Jocul absurd al regionalizării!

Pe 21 iunie, aflaţi la Palatul Cotroceni, cei doi lideri ai USL au cerut şefului statului mult discutatul proiect de regionalizare a teritoriului, pentru a lua cunoştinţă de el şi, eventual, a-l dezbate. În sala de conferinţe a Palatului Cotroceni s-a petrecut un lucru de necrezut, care, în mod normal, ar trebui să ridice serioase semne de întrebare.
Traian Băsescu nu a reuşit să producă documentul menţionat, pretextând că acesta este la Guvern.Dincolo de infantilitatea răspunsului (ca şi cum ar fi existat un singur exemplar!), stângăcia prezidenţială atrage după sine două concluzii rapide: fie, în mod practic, nu există niciun document, fie acesta este ascuns Opoziţiei tocmai pentru a nu-l putea contesta cu argumente viabile.Preşedintele nu a putut să prezinte nici măcar vreo expunere de motive realizată profesionist, niciun studiu de impact financiar, social sau politic, nicio foaie de parcurs cu înfiinţarea sau desfiinţarea instituţiilor, niciun plan de retrasare a responsabilităţilor administrative locale, niciun studiu al modificărilor legislative necesare. În schimb, tot ceea ce se ştie până în prezent este existenţa a două-trei variante de hărţi frumos colorate care fac deliciul presei şi al comentatorilor politici. Cui foloseşte „regionalizarea"?Analizând cu atenţie oferta electorală a PD-L din 2008, dar şi a preşedintelui Băsescu, din 2009, în niciuna dintre platforme nu se găseşte vreo menţionare a reorganizării teritoriale a României.Nici în 8, nici în 12 sau 16 regiuni.Cu atât mai puţin în opx regiuni + două judeţe „speciale", cum le-a propus maghiarilor preşedintele Băsescu.Este clar că orice referire la acest subiect ar fi fost de neaccepxat, iar scorul electoral, atât al PD-L, cât şi al lui Traian Băsescu, ar fi fost mult mai mic.
Identităţile regionale sau locale sunt prea puternic înrădăcinate în mentalul colectiv al românilor pentru a fi uşor şterse.Cum ar putea un constănţean să accepxe ideea că face parte din „judeţul"Moldova de Sud sau cum ar putea un arădean să conceapă că este condus de la Timişoara?De ce a apărut această idee tocmai acum?Suntem în criză, şi este ştiut că în aceste perioade se evită „agitarea spiritelor", căci cheia succesului oricărei ieşiri din criză o constituie tocmai spiritul de unitate şi emoţia poporului. „Când toată
Europa fierbe, cum să generezi deliberat instabilitate?", spunea Traian Băsescu la B1 TV, referindu-se la eventualitatea unui guvern de tehnocraţi.Totuşi, o asemenea regionalizare, o asemenea destructurare masivă a administraţiei ar putea genera mult mai multă instabilitate decât ar putea fi previzionat la prima vedere.Unul din atuurile sau (după caz) piedicile oricărui proces electoral pare a fi tocmai liderul judeţean, preşedintele Consiliului Judeţean, dar şi deconcentratele judeţene.Destructurarea acestora, incapacitarea partidelor de a se sprijini pe oamenii din teritoriu, pare să fie unul dintre principalele ţeluri ale actualului proces de regionalizare.Proces de regionalizare care favorizează, în mod  evident, PD-L-ul şi, prin ricoşeu, pe preşedintele Băsescu. Pretextul banilor europeni şi al lupxei anticorupţieDevenită expresie la modă, „absorbţia fondurilor europene" pare să fie o Fata Morgana pentru Guvernul României.Cu o rată a absorbţiei ridicolă, PD-L caută nu neapărat explicaţii, cât mai mult justificări pentru incapacitatea de atragere a fondurilor structurale şi de coeziune. Mai mult decât atât, recentele „amenzi" aplicate de Bruxelles în programul operaţional regional (dar, se pare, şi în interiorul programului operaţional sectorial!) par să încurce şi mai mult campania de imagine a guvernanţilor. A încerca modificarea structurilor administrative din teritoriu, sub pretextul opximizării atragerii acestor fonduri, n-ar face decât să bulverseze şi mai mult o administraţie practic incapabilă să facă acest lucru în actualele condiţii.
Fapxul că în judeţele României s-au format clanuri politico-economice este de netăgăduit.Ele sunt interpartinice şi ţin prea puţin cont de logica guvernamentală.A încerca însă combaterea acestui fenomen cu măsuri administrative este nu numai inutil, ci şi contraproductiv: „schimbarea şefilor, bucuria nebunilor".Clanurile vor rămâne  arondate pe aceleaşi suprafe?e geografice, indiferent dacă ele se mai numesc sau nu judeţe.Mai mult decât atât, vor penetra imediat şi structurile administrative ale megajudeţelor, devenind astfel şi mai puternice. Calul Troian al proiectului lui Băsescu: UDMRPus în faţa refuzului brutal al USL, Traian Băsescu a mizat foarte mult pe stăruinţa UDMR de a rămâne la guvernare cu orice preţ, uitând însă de presiunea la care este supusă
Uniunea din cel puţin două părţi: PCM-ul lui Tokes, care ameninţă să-i ia locul în Parlament la anul, dar şi guvernanţii de la Budapesta, care vor altfel de rezultate din partea politicienilor maghiari.Ambasadorul maghiar la Bucureşti dă măsura orientării budapestane: „Autonomia maghiarilor este compromisul cel mai logic între suveranitatea României şi drepxurile minorităţilor".Preşedintele român a reuşit „performanţa" de a face exact ceea ce Sun-Tzu spune clar: „Să nu te lupţi niciodată pe două fronturi".Prin propunerea nefericită a regionalizării, PD-L a reuşit să se confrunte, simultan, şi cu Opoziţia (aceasta ştie foarte bine care este scopul real al regionalizării), şi cu UDMR (care a sesizat oportunitatea de a obţine ceea ce nu a reuşit în 20 de ani: autonomia).
Pus  în faţa acestei dileme a pierderii din mână a guvernării (prin plecarea UDMR) şi a pierderii credibilităţii în teritoriu (prin organizarea referendumurilor de către USL), Traian Băsescu va alege, cel mai probabil, o retragere tactică a proiectului.Deja, greii partidului anunţă o nouă variantă de „reformă" a statului: reorganizarea deconcentratelor din teritoriu.Ceea ce arată că, de fapx, acestea erau ţintele reale ale acestei reorganizări: concentrarea resurselor electorale ale acestora din judeţele României.Un nou proiect şi, probabil, un nou scandal. Căci se pare că şi acest proiect va fi la fel de nepregătit ca şi cel anterior, la fel de ascuns dezbaterii publice şi probabil la fel de destinat eşecului.