Volumul, scris de Adrian Năstase în perioada încarcerării sale, este o lucrare ştiinţifică extrem de complexă din care cititorul află despre procesul de aderare al ţării noastre la structurile europene, dar mai ales despre cadrul legat de structurile de reprezentare a ţării noastre după acest proces cu referire la politica externă şi diplomaţia, structurile interne pentru relaţiile cu alte state şi, nu în ultimul rând, relaţia instituţională preşedinte – prim-ministru.
“Atunci când rezolvi o problemă apar, de obicei, noi probleme ce reclamă noi soluţii. Aşa s-a întâmplat cu aderarea României la Uniunea Europeană. După finalizarea negocierilor şi apoi, după aderare, au apărut noi întrebări care reclamă, şi ele, răspunsuri. Una dintre ele este reprezentarea României la Uniunea Europeană”, spune autorul în prezentarea cărţii.
El a arătat că, atunci când a ales – în luna august – acest subiect, nu ştia că acesta va fi unul dintre subiectele cele mai fierbinţi ale anului 2012. “Problema reprezentării României la Uniunea Europeană s-a pus şi se pune, în această perioadă, nu ca o simplă chestiune de orgolii între preşedinte şi premier, ci în condiţiile unei noi paradigme în ceea ce înseamnă regimul semiprezidenţial din România. Într-adevăr, după schimbarea de guvern din primăvară, s-a evidenţiat o nouă majoritate parlamentară şi s-a instalat <o coabitare de tranziţie>, marcată de tensiuni politice, ce au culminat cu încercarea de demitere a preşedintelui. Această <coabitare de tranziţie> s-a transformat, după alegerile parlamentare din 9 decembrie, într-o <coabitare instituţională>, marcând o nouă fază, inedită, a regimului politic din România, în care rezultatul alegerilor determină o schimbare de esenţă în funcţionarea modelului nostru constituţional. Faptul că noua majoritate parlamentară are o altă culoare decât preşedintele determină modificări fundamentale în relaţia Preşedinte – Parlament – Premier, începând chiar cu procedura de desemnare a candidatului de prim-ministru”, detaliază Adrian Năstase în prefaţa cărţii sale.
Autorul subliniază, pe de altă parte, că reprezentarea ţării într-o organizaţie de integrare din care facem parte – UE – nu poate avea aceeaşi natură cu reprezentarea la un alt tip de organizaţie interguvernamentală – ONU, instituţii specializate, diverse organizaţii regionale – unde participarea României este exclusiv o activitate de politică externă, scrie Agerpres.
Leave a Reply
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
