Există business după tenis

Nimeni și nimic nu i-au putut sta în cale.

Dinu Pescariu este astăzi, la 39 de ani, un nume sinonim cu succesul. Fostul jucător de tenis, locul 75 mondial la finalul mileniului, a reușit să facă din pasiunea sa pentru sport o afacere sustenabilă. Povestea „Pescariu Sports & Spa” (inițial „Tenis Club București”) a început în anul 2001, când Fundația Dinu Pescariu a încheiat un parteneriat cu Ministerul Educației, obținând 57.000 de metri pătrați în zona de nord a Bucureștiului, pe malul Lacului Tei. Prin contractul semnat pe 15 ani cu Ministerul Educației, Pescariu se angaja să investească 500.000 de dolari pentru modernizarea fostei baze sportive „Cutezătorii”, aflată în paragină – ca amănunt relevant, baza nu era pe atunci racordată la rețeaua de gaze. De atunci au trecut 12 ani, iar investițiile făcute în baza sportivă au ajuns undeva la 10 milioane de euro, investiții care au transformat Pescariu Sports & Spa nu doar într-un prosper business de familie, dar și în cel mai elitist club sportiv din România.

Începuturile, nostalgia, molozul
La opt ani după retragerea din activitatea sportivă de performanță, Dinu Pescariu a început să caute un loc care să-i faciliteze punerea în aplicare a ideilor sale despre business. În scurt timp a găsit terenul și a început reamenajarea. „În 2001, când am preluat baza sportivă Cutezătorii, i-am dat numele de Tenis Club București oarecum din nostalgie, pentru că fostul Tenis Club București, cel mai vechi club de tenis din Capitală, situat în Parcul Operei și demolat de Ceaușescu în ’89, a fost locul în care eu am copilărit și mi-am început activitatea. După 1989, nimeni nu s-a preocupat să-l refacă, deși terenul a fost dat înapoi Federației Române de Tenis. Am dorit într-un fel să reînviu tradiția și astfel am rebotezat fosta bază sportivă Cutezătorii, lăsată în paragină. Ce am găsit eu aici erau o bodegă și un mănunchi de terenuri de tenis impracticabile, acoperite cu pământ în loc de zgură, de care beneficiau câțiva oameni de bine din minister. Ca să aveți o imagine, vă spun că în momentul în care m-am apucat să reamenajez, am scos de aici vreo 200 de camioane de mizerie.”

 
[hidetext]

Primul milion de dolari (cheltuit)

Spiritul de învingător l-a determinat să nu ia în calcul varianta eșecului, chiar dacă riscurile erau enorme. Fără să stea mult pe gânduri, Dinu Pescariu, care avea de partea sa și sprijinul familiei, a investit toți banii câștigați în cariera de jucător profesionist, și-a gajat toate bunurile și a pornit la drum. „Atunci nu știam la ce mă înham și nu îmi imaginam ce mă așteaptă. Am avut un vis. Știam ce îmi doresc să fac după ce termin cu tenisul, aveam un plan. Visam la un club al meu, un loc plăcut cu o atmosferă caldă, unde oamenii să vină cu plăcere și să-și petreacă o parte din timpul liber, ceva care să fie mai mult decât vechiul Tenis Club București care îmi marcase copilăria și care avea să-mi influențeze și business-ul. Am început cu 600.000 de dolari. După aceea am făcut primul credit din viața mea, mi-am gajat tot ce aveam și, ca să fiu sincer, am investit mult mai mult decât îmi puteam permite la momentul respectiv. Am pornit cu naivitatea omului care își dorește să mute munții din loc pentru a-și duce la capăt ideea și nu vedeam de ce nu aș putea reuși. Apoi au început să apară și dificultățile, dar, odată intrat în joc, nu m-am mai putut opri.”

A ignorat criza
În momentul izbucnirii crizei economice, Tenis Club București, aflat în plin proces de rebranduire, se transforma în Pescariu Sports & Spa, un club ultramodern dotat cu Spa, teren acoperit pentru squash, săli noi de fitness, recepție multifuncțională, vestiare, apartamente, terase, piscină acoperită, loc de joacă pentru copii și lounge bar. „Criza ne-a prins exact în perioada în care noi eram în extindere și construiam. Nu cred că există în București un loc de acest gen comparabil cu ce avem noi aici. Evident, piața e destul de diversificată și, pe segmente, facilitățile pe care le avem noi aici există în multe alte locuri, săli de fitness, terenuri de tenis, terenuri de fotbal, restaurante, însă nicăieri nu există un loc care să le cuprindă pe toate laolaltă.”

Singurătatea alergătorului de cursă lungă
În ceea ce privește principiile și filosofia după care se ghidează în afaceri, fostul tenismen crede că nu întâmplător Pescariu Sports & Spa este un business de familie și este conștient că nu ar fi ajuns aici dacă nu ar fi avut sprijinul necondiționat al întregii familii. „Asta ne-am dorit încă de la început, să fie un business de familie. Un business de familie care să fie condus după reguli stricte, cu mult profesionalism. Eu cred că până la urmă a reușit conceptul. Pe de altă parte, eu sunt un om căruia îi place să ia decizii de unul singur, asta poate și din cauza faptului că am practicat un sport individual cum este tenisul. Cu siguranță nu mi-ar fi plăcut să iau decizii împreună cu cineva, iar dacă la sfârșit ar fi ieșit prost să trag linie și să spun: Eu aici aș fi făcut altfel ca să funcționeze.”

