Din Dragoste pentru Operă

Noul proiect dedicat operei, “Opera FANtastica”, a debutat la sfârşitul lunii martie cu un invitat special: Nelly Miricioiu, celebra soprana britanică de origine română. Q Magazine a stat de vorbă cu Luminiţa Arvunescu, realizatoarea proiectului, dar şi cu distinsa soprană despre importanţa muzicii de operă, astăzi, când cei mai mulţi dintre noi nu mai găsesc răgazul necesar nici pentru a deschide banala carte de pe noptieră…

Pasionată de lumea spectacolului de operă, Luminiţa Arvunescu şi-a propus cu acest proiect să adune în jurul ei, pe de o parte, artiştii de operă – spre a le iscodi memoria şi a le afla pildele personale – şi, pe de altă parte, cât mai mulţi spectatori ai teatrului liric; genericul ales, Opera – Fan (tastica), indicând foarte precis această dublă adresare: catre un public «Opera – Fan» şi, în acelaşi timp, catre acei artişti care fac din Operă, prin talentul şi efortul lor, un tărâm «fantastic».

Oamenii timpului nostru – soprana Nelly Miricioiu

De ce prima invitată a “Operei FANtastica” a fost Nelly Miricioiu? Pentru că “dintre sopranele contemporane care au dus mai departe faima internaţională a Şcolii noastre de Canto, ea ne-a rămas, poate, cea mai străină şi îndepărtată. O purtătoare glorioasă de nume românesc, Miricioiu, – peste tot în lume! – şi de prenume legendar, Nelly, – după Nellie Melba! – despre care ştim încă puţine lucruri (deşi, a revenit cu inima deschisă, de câteva ori în ţară); o interpretă – de referinţă în lume, pentru marile roluri ale repertoriului liric (Lucia di Lammermoor, Mimi, Manon Lescaut sau Floria Tosca) şi, memorabilă, în partituri de Opera Rara semnate de Rossini, Donizetti, Pacini sau Mercadante – care, mai poartă  însă în suflet –  pe bună dreptate ! –  tristeţea de a nu-şi fi recuperat încă publicul şi scena din ţara natală, pierdute în urmă cu 35 de ani…”, spune Luminiţa Arvunescu.

Dar şi pentru că “dialogând – de câteva ori – radiofonic şi citindu-i, pe de altă parte, interviurile,  am fost fericită să constat magnetismul estetic pe care îl are fiecare opinie venită din universul, încă foarte activ, al acestei mari soprane, sinceritatea şi responsabilitatea părerilor sale. După care vin: povestiri, fără complexe sau nostalgii egoiste, consideraţii muzicale – cu amănunte descoperite prin zeci de ore de studiu personal, simţul acut şi exact al propriei valori… toate  «la pachet» cu un zâmbet fermecător şi  solar…”, completează realizatoarea Radio Romania Muzical.

Luminiţa Arvunescu: Am simţit nevoia să mut munţii din loc pentru Operă

Povestea inspiratoare a Luminiței Arvunescu, inițiatoarea proiectului Opera FANtastică, începe cu un pian primit cadou din partea părinţilor la vârsta de 7 ani. Continuă, apoi, cu admiterea la Conservator, pe care îl absolvă cu media zece, cu pasiunea pentru radio, una pe care și-o descoperă întâmplător, şi, ulterior, cu o colaborare de 6 ani cu Radioul public. Cariera sa se schimbă la trei zile după naşterea primului copil, când câştigă primul post scos la concurs de Redacția Muzicală a Radioului -“redactor pe operă”. Inutil de spus că, pe atunci, viitoarea realizatoare a emisiunii “Seara de operă” nu era tocmai îndrăgostită de muzica de operă. Odată ce începe însă să o cunoască vine şi dragostea. Iar de aici, până la celebra serie de emisiuni “Seara de operă” – cu difuzare la Radio România Muzical şi Radio România Cultural –  care o va consacra pe Luminița Arvunescu ca un nume în presa culturală autohtonă, nu a fost decât un singur pas.

Q Magazine: Ce rol mai joacă Opera astăzi, cine mai merge la Operă?

Luminiţa Arvunescu: Tot felul de lume merge la operă. Şi este foarte bine aşa. Merg oameni cu ureche muzicală sau afoni, cu cultură muzicală sau fără, oameni tineri sau adulţi, oameni relaxaţi sau mai scorţoşi. Toţi merg însă din plăcerea de-a asculta muzica de operă şi o voce frumoasă,  pentru  o anume poveste sau „do”-ul celest al unui anume tenor și acceptă din start convenţionalismul propus de ea. În cazul în care eşti „târât” la un spectacol de operă, fără voia ta, poţi găsi o grămadă de motive pentru ca respectiva experienţă să rămână singulară. Pentru că Opera, ca şi Teatrul, este o convenţie, este un tot. Şi ca să pleci în zilele noastre extaziat de la un spectacol de operă, ar trebui să găseşti în acest „tot”, măcar un singur parametru la care să rezonezi cu întreaga ta fiinţă: la vocea cântată – de pildă,  la felul în care un cântăreţ poate să-şi construiască rolul din punct de vedere muzical şi scenic, sau,  la o anume montare pe care o găsești  inteligentă.  Să rezonezi la ceva pentru care să vrei să te întorci şi să accepţi convenţiile impuse de acest tip de spectacol.

