2018: avem o șansă. Ce facem cu ea?

La început acest editorial avea drept titlu „Un an dificil”.  Meditând mai mult la semnificația anului 2018, am considerat că, de fapt, 2018 este, tocmai din cauza multiplelor sfidări cărora va trebui să le facem față, o mare și nesperată șansă: aceea de a dovedi că suntem capabili să rezolvăm probleme, nu doar să le generăm.

Nu aș începe cu economia, deși impactul pe care îl vor avea noile măsuri fiscale asupra stabilității economice este încă dificil de apreciat. La acest capitol avem însă experiența anilor trecuți, când schimbările din Codul fiscal au fost prezentate tot în cheie apocaliptică. Și au sfârșit prin a genera mai multă creștere economică.

Citește și Neagu Djuvara pentru Romani de Centenar: „Sub umbrela lor suntem asigurați.”

Adevărata sfidare pentru noi toți, politic, administrativ, societate civilă, vine din faptul că, în 2018, România trebuie să deruleze, să conducă sau să pregătească un număr impresionant de programe, proiecte și inițiative naționale și internaționale, la un nivel cu care nu suntem obișnuiți. Inițiative extrem de importante atât pentru metabolismul societății românești, cât și pentru imaginea și prestigiul nostru în lume. Să enumerăm aceste proiecte și programe care, în mod obligatoriu, vor trebui derulate, planificate sau pregătite în 2018:

1. Centenarul Marii Uniri.
2. Președinția Consiliului Uniunii Europene: va fi preluată la 1 ianuarie 2019, deci trebuie pregătită tot pe parcursul lui 2018.
3. Anul European al Patrimoniului: se derulează pe tot parcursul anului 2018.
4. Sezonul România-Franța: începe la 29 noiembrie 2018 și durează până la 14 iulie 2019.
5. România, invitată de onoare la Târgul de Carte de la Leipzig.
6. Festivalul Internațional de Artă Europalia 2019.
7. Campionatul European de Fotbal 2020 (patru meciuri vor fi găzduite la București).
8. Timișoara, Capitală Europeană a Culturii în 2021.

Cum se vede, programe și misiuni de primă mână, în care România nu se reprezintă numai pe sine, ci întregul continent, și în care e obligatoriu să performeze. Misiuni și proiecte care trebuiau să se afle deja, ca organizare, pe coordonate solide sau chiar în linie dreaptă. Mulți vor zice: „De ce atâta zbucium? Mai avem timp!” Nu, nu mai avem! Asemenea proiecte, care implică în primul rând cooperare interinstituțională, atât în plan intern, cât și în plan extern, în care sunt implicați parteneri multipli, nu se fac de azi pe mâine, aceasta este o viziune primitivă și superficială. Sunt câteva întrebări pe care este obligatoriu să ni le punem. Acum! Vom avea o prestație coerentă, bine așezată, profesionistă, sau vom apela la tradiționala improvizație, care nu ne iese niciodată cum trebuie și ne trimite fără greș, ca imagine, în Lumea a Treia?

Unde suntem acum?

Nu vreau să fiu drastic, dar cuvântul cel mai potrivit ar fi „fundătură”. Fonduri insuficiente, mijloace inadecvate scopului, gestiune incoerentă, lipsă de viziune, superficialitate în tratarea problemelor, lipsa dorinței de a colabora onest și fără condiții absurde. Multă, foarte multă improvizație. Și, nu de puține ori, rea-voință evidentă. Instituții și oameni cărora fie le lipsește autoritatea, fie autoritatea le este contestată.

Este momentul să ne trezim! Să ieșim din feudalismul instituțional! Să gândim și să acționăm coerent, în logica servirii interesului public. Cultura confruntării, a câștigului pe termen scurt, în detrimentul timpului lung, al depășirii ciclurilor electorale, ne penalizează grav. Titulescu avea dreptate: fără o politică internă bună, nimic nu se poate face, inclusiv politică externă.

Se poate și altfel?

Indiscutabil, da! Am dovedit asta, nu o dată. De unde să începem? De la faptul că se impune un armistițiu în războiul româno-român, dacă vrem să avem acea pomenită șansă de a demonstra că felul în care suntem percepuți, de noi și de partenerii noștri, este mai mult rodul unor clișee decât al unor realități. În loc să câștige X pentru că Y, cel aflat la butoane, face greșeli, să câștigăm toți, lucrând împreună pentru proiectul nostru național.

Să nu ne minţim: dacă nu profităm de această șansă, din 2018, nu ne vom întâlni cu o alta prea curând. Depinde doar de noi ce alegem. Deși de alegerile pe care le facem mă tem cel mai mult.