uaragan
Actual

Vine o nouă criză financiară? Câteva răspunsuri

Q Magazine m-a rugat să mă refer la o nouă criză. Dar despre ce criză este vorba?

În viața economică mișcarea ciclică este inevitabilă. Economia urcă și alteori încetinește, chiar scade. Este ceea ce numim recesiune. Au loc căderi majore de activitate când o economie se confruntă cu o criză a balanței de plăți, ce poate reclama tăieri drastice de cheltuieli publice și, adesea, rate de dobândă înalte pentru a stăvili fuga capitalului volatil.

O criză mai mare este una internațională, cum a fost cea care a izbit SUA și Europa începând cu 2008. Această criză a afectat sever România, nu în cele din urmă, pentru că avea un deficit bugetar mare și deficite externe de două cifre (peste 10% din PIB). Există implicații ale unei crize financiare/economice adânci, ce induc  tensiuni sociale și pot conduce la derapaje politice. Schimbări tehnologice (digitalizarea, robotizarea etc.) aduc și ele neliniște, în măsura în care elimină mai multe locuri de muncă decât produc.

Se poate vorbi și despre o criză a modelelor cognitive, a modelelor ce au subestimat supra-financializarea, imperfecțiuni ale piețelor financiare, partea mai puțin bună a globalizării neînfrânate (fiindcă nu toți câștigă ca urmare a comerțului liber – vezi sindromul Brexit, alegerile din SUA, evoluții în Europa etc.).

Băncile centrale vor interveni la nevoie

Se înmulțesc „norii” peste Europa, SUA, în lumea mai puțin dezvoltată, din nou? Lucrurile sunt amestecate.  Unii nori nici nu au plecat, dacă ne gândim la supra-îndatorare la distribuția veniturilor tot mai asimetrică și la tensiunile din zona euro. Protecționismul crește în lume. Pe de altă parte, reglementarea mai severă a sistemului financiar (care, prin excese speculative, produse „toxice”, conectivitate etc., a favorizat declanșarea crizei în 2008) a fost necesară și l-a făcut mai robust pe componenta bancară.  Există și o revenire economică în țările europene. S-a dezvoltat însă activitatea așa-numitului sector bancar „umbră” (entități ce nu sunt bănci, dar care acordă finanțări și speculează masiv), care este insuficient reglementat și poate cauza daune majore. Bănci centrale mari încă nu au încetat să ia măsuri neconvenționale prin care au încercat să evite prăbușirea sistemului financiar și să ajute repornirea motoarelor; este de așteptat ca unele măsuri să continue o perioadă pentru a preveni o nouă recesiune extinsă.

Dar se manifestă efecte indezirabile ale acestor măsuri (de „relaxare cantitativă”), care se văd în bule speculative la burse, pe piețe imobiliare (și în România sunt unele semne, însă nu se poate vorbi de o bulă ca în anii 2006-2008), măsuri luate de băncile centrale din SUA, din zona euro, de Marea Britanie, de Japonia și de guverne, sub constrângeri mari, când alegerile nu puteau fi fără compromisuri.


Un val de șocuri ca acum zece ani se poate întâmpla dacă, de pildă, ar avea loc o cădere în lanț a burselor, care ar induce falimente, încetinirea activității economice, necazuri noi în sectoarele bancare.


Dar sistemul bancar global pare mai robust acum prin cerințe de capital propriu și de lichiditate crescute (este și cazul României). Iar băncile centrale și guvernele vor interveni,cred, la nevoie. Probabil că băncile centrale ar face-o și pentru entități de importanță sistemică ce operează pe piața de capital.

Evaziunea fiscală dezechilibrează bugetul

România nu mai are deficite externe de două cifre (ca între 2007-2008) și deficitul structural al bugetului public nu mai este de cca. 9% din PIB (cum era în 2008). Dar aceste deficite au crescut sensibil anul trecut și presiuni există în continuare. Unele sunt de natură obiectivă, decurgând, de pildă, din nevoia de a stăvili exodul de capital uman – ceea ce implică creșteri salariale. Pe de altă parte, s-a mers prea departe cu tăieri de taxe și impozite; nivelul veniturilor fiscale (cca. 26% din PIB) este cel mai scăzut în UE, în condițiile în care producția de bunuri publice de bază (educație, asistență medicală, infrastructură, apărare, ordine publică) este necesară pentru toți, inclusiv pentru întreprinzătorii privați. Și nu trebuie exagerat cu creșteri salariale și de alte venituri; are sens să ai în vedere repartiția venitului național, dar o corecție a relației distribuționale între muncă și capital nu se poate face oricum.

BNR nu poate compensa prin politică monetară deficite excesive ale bugetului public. De aceea, combinația de politici trebuie să fie echilibrată.

Pentru echilibrarea bugetului public este necesară o luptă fără menajamente împotriva evaziunii fiscale. Există și o polarizare mai mare a forței financiare și economice, dar care se observă și în alte state europene, fiind o sechelă a crizei financiare. Pentru robustețe economică avem nevoie de investiții mai mari, publice și private, de eficiență superioară. Ce știm, din propria experiență și din cea mondială, este că dezechilibrele interne mai mari diminuează rezistența economiei la șocuri potrivnice. Dacă economia noastră va intra din nou într-o perioadă nefastă, trăgaciul va fi din exterior, ca acum un deceniu. Durerile însă vor fi mai mari dacă ne accentuăm singuri vulnerabilitățile. Trăim vremuri de mari incertitudini și tensiuni peste tot în lume. De aceea, trebuie să fim chibzuiți acasă. Și este nevoie de decizii bune în UE și peste Ocean. Iar cei care vorbesc în numele guvernelor și al băncilor centrale trebuie să își cântărească cu grijă vorbele.

Click pentru a comenta

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

To Top