Dicţionar – Relaţii de dragoste internaţionale. N-nuclear

Catastrofa din Japonia este, în primul rând, un dezastru natural  care cumulează efectele unui cutremur şi ale unui tsunami.
Este acesta oare un motiv suficient pentru ca toţi ecologiştii să încerce să exploateze în avantajul lor accidentul nuclear care-i afectează pe japonezi şi, în special, centrala de la Fukushima? În orice caz, panica nu este o soluţie. O altă problemă este cum să se renunţe la energia nucleară, care este cea mai ieftină, şi să se treacă la aşa-zisele energii alternative, care vor reprezenta, în cel mai bun caz, doar 15-20% din nevoile planetei noastre în următorii 30 de ani.Nimeni nu vorbeşte despre investiţiile uriaşe pe care această trecere le implică şi nimeni nu se întreabă cum se pot absorbi costurile de către consumatori.    Totuşi, există lecţii care trebuie învăţate din dezastrul japonez. Energia nucleară face parte din viaţa noastră de zi cu zi şi necesită o siguranţă totală în gestionarea riscurilor.Acest lucru implică mai multe aspecte: 1. Să nu se amplaseze reactoare nucleare în zonele faliilor seismice, fie la limitele plăcilor tectonice (în Europa, în special în Turcia, Grecia şi Italia, şi în restul lumii – Chile, Haiti, California şi Japonia.Franţa, Germania, Marea Britanie şi Scandinavia se regăsesc la polul opus, în zonele cu risc seismic scăzut).2. Să se adopxe cele mai avansate tehnici de izolare şi, mai ales, de securitate, în ciuda costurilor foarte mari.Utilizarea responsabilă a energiei implică acest preţ.
Această energie uriaşă şi extraordinar de periculoasă trebuie să fie însoţită de măsuri de siguranţă excepţionale.Centralele din Franţa sunt proiectate să reziste la un cutremur cu magnitudine de 6,3 grade pe scara Richter.Oricum, chiar dacă aici cutremurele nu sunt rare, ele nu ajung la această magnitudine.De asemenea, existenţa unui tsunami este puţin probabilă în această ţară.Scenariul din Japonia este imposibil în Franţa, dar nu şi în Turcia, Grecia sau Italia, construirea unor centrale mari în aceste ţări ar trebui să fie exclusă în stadiul actual al tehnologiei şi al măsurilor de securitate existente. În România, singura centrală nucleară din ţară ar trebui să reziste la cutremure cu magnitudine de 8 grade.
Ultimul cutremur puternic, cel din 1977, a atins deja 7,4.Este oare suficientă marja de siguranţă? 3. Este esenţial să se aplice aceleaşi reguli rigide de siguranţă la toate centralele aflate în funcţiune.La ce ar servi să avem centrale de înaltă siguranţă aici şi o relaxare totală în altă parte?Cu toate acestea, este cazul.Am fost, timp de şase ani, reprezentantul rezident al ţării mele la Agenţia Internaţională pentru Energie Atomică şi cunosc acest domeniu în detaliu.
Privatizarea siguranţei nucleare, altfel spus, externalizarea riscului, care introduce criterii de rentabilitate în cadrul companiilor din domeniu, nu este un lucru bun. În domeniul energiei nucleare, a face economie la procedurile de control şi la abilităţile umane reprezintă întotdeauna o eroare de calcul. În domeniul energiei nucleare nu poţi fi niciodată prea atent, iar refuzul guvernanţilor şi al inginerilor („totul este bine, totul este sub control, nu există niciun pericol") este total inaccepxabil pentru cetăţeni. În timp ce industria japoneză nucleară este, îndrăznesc să spun, opacă, şi cultura secretului sau a minciunii este un consilier prost. În Cernobâl, oamenii mutau blocuri radioactive cu mâinile goale.Acest lucru este posibil numai într-o ţară în care viaţa unui om nu valorează prea mult! 4. Orice energie prezintă riscuri de exploatare.Acest lucru se întâmplă cu petrolul, gazul, cărbunele etc.Dar cele mai grave riscuri sunt acelea pe care le ascundem cetăţenilor sau pe care le impunem fără ştirea lor.Toate centralele ar trebui să fie evaluate în ceea ce priveşte ansamblul întregii planete, după cum a decis recent preşedintele francez, Nicolas Sarkozy, pentru centralele din ţara sa. Să fie clar: abandonarea energiei nucleare ar însemna sfârşitul bunăstării noastre în Europa.
A renunţa la energia nucleară, acum, ar însemna abandonarea opţiunilor noastre actuale de civilizaţie şi revenirea în trecut, la forme primitive de viaţă. Problema reală cea mai sâcâitoare este în altă parte.Este nevoie de energie în următorii 30 de ani pentru a satisface, printre altele, noi nevoi în India şi China!Criza de energie şi de materii prime non-regenerabile este cea care ameninţă tipul nostru de creştere, cel puţin, la rata sa actuală.Avem trei soluţii: conservarea energiei, o extindere mai redusă a populaţiei şi a inovaţiei tehnologice, care este pusă în aplicare prin intermediul unei cercetări accelerate şi generos finanţate.Catastrofa antinucleară din mass-media, din ultimele săpxămâni, avea ceva indecent.
Este un pariu sigur că accidentul de la Fukushima nu va opri programul nuclear, cu excepţia ţărilor în care rezistenţa este deja mare, ca în Germania.Noii candidaţi la centralele nucleare (ţările arabe, China etc.) au, cu toate acestea, un handicap major de depăşit: formarea echipelor, nu numai din doctori în ştiinţă şi inginerie nucleară de nivel înalt, dar şi din tehnicieni intermediari  competenţi.Pentru formarea unor astfel de echipe este nevoie de timp.Societatea noastră a crezut în abundenţă, însă va descoperi raritatea.