Povestea camerei de hotel din Londra, devenită teritoriu sârb pentru o zi

Multă vreme s-a vorbit despre faptul că Winston Churchill a oferit temporar Iugoslaviei o cameră de hotel în Londra, astfel încât un prinț să se poată naște pe teritoriu sârb, relatează bbc.com. Cât adevăr și câtă ficțiune există în această poveste?

Pe 17 iulie 1945, Regatul Unit a devenit puțin mai mic, iar Iugoslavia puțin mai mare. La ordinele lui Winston Churchill, camera 212 a hotelului Claridge din Londra  a devenit teritoriul Iugoslaviei, însă doar pentru o zi. Acest lucru a permis ca Prințul Alexander al Iugoslaviei – parte din familia regală exilată- să fie născut pe teritoriul țării sale.

Ușa de la intrare a devenit o frontieră internațională.

Room service-ul a fost făcut într-o țară și livrat în alta.

Povestea camerei 212 se repetă și pe web site-ul Prințului moștenitor, în istoria oficială a hotelului Claridge și în nenumărate cărți.

Este o singură problemă. Nu este – se pare – nicio dovadă că această poveste ar fi reală.

În aprilie 1941, în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, Germania și aliații săi au atacat și ocupat Iugoslavia, așa că regele Peter al II-lea – pe atunci de doar 17 ani – a plecat din țară împreună cu guvernul său și a călătorit în Londra prin Atena, Ierusalim și Cairo.

Regele Peter și soția sa, regina Alexandra, au avut reședința în cel mai la modă hotel din acea vreme, Claridge, iar 4 ani mai târziu regina a rămas însărcinată. Acest lucru a creat cuplului regal o dilemă. Ei voiau ca primul lor copil să fie născut în țara în care el sau ea va domni. Dar odată războiul încheiat, Iugoslavia avea să devină o țară comunistă.

Și așa, povestea continuă cu oferta pe care prim-ministrul englez Winston Churchill i-a făcut-o regelui Peter al II-lea: retrasarea granițelor naționale.  Adică o mică parte a Londrei a devenit Iugoslavia, dând astfel șansa viitorului rege să se nască pe teritoriul țării sale.

Cei mai mulți s-ar aștepta să existe unele dovezi, dacă această ofertă a fost într-adevăr făcută. Poate un act al Parlamentului sau cel puțin un memoriu oficial. Sau, în cel mai rău caz, o știre de ziar care să spună poporului britanic că țara lor se micșorase.

Dar se pare că nu există nimic. În arhivele Churchill – care conțin milioane de documente digitalizate – nu  există nici o dovadă că acest lucru s-ar fi întâmplat.

În Arhivele Naționale nu s-a găsit, de asemenea, nicio urmă. Într-adevăr, singurul document din 1945 în care sunt menționate Iugoslavia și Claridge este reprezentat de o scrisoare către Oficiul britanic de Externe, din data de 23 iulie 1945.

Dr. D Protitch, consilier la Ambasada Iugoslavă: „Acum am onoarea să vă informez că Majestatea Sa Regina Alexandra a dat naștere unui fiu la Hotel Claridge.”

Nu există nicio mențiune în scrisoare a unei înțelegeri dintre Churchill și regele Peter al II-lea. De asemenea, nu există nicio mențiune despre ea în Hansard, care înregistrează fiecare cuvânt rostit în Parlamentul britanic sau în orice ziar britanic.

Tranzacția este absentă și din biografia lui Churchill scrisă de Sir Martin Gilbert, și din jurnalele lui Sir Alan Lascelles, secretarul particular al regelui Marii Britanii George al VI-lea. (În unele versiuni ale poveștii, camera 212 a fost cedată de regele George al VI-lea, care a devenit apoi nașul Prințului Alexander.)

Istoria Prințului Alexander

Recunoscut în țara sa ca Prințul moștenitor al Iugoslaviei de la nașterea sa, la 17 iulie 1945, până la abolirea monarhiei în luna noiembrie a aceluiași an.

A fost botezat în Westminster Abbey, iar Regele George al VI-lea i-a fost naș.

A mers la școală la Gordonstoun în Moray – școala prințului Charles – și Millfield din Somerset.

A absolvit Academia Militară Regală de la Sandhurst, cu rangul de căpitan. A avut misiuni în Orientul Mijlociu, Irlanda de Nord și Germania de Vest, înainte de a părăsi armata, în 1972.

Șef al Casei Karadjordjevic și pretendent la tronul defunctului Regat al Serbiei.

“Din păcate, toate fișierele au dispărut în urmă cu mult timp în urmă din biroul tatălui meu”, a declarat Prințul Alexandru către BBC. „Documentul cu privire la separarea temporară a camerei din teritoriul britanic, de asemenea, a dispărut.

„Când m-am născut, n-am primit un certificat de naștere britanic, m-am născut tehnic în Iugoslavia.”

Biroul de Coroană a Prințului Alexander declară că oferta lui Churchill a fost „cel mai probabil”, făcută în mai 1945, în timpul unei întâlniri cu regele Petru al II-lea.

Pot prim-miniștrii da părți ale țării lor, fără a exista o lege?

„Nu există nici o putere care să poată desemna orice teritoriu britanic altcuiva, chiar și temporar. Ar avea nevoie de un act al Parlamentului”, spune dr. Bob Morris, un expert constituțional la University College Londra. „Povestea este o ficțiune romantică, cu o suprapunere de credibilitate imaginat pe baza reputației lui Churchill cunoscut pentru impulsiva sa generozitate.” Ceea ce este sigur este că tânărul Prințul a primit un pașaport regal iugoslav, mai degrabă decât unul britanic. După ce a fost abolită monarhia, la sfârșitul anului 1945, guvernul lui Tito a „dezbrăcat” familia regală de cetățenia lor iugoslavă, la 8 martie 1947, confiscându-le proprietățile prin același decret.

În adolescență, Prințul Alexandru,  uzând de o lege din secolul 18, a devenit cetățean britanic. În calitate de cetățean britanic, prințul moștenitor a devenit ofițer în armata britanică, iar mai târziu a lucrat în domeniul finanțelor în Statele Unite ale Americii. Între timp, căderea comunismului în Iugoslavia a dus la războaiele din Balcani și la destrămarea țării.

Dar, după ce Slobodan Milosevic a părăsit conducerea statului în 2000, noul guvern al Iugoslaviei (acum formată numai din Serbia și Muntenegru) a redat cetățenia iugoslavă familiei regale. Ceremonia a avut loc la 12 martie 2001, – unde altundeva? – în apartamentul 212 din hotel Claridge.

„Am început viața mea ca un emigrant”, a declarat Prințul Alexander, la momentul respectiv.„Sunt foarte fericit că ne putem întoarce acasă ca cetățeni ai acestei țări.”

Patru luni mai târziu, familia s-a mutat în palatul regal din Belgrad. Data fost de 17 iulie 2001. La exact 56 de ani după ce s-a născut la Londra, într-o cameră de hotel – care a fost sau nu teritoriu iugoslav –  Prințul Alexandru a revenit în patria lui.