Mix TV: Rebrenduirea şi oblăduirea Naşului

Am greşit, îmi cer iertare. Numai ce am observat resuscitarea pe un post obedient puterii a Naşului, ca invitat la RTV, nu ca titular, cum îl ştiam şi ne-am păcălit. Era un „promo”. Naşul s-a refăcut financiar în plină criză, imediat după Postul Paştelui, şi a revenit. Cu postul lui cu tot. Încă o victorie cotroceneană asupra unui popor de „dragi telespectatori”. Ba, mai mult: Naşul s-a armat cu un ziarist redutabil, de o tenacitate uriaşă şi de o insistenţă în idei de-a dreptul cărămizie. Sau, altfel spus, oranj: „patricianul” Grigore Cartianu, redactor-şef la muribunda gazetă de „opoziţie” zegrasiană Adevărul. Este un real câştig pentru cauză. O cauză nobilă şi imposibilă ca tentative de recompunere populară a biciului: salvgardarea imaginii deja turtite a chiriaşului din Dealul Cotrocenilor. Să le fie-ntr-un ceas bun! Primul gong a şi bătut: Ungureanu a căzut! Dar, nu se ştie ce mai „scorniceşte” prin politichie Marinarul şi ce surprize veninoase ne rezervă. Dacă mai are rezerve, acum când toţi zeloşii portocalei fug care-ncotro, adăpostindu-se prin cotloane de partide după metoda Frunzăverde. Iar preşedintele nu, nu emigrează-n Congo…

Muzici gregariene pe arene.
Doamne, cât spirit gregar poate să emane un derby românesc la fotbal! După acel palpitant El Classico hispanic şi după dramaticele, paradoxalele semifinale europene în care favoriții spanioli mai mult sau mai puţin „galactici”, cei care au dat tonul şi culoarea fotbalului european au dispărut. La Rapid – Steaua, numai „bube, mucigaiuri şi noroi”, vorba lui Arghezi. Val pestilenţial peste media mioritică, emanând odori tari de hazna de regiment stârnit de un bulibaş al miştoului grobian numit Stoica, preşedintele, alias MM. Care una îmbracă şi alta grăieşte. Şi apoi de inegalabilul şef al lui, George Becali. Manifestări mahalagiste de marginea Brăilei, adică de Galaţi, la preşedinte; manifestări de un rasism grosier la finanţator. Ultimul pozând cabotin în mare creştin; peregrin la Athos; degustător de muzici gregoriene… Cu astfel de oameni, cu astfel de limbaj, cu muzici gregariene, calitatea fotbalului scade pe termen lung. Ce părinte îşi mai lasă copilul să meargă să vadă sau să practice jocul la groapa asta de gunoi!? Păcat de nobleţea britanică a acestui spectaculos joc! Noi şi ai noştri am întinat-o de mult! Ne consolează, poate, faptul că nu suntem singurii pe lumea asta…