Q.M.: Când şi cum aţi realizat că fără această muzică specială viaţa dvs ar fi mult mai săracă?

L.A.: Când m-am surprins fredonând toată ziua arii de operă, când am început să citesc biografii consistente despre compozitori  de operă şi am simţit nevoia să mut munţii din loc pentru ea. Atunci am realizat ce importanță dobândise Opera în viaţa mea. Şi, tot atunci, probabil că  intermedierea pe care o realizez în fiecare sâmbătă la Seara de operă – intermedierea spectacolului şi artiştilor de operă marelui public, prin radio – a devenit un pariu câștigat.

Spectacolul și artiștii de operă au nevoie de promovare și susținere

Q.M.: Spuneați că Opera v-a prilejuit șansa de a vă întâlni cu numeroși artăși de valoare și de a cunoaște personalități marcante ale muzicii, oameni realmente geniali. De obicei, astfel de întâlniri ne îmbogățesc sufletește și ne influențează evoluția personală.

L.A.: Exact așa s-a întâmplat și cu mine. Proximitatea marilor artiști, nu numai că m-a onorat dar m-a și îmbogățit sufletește în mod clar. Pentru că, trebuie să vă spun, Radioul este o instituție care te poate goli de energie, fără să-ți dea mare lucru la schimb. Ori, recompensa mea, a fost întotdeauna schimbul de idei și energie pe care l-am avut cu artiștii de operă, unii dintre ei,  fabuloși. Artiști ca: Virgina Zeani, Nicolae Herlea, Dan Iordăchescu  sau acum, Nelly Miricioiu – și m-am referit doar la artiști români. Dar,  în afară de aceștia, cele 4 deplasări la  Radio Metropolitan Opera International din New York, mi-au prilejuit și întâlnirea cu mulți alți artiști străini, ca de pildă:  tenorul polonez Piotr Beczala, soprana finlandeză Karita Mattila sau soprana germană Diana Damrau. Cu fiecare dintre ei am stat de vorbă  – cu și fără reportofon! – și de la fiecare am învățat câte ceva.  Practic, artiștii cu care interacționez sunt cei care fac ca zilele mele la Radio să nu semene niciodată între ele și, uneori, determină până și schimbări de scenarii și decor în viața mea privată: căci, nu de puține ori, mi-am construit vacanțele în jurul unui spectacol, unui debut în rol ori al unei producții în care urma să evolueze un anume artist.

Q.M.: Dacă vă uitați în urmă, zăriți o carieră de un sfert de secol în Radio. Se poate spune că radioul este viața dvs, aceasta dacă nu ar fi apărut între timp Opera. Cum reușiți să vă reinventați ?

L.A.: Sunt creativă – de felul meu, iubesc ceea ce fac,  muncesc cu perseverență și  încredere în mine. Atâta tot. Și trebuie să specific, că am avut parte mereu de piedici care ar fi putut demobiliza pe oricine dar, nu și pe mine…

Q.M.: Cum a apărut proiectul Opera FANtastica?

L.A.: Proiectul în sine s-a născut după o perioadă de gestație lungă și din convingerea că spectacolul și artiștii de operă au nevoie de promovare și susținere, acum, mai mult ca oricând. O fi fost poate, și dorința de a readapta la noi un tip de dialog cu muzică pe care l-am experimentat la Metropolitan Opera House din  New York… În orice caz: cred în necesitatea acestor întâlniri, a acestor serate, în care artiștii să poată comunica direct cu publicul lor, iar fanii operei să facă scut în jurul idolilor lor.

Q.M.: Despre prima invitată, Nelly Miricioiu, ce ne puteți spune?

L.A.: Că este o purtătoare glorioasă de nume românesc, Miricioiu, – peste tot în lume! – și de prenume legendar, Nelly – după Nellie Melba – despre care știm încă foarte puține. O interpretă excepțională pentru marile roluri ale repertoriului liric ( Lucia di Lammermoor, Mimi, Manon Lescaut sau Floria Tosca ) și, de asemeni pentru partituri de Opera Rara  – adică pentru opere uitate și redescoperite abia în ultimii 30, 40 de ani  – care, mai poartă în suflet însă tristețea de a nu-și fi recuperat, nici publicul și nici scena din țara natală, pierdute în urmă cu 35 de ani. Că Nelly Miricioiu este un pedagog cu har și, în plus, un om minunat,  pe care, de multă vreme mă străduiesc să-l readuc acasă…