Ce alege UE? Viktor, Vladimir sau Recep?

Puternici, mândri, imposibili de ignorat, cei doi ar face parte dintre cei care se disting nu neapărat printr-o clarviziune, o Weltanschaung în sensul filosofic al cuvântului, ci dintr-o categorie interesantă: un spin în talpă. Căci, continuă Nougayrède, ambii au multe în comun şi împreună dau bătăi de cap restului lumii: “ambii au fost formaţi în anii 60, ambii se percep ca taţi ai naţiunii, discursurile lor sunt un amestec savant de naţionalism şi anti-liberalism tradiţionalist”.

Comparaţia, descrierea, se aplică, din ce în ce mai evident, şi puţin mai spre centrul Europei, la vecina Ungaria. Nimic din cele mai sus enunţate nu este străin de un lider maghiar prea bine cunoscut deja atât pentru excesele sale cât şi pentru “i-liberalismul” său, anunţat cu surle şi trâmbiţe la Tuşnad, vara aceasta. Viktor Orban, celălalt Victor, cum îl numea la un moment dat o parte a presei româneşti, încalcă din nou o graniţă a democraţiei, decizând taxarea furnizorilor de Internet, în funcţie de traficul pe care îl înregistrează: 150 de forinţi (50 de eurocenţi) pentru fiecare gigabyte de date transferate. Taxa este plătită de furnizorii de Internet, dar se va regăsi în facturile abonaţilor.

Maghiarii au ripostat rapid, încălcând previziunile executivului maghiar, care credea, după cum scrie Nepszava, că “taxa va afecta doar buzunarele furnizorilor, nu şi ale gospodinelor”.
Lumea a ieşit în stradă şi dacă duminică 26 octombrie erau doar câteva mii, deja marţi, 28, numărul lor era de aproape o sută de mii. Guvernul maghiar, proaspăt reales, riscă, estimă analiştii maghiari, dar şi occidentali, să se regăsească într-o poziţie delicată foarte curând, căci acest protest este primul de mare anvergură (din 2012 încoace: în acel an maghiarii aveau să iasă în stradă pentru a protesta împotriva unei legi a învăţământului universitar).
Mai mult, de data aceasta Orban se pare că ar fi încercat să treacă această lege fără a informa executivul, propriul executiv, propriul guvern, miniştrii aflând practic din presă ce se întâmplă, după cum informează politics.hu.
Astfel că, deşi manifestaţiile au slăbit din intensitate şi chiar s-au oprit net în dimineaţa aceasta, cele două zile de manifestaţii fiind aprobate, programate şi acceptate de guvern, maghiarii se aşteaptă ca de data aceasta Orban să nu scape nepedepsit. Simplu, revista Magyar Narancs (portocala maghiară), pune pe prima sa pagină un singur cuvânt “prés” (presa), şi afirmă că acum Orban se află şi în colimatorul Uniunii Europene, după ce a fost oareşcum luată la bani mărunţi de Obama (Statele Unite au interzis accesul în America unor înalţi funcţionari maghiari). Bruxelles deocamdată condamnă. Speră ca această lege să nu devină realitate. Aşa speram cu toţii ca viitorul comisar maghiar, Tibor Navracsics, să nu se ocupe de Educaţie, Cultură, Tineret şi Sport. Şi totuşi se ocupă. El încă nu s-a pronunţat asupra a ceea ce se întâmplă în ţara sa. O va face oare? Va conta unghiul maghiar sau unghiul european? Libertatea netului sau libertatea Ungariei?

Unul dintre aceşti oameni politici este cu siguranţă mai util decât ceilalţi. Ar fi bine să realizăm acest lucru atunci când ne ocupăm de viitoarea politică europeană şi ocidentală. Aşa se încheie articolul din The Guardian. Atunci, Viktor, Vladimir sau Recep?