Weekend-ul începe cu Dvořák şi Stravinsky

La început de weekend, în seara de 11 noiembrie, Orchestra Naţională Radio propune un concert cu doi protagonişti speciali, care beneficiază de statutul de invitat-permanent pe scena Sălii Radio: violoncelistul Răzvan Suma şi dirijorul Jin Wang. Muzica aleasă vine din zona post romantică:  Dvořák- Uvertura Carnaval şi Concertul în si minor pentru violoncel şi orchestră iar în încheiere Petruska de Stravinski.

Muzica lui Dvořák are un loc special în inimile publicului, aducând melodie şi stare de bine, o sinteză între clasicism şi romantism condimentată cu muzică populară, teme folclorice din Slovacia (Moravia pe atunci) şi Cehia (Boemia). Foarte modernă ca tipar şi plină de exemple motivaţionale este evoluţia compozitorului care la 18 ani câştiga 7.50$ pe lună ca muzician în orchestră, bani pe care îi suplimenta dând ore particulare de pian, iar la 50 de ani, ca director al Conservatorului de Muzică din New York câştiga 15.000 de dolari pe an (este remarcabil pentru sfârşitul secolului XIX ). În America a considerat că misiunea lui era să descopere şi să folosească muzica folclorică americană şi cea afroamericană în compoziţii clasice exact în felul în care procedase cu folclorul ceh. Cu aceste gânduri vede lumina scenei Simfonia aIX-a „Dintr-o lume nouă”, cea mai faimoasă lucrare a lui Dvořák. Concertul pentru violoncel a fost compus după aceea, într-o perioadă de certuri pentru salariul său pe care nu îl mai primea. Se hotărăşte astfel să se reîntoarcă acasă. Evident aceste gânduri, hotărâri, rupturi se simt în muzica dramatică şi profundă a concertului, pe care Răzvan o va interpreta cu strălucire, aplomb şi acel timbru plin cu care ne-a obişnuit. Ideea reîntoarcerii în Cehia a fost de bun augur pentru Dvořák care devine directorul Conservatorului din Praga, iar când a împlinit 60 de ani celebrarea a devenit un eveniment naţional cu banchet oficial şi şiruri de concerte organizate în onoarea sa.

Igor Stravinsky prin naştere a fost compzitor rus, prin fuga de comunism în Franţa a fost adoptat şi considerat francez pentru ca mai apoi să devină american, fiind socotit de Revista Times printre primii 100 de oameni puternici ai secolului XX şi unul dintre cei mai importanţi compozitori. Cele trei cetăţenii diferite au avut şi stiluri muzicale aparte. În Rusia, deja câştigase reputaţia de compozitor revoluţionar, împingând cu îndrăzneală marginile designului muzical şi inovând structuri ritmice. Din acea perioadă provin cele trei balete celebre: Pasărea de Foc, Petrushka, Sacré du printemps. A urmat perioada neoclasică, în care muzica lui tindea către formele clasice si puternice trăsături sentimentale şi pasionale se simt sub aparenta detaşare şi austeritate, probabil amintire a copilăriei despre care spunea: „niciodată n–am dat peste cineva care să nutrească o afecţiune reală pentru mine”. La jumătatea secolului XX, Stravinsky s-a aplecat spre serialism şi alte mijloace ale muzicii moderne, dar toate compoziţiile sale păstrează elemente esenţiale comune: energie ritmică ca o amprentă stilistică, construcţii ample muzicale construite pe celule de 2-3 note, claritatea formelor şi a orchestraţiilor.

Muzica ce se va cânta în acest concert a fost compusă la Lausanne pentru un balet al lui Diaghilev şi a avut premiera la Paris. Criticii au fost derutaţi de această muzică nouă, armonii wagneriene abordate în stil rusesc pe o construcţie ritmică plină de enegie. În Viena , muzicienii ce urmau să interpreteze lucrarea au refuzat să cânte considerând că Petrushka are “muzică murdară”.

Petrushka este un personaj rusesc de legendă, o păpuşă ce prinde viaţă.  În timpul unei reprezentaţii de

carnaval peste păpuşă este suflată o vrajă şi prin magie personajul neînsufleţit prinde viaţă. De aici încep o serie de aventuri de tristeţe şi bravură pe care micul Petrushka le face, el având sentimente omeneşti chiar dacă este doar o păpuşă.

Stravinsky a transpus această muzică şi pentru pian: Suita Petrushka, care nu este atât frumoasă, cât teribil de grea tehnic.