă paranoiacă

Hexagonul nu a fost scutit în ultimii ani de atacuri teroriste, în ciuda sau întocmai în ciuda tuturor precauţilor, prevederilor, a stării de urgenţă instaurate şi încă în vigoare de la atentatul din redacţia ziarului Charlie Hebdo: 7 ianuarie 2015. Au urmat Bataclan, Nisa, iar acum câteva zile, Champs Elysées. Măsurile de urgenţă au generat de fapt două fenomene: numărul şomerilor a scăzut, căci au fost create mii de noi joburi în securitate, iar cozile la aeroport, intrarea în Franţa a statelor  care nu fac parte din spaţiul Schengen, au depăşit limita decenţei (o oră de aşteptare dacă  faci parte dintr-un stat membru al UE, două ore jumătate în medie la sosirea dintr-un stat care nu e membru al UE).

Atentatul împotriva revistei Charlie Hebdo a avut loc la Paris, la 7 ianuarie 2015, în jurul orei locale 11:30. Procurorii parizieni au confirmat că 12 oameni au fost uciși (10 jurnaliști și 2 polițiști) și 11 răniți în atacul asupra sediului săptămânalului satiric. Doi atacatori mascați și înarmați au luat cu asalt birourile editoriale și au început să tragă cu arme automate.

În timp ce avea loc un concert al grupuluiamerican de hard rock Eagles of Death Metal, la Teatrul Bataclan, au fost uciși peste 100 de spectatori, dintre cei aproximativ 1500 de spectatori prezenți. Poliția franceză a intervenit după miezul nopții în cazul luării de ostatici, ucigând un terorist, ceilalti trei teroriști detonându-și încărcăturile explozive.

În seara zilei de 14 iulie 2016, un atentat a avut loc în Nisa, atunci când Mohamed Lahouaiej Bouhlel, cetățean francez cu origini tunisiene, a spulberat cu un camion frigorific de 19 tone o mulțime de oameni care sărbătoreau Ziua Națională a Franței pe Promenade des Anglais. Cel puțin 85 de persoane, inclusiv 10 copii, au fost ucise^.Atentatorul a fost împușcat și ucis de poliție.

Un polițist și-a pierdut viața, iar alți doi au fost răniți joi seară în cursul unui schimb de focuri pe celebrul bulevard Champs-Elysées din Paris, cu trei zile înainte de alegerile prezidențiale din Franța. Gruparea Stat Islamic a revendicat atacul armat. Agresorul a fost împușcat, iar autoritățile franceze au efectuat percheziții toată noaptea.  

Toate aceste detalii, plus temerea de a nu vedea Franţa reiterând exemplul Austriei, de acum câţiva ani, când a ales un lider de extrema dreaptă la putere, fac ca procentul de prezenţă la vot să fie mai ridicat decât la alegerile prezidenţiale din 2012. Despre rezultat, numai de bine. Un expert în geopolitica europeană, Cristian Pîrvulescu, spunea deunăzi că nu are nicio temere faţă de rezultatul alegerilor diin Franţa: „Statele membre s-au dotat cu un sistem  de vot în două tururi care face practic imposibilă alegerea proastă, caz evitat şi în Olanda. Franţa va alege deci ce trebuie”.

Locul doi va fi câştigător

În condiţiile unui scrutin inedit în acest an – rezultatele vor fi cunoscute la ora 21 (ora României), nu vor exista exit-poll-uri, candidaţii nu au voie să se exprime înainte de închiderea urnelor – francezii s-au dus deci la vot de dimineaţă. Candidaţii au votat şi ei la prima oră – Macron la Touquet, Fillon şi Melenchon la Paris, etc. – măsurile de securitate sunt cu totul excepţionale (în fiecare birou de vot se află un poliţist sau un militar).

Foto: EPA/SEBASTIEN NOGIER

Atmosfera alegerilor a fost şi ea deosebită. Campania electorală a fost foarte à l'américaine,  cu artişti şi scriitori, filosofi implicaţi în sprijinirea candidaţilor, ştirile false au jucat un rol important şi destabilizator, iar miza a fost, dincolo de programe (sau de lipsa lor), prozaică: cine ne-a minţit mai puţin?

Astfel, Emmanuel Macron a avut sprijinul actorilor Pierre Arditi, Vincent Lindon, a fotbalistului Steve Mandanda, a cineastului Régis Wargnier. François Fillon i-a avut lângă el pe opticianul Alain Afflelou sau pe astrologul Elisabeth Teissier. Alături de Benoit Hamon a fost actriţa Juliette Binoche. Pentru Marine Le Pen, ca dintotdeauna, Brigitte Bardot.

Scrritorul Denis Tillinac spunea despre Marine Le Pen că este suficient să-l înţelegem pe tatăl ei, pentru a o pricepe pe ea. Jean-Marie Le Pen a fost victima unui astfel de vot „orice mai puţin Le Pen”, în cursa împotriva lui Jacques Chirac. Despre Emmanuel Macron, Laurence Cossé, scriitoare şi jurnalistă, afirmă: „este serios şi ambiţios, însă din păcate mulţi cred că nu are carura ambiţiei sale”.

Marine Le Pen și Jean-Marie Le Pen