160 de ani de la primul Guvern al României. Primul premier a fost asasinat

Executivul marchează 160 de ani de la formarea primului Guvern al României după recunoașterea unirii depline a Principatelor Unite ale Moldovei și Țării Românești, condus de prim-ministrul Barbu Catargiu, informează un comunicat de presă al instituției.

Începând cu ora 18.00 pe clădirea Palatului Victoria au fost proiectate imagini simbolice pentru marcarea acestui moment istoric important: drapelul tricolor, data formării primului Guvern unic al României – 22 Ianuarie 1862 – și numele prim-ministrului care a preluat mandatul în urmă cu 160 de ani, Barbu Catargiu.

„Cei 160 de ani pe care instituția Guvernului îi împlinește astăzi înseamnă o istorie a pașilor spre România unitară, independentă și democratică. În perioade de normalitate, dar mai ales în timpuri de încercare, Guvernul trebuie să rămână punct de sprijin  pentru cetățeni și pentru celelalte instituții ale statului. Este o responsabilitate ce ne onorează și ne inspiră să lucrăm în fiecare zi mai eficient pentru toți cetățenii României.

Inițiator de legi și cu un rol esențial în implementarea politicilor publice, Executivul își împlinește astfel dublul rol într-un echilibru al efortului și preocupării pentru soluționarea problemelor de actualitate, dar mai ales pentru consolidarea parcursului României ca stat puternic atașat valorilor europene și euro-atlantice.

Asemenea Guvernului format în urmă cu 160 de ani, misiunea mea, ca prim-ministru, și a echipei guvernamentale pe care o conduc este aceea de a asigura României calea către modernizare și dezvoltare”, a declarat prim-ministrul Nicolae-Ionel Ciucă.

Cum a murit primul premier al țării

Victor Damian, amintește într-un articol publicat de Matricea românească cum a ajuns Barbu Catargiu primul prim ministru al țării și împrejurprile în care a fost ucis.

„În iunie 1862, într-o seară cu nimic deosebită, două focuri de armă au răsunat în București. Și nu oriunde, ci sub clopotnița Mitropoliei, la ieșirea din incinta Adunării legislative a României. Chiar și asta ar fi fost ușor trecut cu vederea, dacă numele celui ucis de focurile de armă n-ar fi fost atât de sonor: Barbu Catargiu, prim-ministrul Guvernului.

Născut în 1807, într-o familie bogată, descendent direct al lui Constantin Brâncoveanu, Barbu Catargiu a murit în 1862, la 55 de ani, asasinat. S-a căsătorit cu o rusoaică și au avut un singur copil. A călătorit mult în străinătate, unde a studiat drept, filozofie, istorie, litere. Cea mai mare parte a studiilor a făcut-o la Paris. A făcut călătorii de documentare în Austria și Anglia.

A refuzat să ia parte la Revoluția pașoptistă. Era conservator, susținea drepturile marii boierimi, care de altfel l-a și susținut în carieră. Rezerva sa față de Revoluție i-a adus mari dușmani: Ion C. Brătianu, C.A. Rosetti, Mihail Kogălniceanu, Eugeniu Carada. A devenit membru al Adunării Obștești la doar 35 de ani, dar ulterior a refuzat să ia parte la Divanurile Ad-Hoc.

Barbu Catargiu văzut de pictorul Theodor Aman

Fusese director al Departamentului Dreptății, iar apoi ministru de finanțe. Totuși, în 1859, a susținut la tronul Țării Românești pe adversarul lui Cuza. Ulterior, după dubla sa alegere, Al. I. Cuza l-a numit în 1862 pe Barbu Catargiu în funcția de prim-ministru, dar nu datorită vreunei simpatii, ci pentru că B. Catargiu era șeful Partidului Conservator, cel mai bine reprezentat în parlament. El a devenit deci șeful primului guvern pentru cele două principate unificate și recunoscute ca atare de puterile străine. A ocupat însă funcția doar din ianuarie până în iunie.

Situația politică era tensionată, cu marii proprietari apărându-și latifundiile și cu opoziția politică militând pentru drepturile țărănimii. Pe acest fundal, în seara de 20 iunie 1862, după o sesiune parlamentară dificilă, Barbu Catargiu iese din clădirea Adunării. În mod surprinzător, trăsura sa nu este în fața clădirii. Este invitat în trăsura lui Nicolae Bibescu, șeful poliției, un personaj cu o reputație îndoielnică. În lipsă de alternative, Barbu Catargiu urcă în trăsura descoperită a colonelului Bibescu, iar vehiculul a început să coboare Dealul Mitropoliei, spre ceea ce astăzi este Piața Unirii. După doar câteva zeci de metri, trăsura a trecut pe sub clopotnița care închidea incinta. În acele secunde, se aud două focuri de armă. Un glonte l-a lovit în plin pe prim-ministru, omorându-l pe loc. Al doilea glonte îi era destinat lui Bibescu, dar și-a ratat ținta.

Peste 200 de persoane au fost arestate în legătură cu uciderea lui Barbu Catargiu. Circumstanțele făceau ca suspecții să fie în număr foarte mare: adversarii politici ai lui Catargiu erau deosebit de numeroși. În aceste condiții, a fost imposibil să se identifice vinovatul. Cele mai multe bănuieli se îndreaptă spre un personaj numit Gheorghe Bogatti, care avea o condiție socială foarte joasă înainte de asasinat, iar după eveniment a fost promovat de Cuza într-o favorabilă funcție publică, deși aparent nimic nu-l recomanda. Totuși, s-a speculat enorm referitor la complicități, iar lista celor implicați sau bănuiți de implicare este nesfârșită. Ea îl cuprinde chiar și pe Alexandru Ioan Cuza, ale cărui relații politice cu Barbu Catargiu nu au fost cele mai fructuoase.”