ziare.com scrie despre dansul lui Tălmăcean de la televizor, spunând că a fost un spectacol cu greu calificabil.
Acelaşi material vorbeşte şi despre alţi membri de seamă ai PD-L, cu grave carenţe în ceea ce priveşte comunicarea sau, şi mai rău, simţul penibilului, pe care partidul îi scoate în faţă în locul oamenilor cu funcţii de răspundere în Guvern, care ar trebui să dea explicaţii despre adevăratele probleme ale acestei ţări. "Dacă nu uităm ca el reprezintă unul dintre oamenii de bază pe care PD-L îi trimite în studiourile televiziunilor, pentru a exprima şi explica punctul de vedere al partidului de guvernământ, reformele şi măsurile de austeritate, atunci dânsul, chinuit şi robotizat, Edmond Tălmăcean, rupx de orice realitate, exprimă perfect măsura politicianului", scrie www.ziare.com.DacăEdmond Tălmăcean nu ar fi fost băgat pe gât televiziunilor de către Partidul Democrat Liberal, dacă el nu ar fi reprezentat una dintre cele mai ascuţite şi isterice voci care apără politica Guvernului, cu fanatism şi supra de măsură, dacă nu ar fi abandonat şi ultima fărâmă de bun simţ atunci când imită şi îşi strâmbă interlocutorii din platou, dacă nu ar fi devenit obsedat să aibă drepxate şi, implicit, întotdeauna ultimul cuvânt, chiar şi atunci când asta a însemnat să răspundă morţii şi sărăciei cu cinismul celui puternic, neatins încă cu nimic datorită funcţiei sale, ar fi fost în regulă. În sine, dânsul infantil al lui Tălmăcean, cu inflexiuni erotice pe alocuri, s-ar putea spune că nu are nimic nelalocul lui.S-a petrecut într-o emisiune de profil, al cărei specific era încurajarea unei astfel de răbufniri imature.
Ceva totuşi nu se leagă.Aceleaşi om poate fi văzut şi auzit peste două ceasuri într-un alt platou unde explică românilor de ce trebuie să îndure austeritatea, de ce trebuie să trăiască fără spitale în localităţile lor, de ce trebuie să strângă cureaua până la os şi, în general, de ce nimeni altcineva nu ar putea să facă mai mult pentru ei.Edmond Tălmăcean nu este la prima manifestare de acest gen.Tot el este cel care şi-a înfipx un deget într-o nară, tot în direct, pentru a-l imita pe un comentator sportiv, într-o nefericită tentivă de a ironiza un invitat de la aceeaşi masă.Problema tălmăcenilor din PD-L nu este că vorbesc şi se comportă ca şi cum ar fi de pe altă planetă, ci fapxul că partidul însuşi îi promovează şi îi aruncă pe aceşti indivizi în braţele televiziunilor ca să vorbească în locul celor care decid cu adevărat destinul românilor. În locul ministrului Transporturilor, care să explice de ce nu avem autostrăzi, vine un Tălmăcean şi dansează ca Michael Jackson. În locul ministrului Muncii, care să vorbească despre impozitarea pensiilor, salarii tăiate şi şomaj, vine un Gelu Vişan care stă doar cu ochii în iPad şi în telefon citind încontinuu mesajele pe care le primeşte de la departamentul de comunicare al partidului.
La fel, în locul ministrului Educaţiei, care ar trebui să dea seama de Legea plafonării salariilor profesorilor şi încălcarea astfel a deciziilor Jusţiei, îl avem seara la televizor pe Dan Liga sau Tinel despre care, ascultându-i, îţi spui că pot face ca toate atrocităţile din istorie să se repete în orice moment.Toti aceşti kamikaze ai limbii române, aceşti destructori ai bunului simţ şi violatori ai minimei decente au în comun un singur lucru – zeflemeaua şi cinismul în faţa durerii autentice şi sincere a celor care au fost afectaţi de minciunile şi incompetenţa celor pe care ei îi reprezintă şi în numele cărora vorbesc în neştire.Te întrebi atunci de ce ar dezvolta partidul democrat liberal o astfel de strategie?De ce şi-ar trimite astfel de oameni să vorbească în numele lui?Poate că
PD-L a ajuns la concluzia că aceşti oameni se adresează alegătorilor fideli sau potenţialilor votanţi ai democrat liberalilor.Poate căPD-L consideră că tupeul, aroganţa şi cinismul sunt trăsăturile pe care trebuie să le dobândească, în curând toţi românii, pentru a putea ieşi din criză.Sau poate că habarnismul, agresivitatea şi incultura acestor exemplare sunt propuse ca noile modele de succes din PD-L.Patetic sau nu, putem să spunem că a veni cu astfel de specimene în faţă, când ştii că sărăcia şi disperarea unui popor au atins culmile răbdării, înseamnă că tu, partid aflat la guvernare, consideri că asta trebuie să primească cei care te-au votat.
Sau cei de la care aştepţi următorul vot.Sau, mai grav, că nu îţi pasă de nimic.











