Despre români și deprinderile lor
„Interesant este că, aici, lucrul cel mai important este cultura, nu neapărat partea financiară, fiindcă partea financiară, mai devreme sau mai târziu, ți-o poți permite. Într-adevăr, vorbim despre un club relativ scump, și, cum la noi nu a existat o cultură față de sport, sportul fiind privit nu ca o necesitate, ci mai degrabă ca un moft, realizez că a fost destul de riscant ceea ce am făcut noi. Rezultatele obținute până acum m-au convins însă că, până la urmă, vom ajunge și noi acolo.”

Despre familie, timp liber și noul hobby
„Astăzi am foarte mult timp liber, lucru cu care nu prea am fost obișnuit în ultimii 30 și ceva de ani. Practic, acum, implicarea mea în acest business este foarte redusă. Surorile mele – am o soră mai mare și una mai mică – sunt aici 24 de ore din 24. Evident că ne consultăm, evident că stăm de vorbă, dar în principiu nu îmi mai petrec ziua în permanență aici, așa cum se întâmpla înainte. Lucru ăsta e perfect pentru noul meu hobby, golful, care a venit ca o necesitate pentru mine. Fiind un tip competitiv, după ce am terminat cu tenisul, am simțit acut lipsa competiției. Așa a apărut acest meci personal al meu cu businessul, iar acum plăcerea pentru golf. Personal, consider că în România există o percepție greșită despre acest sport, considerat unul scump și elitist. Dacă am avea mai multe terenuri de golf, sunt convins că oamenii și-ar schimba opinia despre golf și foarte mulți ar practica acest minunat sport.”

Despre viitor
„Nu vreau să-mi mai fac planuri pe termen lung. Acum mă bucur că am trei copii senzaționali. Cu băiatul cel mare, căruia îi place și tenisul, mai joc uneori golf. Nu vreau să mă gândesc ce va fi peste cinci-şase ani din moment mi-e greu să îmi imaginez și ce se va întâmpla mâine. Am făcut o treabă bună aici și încă mă gândesc să ne extindem, dar nu sunt convins 100% de această idee și de aceea nu mă grăbesc. Nu că mi-ar fi frică de faptul că nu ar funcționa. N-am nici cel mai mic dubiu că există loc pe piața internă pentru multe alte locuri de genul ăsta. Secretul este că trebuie să fii în locul potrivit la momentul potrivit. Sincer, mă așteptam să avem profituri mult mai mari, însă, suprapunându-ne cu criza, acest lucru nu s-a întâmplat, dar conștientizez că potențialul maxim al afacerii nu a fost încă atins. Una peste alta, în această perioadă de criză, noi am crescut numărul membrilor, ceea ce este un motiv de satisfacție.”

Despre criză și politică
„Pentru mine, criza asta despre care se vorbește fără încetare de ani de zile este de neînțeles. Aș zice chiar că este o chestie artificială, de vreme ce noi suntem aceiași, cu aceleași resurse financiare, singura diferență fiind că, dintr-odată, banii nu ne mai sunt de ajuns. Eu cred că lumea a fost foarte speriată, că, vorbindu-se atât de mult despre criză, oamenii au căzut pradă sentimentului de nesiguranță și au devenit mult mai precauți. Recunosc că m-a bătut gândul să intru în politică, deși acum nu aș mai fi interesat de acest lucru. Sunt la curent cu ceea ce se petrece, urmăresc cu atenție tot ce se întâmplă pe scena politică, dar nu mă mai atrage o astfel de idee.”

Proiectul în care n-a crezut nici Țiriac
Dinu Pescariu își amintește o discuție mai veche cu Ion Țiriac, vizionarul care a revoluționat tenisul mondial transformând-l într-o mega-afacere. Dacă l-ar fi ascultat, Capitala nu ar fi avut astăzi un club sportiv elitist de o asemenea anvergură. „Țin minte că am avut o discuție cu Țiriac la început, când am demarat acest business. Nu știu dacă el îşi mai aduce aminte, dar eu îmi amintesc, pentru că dumnealui era, evident, un reper pentru mine. Ne plimbam într-o zi pe aleea aceea și, uitându-se el cu atenție ba la una, ba la alta, se oprește și îmi zice: «Domnule Pescariu, dumneata ai foarte mulți bani, dacă îți poți permite să pierzi tot ce ai investit aici!» În acel moment nu prea am înțeles ce a vrut să spună, și anume că în România acelor ani, nimănui nu-i trecea prin cap că poți face profit cu o astfel de afacere. Când auzi asta din gura lui Țiriac, nu-ți pică tocmai bine… Uitându-mă acum înapoi, îmi dau seama că, deși m-a marcat acea remarcă, n-a reușit să-mi sădească în minte posibilitatea eșecului.”

 
[/hidetext]