Ambiţia Monicăi Macovei

N-a reuşit ca ministru, nici ca europarlamentar, dar vrea să inventeze postura de „lider moral” al Dâmboviţei. Un efort care pare ridicol, dacă nu ar fi trist.

A fost expulzată fără mari suspine la Bruxelles, acolo unde colegii ei de partid sperau să-şi găsească alte preocupări în afara celor de dinamitare, din interior,  a construcţiei politice a lui Traian Băsescu. Discursurile sale despre moralitate şi asanare a vieţii politice par să aibă succes undeva într-o Europă romantică, dar îi deranjează din ce în ce mai mult mai ales pe propriii ei colegi de partid. Deocamdată, preşedintele nu s-a pronunţat, cel puţin public, dar sunt de aşteptat reacţii, măcar interne, referitoare la zelul cu care Monica Macovei lucrează la dărâmarea unor „senatori de drept” ai PD-L.

Un politruc zelos

Ce doreşte Monica Macovei? La suprafaţă promovează anumite standarde morale care ar trebui să însoţească orice candidatură la demnităţi publice. Un lucru bun, s-ar putea spune din exterior, dacă discursul public al domniei sale nu ar semăna prea mult cu „ce-ai făcut în ultimii 5 ani”, un alt demers sortit eşecului într-o Românie frivolă din punct de vedere politic. „Cine n-a mâncat salam cu soia…” este un alt slogan postdecembrist care se poate alătura, fără tăgadă, efortului Monicăi Macovei de a se autodefini drept simbolul luptei împotriva imoralității politice. Şi totuşi, zelul ei începe să deranjeze. În profunzime, demersul ei, deşi era adresat strict USL, a ajuns să foarfece cu duritate candidaţi de marcă ai PD-L. Un exemplu notoriu: Cristian Rădulescu, liderul senatorilor PD-L, a ajuns să fie declarat incompatibil de către Monica Macovei.

Ambiţia domniei sale este de a da lecţii de bună purtare politicienilor şi lecţii de morală electoratului, pretinzând un rol major în educarea acestora: „Este o sămânţă care va rodi. De acum încolo, partidele vor fi mai atente, iar electoratul va fi mai pretenţios”, spune Monica Macovei. Nu este clar unde va rodi această sămânţă, dar, deocamdată, un mare copac a crescut în curtea PD-L, de crengile căruia atârnă, suspendate, candidaturi respinse şi admise care mai de care mai uimitoare pentru democrat-liberali: au fost respinşi, printre alţii, Petru Movilă (Iaşi), Radu Ţârle (Bihor), Cristian Poteraş (Bucureşti) sau Viorel Badea (Diaspora).

În schimb, nicio vorbă despre Roberta Anastase (care şi-a anunţat discret candidatura la Prahova), Elena Udrea (care a plecat spre judeţul Neamţ), Aurelian Pavelescu (de la defunctul PNŢCD) ori alţi parlamentari PD-L care au la activ multe şi nenumărate scandaluri în presă.

Ridicol, penibil sau calcul politic?

Comisia de etică inventată de Monica Macovei a fost constituită din cinci membri (Monica Macovei – președinte, Theodor Stolojan – PD-L, Despina Munteanu – FC, Mihaela Vasilatii – PNȚCD, Ioan Greceanu – NR). Menit să fie un demers public, totuşi, nimeni nu a explicat care ar fi moralitatea acestor membri de a judeca alţi colegi politicieni.

Ideea principală de la care a plecat Monica Macovei este să „spele” cumva propriii oameni prin folosirea acestei comisii. Practic, toată lumea era conştientă că, utilizând contestațiile, partidele politice ar fi avut grijă ca „toți pătații să aibă majoritate de cel puțin 3-2 și să treacă în ciuda opoziției lui Macovei (care are doar un vot din 5). La urma urmei, Macovei s-a mai opus la încă 58 de candidați, dar aceștia au trecut, având majoritate”.

„Aşa cum era de aşteptat, comisia de integritate condusă de Monica Macovei s-a terminat cu un mare fâs. Niciunul dintre pedeliştii cu notorietate care au fost socotiţi incompatibili de inchiziţia doamnei Macovei nu a rămas pe dinafara listelor. Chestiunea criteriilor de integritate a fost doar o tentativă demagogică de a arăta că ARD e altceva decât PD-L. Nu numai că nu e altceva, dar e chiar mai puţin, aşa cum o arată armata de strânsură, o adevărată ceată a lui Piţigoi, şi cifrele din sondaje”, a spus liberalul Vosganian, potrivit Agerpres.

Ce a dorit Monica Macovei?

Rezultatul este unul neclar, dacă nu chiar ridicol: PD-L nu s-a restructurat, marii „stâlpi” ai regimului lui Traian Băsescu au rămas pe poziţii, iar plevuşca strânsă în plasa Monicăi Macovei nu reprezintă nimic.

Nemulţumită de rolul ei într-un partid în care deciziile se iau în cu totul altă parte decât în Aleea Modrogan, după trei ani de recluziune într-un Parlament European care nu-i oferă speratele şanse de popularitate, Monica Macovei şi-a dorit să revină la Bucureşti călare pe un cal alb al purităţii politice. Fără a avea însuşirile morale pe care le clamează, expunându-şi zilnic angoasele şi frustrările personale, profund partizană şi însetată de răzbunare împotriva celor care au „atentat la siguranţa statului” prin a doua suspendare a lui Traian Băsescu, Monica Macovei s-a dorit a fi liderul asanării morale a societăţii politice.

Fără să explice care ar fi calităţile sale în acest sens, s-a trezit însă că luptă împotriva propriului partid.

Demersul „etic” al Monicăi Macovei s-a transformat dintr-o „bombă electorală” menită să atragă votanții, într-o maree care sapă şi mai mult un partid politic construit pe o fundaţie de nisip: credibilitatea prezidenţială. Şi toate doar în numele unor frustrări politice ale unui personaj public care-şi doreşte cu ardoare revenirea în planul decizional al politicii româneşti.