O dată-n viaţă, la concert cu Nicolae Botgros

Numele maestrului Nicolae Botgros se traduce identic, și în satul de baștină Bădicu,  în Moldova, și în București, Viena, New York și chiar, de curând,  la Paris: este sinonim cu „O dată-n viaţă”, căci maestrul dirijor al orchestrei „Lăutarii” este invitatul săptămânal al acestei emisiuni animate de Iuliana Tudor, dar și cu excelenţa în domeniul artistic.

Venirea sa la Paris, pe 1 aprilie, a fost, așadar, așteptată: sala teatrului La Légénde, din cartierul GrandesBoulevards (al nouălea), a fost plină până la refuz. Nu doar cu moldoveni care-l știu ca pe propria linie a vieţii din palmă, ci și de români care-l cunoșteau din auzite, de francezi care nu voiau să rateze un eveniment neobișnuit (un concert de muzică populară românească în plin centrul Parisului!), dar și cu novici, asemeni mie, pentru care a merge la un concert de muzică populară este un eveniment rar.

Dorinţă împlinită la 60 de ani

„Cel mai bine mă simt pe scenă, pe orice scenă”, avea să-mi mărturisească maestrul, înainte de spectacolul organizat de asociaţia TOŢI ROMÂNI, din Paris. „Dar, dacă aș fi vrut să fiu altcineva, aș fi vrut să fiu aviator, cosmonaut. Pentru că am impresia de fiecare dată când urc într-un avion că acolo cineva sus ne ocrotește, vorbește cu noi, ne însoţește…”. A avut Parisul ceva deosebit în acest concert? Cu siguranţă. Poate pentru că maestrul Botgros, aflat pentru prima oară pe o scenă pariziană, nu se aștepta ca sala să îi cânte „La Mulţi Ani”! (a împlinit 60 de ani în ianuarie 2013). Şi pentru că nu se aștepta nici ca publicul să ovaţioneze în picioare interpretarea cântecelor despre Basarabia… Nici ca unora să le dea lacrimile atunci când Sofia Vicoveanca, invitata sa, a mărturisit, după un șoptit „Bonsoir”, că și-a dorit întotdeauna să cânte la Paris și că visul i s-a împlinit de-abia în acest aprilie.

Am ieșit transformată de la concertul care a durat mai mult de trei ore. Impresionată de modestia maestrului, de generozitatea sa, de felul în care, natural, își încinsese mijlocul cu tricolorul românesc. Și de cuvintele unui visător: „Mi-aș dori din suflet să ajung să fiu european cu adevărat în ţara mea. Mi-aș dori să avem o atmosferă europeană la Chișinău. Mă simt deja foarte mândru că sunt demult în Europa, am călcat chiar cu dreptul, pentru că o Europă întreagă ne iubește…”.