Diaspora română soluția pentru Cumințenia pământului?

Săptămâna aceasta, la Ambasada României din Paris a avut loc o conferință susținută de Doina Lemny, menită să popularizeze una din operele lui Constantin Brâncuși, Cumințenia pământului. Statul român dorește să-și exercite dreptul de preemțiune pentru achiziționarea acesteia, contra sumei de 11 milioane de euro, iar diaspora poate juca un rol important în acest demers.

Constantin Noica despre Cumințenie

La evenimentul moderat de jurnalista Cristina Hermeziu au participat E.S. Luca Niculescu, ambasadorul României la Paris, E.S. Adrian Cioroianu, Delegat permanent al României pe lângă UNESCO, precum și numeroși oameni, români și nu numai, interesați de opera sculptorului de la Hobița. Evenimentul a fost organizat de Cristina Hermeziu, istoricul Ștefan Lemny, în colaborare cu Cristina Ion (Bibliothèque Nationale de France).

Doina Lemny, muzeograf-cercetător la Muzeul Național de Artă Modernă, Centrul Pompidou din Paris, specialist în opera lui Brâncuși, a caracterizat Cumințenia pământului ca fiind o „stranie apariție într-o prezentare din aprilie-mai 1910, la București”. Alături de Rugăciunea și Sărutul, Cumințenia pământului (Sagesse de la terre) reprezintă etapa de trecere a lui Brâncuși de la tehnica mulajului la perioada în care a folosit procedeul tăierii directe pentru realizarea operei sale. Cadrul acestui eveniment de popularizare și conștientizare a operei lui Constantin Brâncuși în diaspora, a fost un prilej pentru organizatori de a distribui conturile bancare unde se pot face donațiile. Doina Lemny a explicat ce înseamnă pentru patrimoniul universal această creație: „a scandalizat încă de la apariția sa. Însă, Constantin Noica observa cândva că, prin asimetria sa, Cumințenia reprezintă de fapt o sugestie a androginului. Mai mult, se întreba el, nu s-ar putea oare deosebi în chipul unitar al statuii lui Brâncuși, o jumătate a naturii și una a reflexiunii, a umanului, a culturii?”.

Fiind o imagine a devenirii, după cum susținea filosoful de la Păltiniș, în Eseu despre Constantin Brâncuși (1975), imaginea Cumințeniei acoperă tot globul. Toate timpurile. „Dintr-o răsuflare, imaginea Cumințeniei acoperă tot globul. Este universală cel puţin pentru pământeni, şi ar fi greu de crezut că ea obţine un asemenea statut prin aceea că e subnormală. În orice caz, o imagine fără contur uman definit n-ar putea aminti de atâtea alte chipuri. Şi totuşi, în ciuda identităţii ei sigure, este imaginea unei deveniri. Ceva se ridică aici spre omenesc; ceva se deplasează din stupiditatea animală spre cuminţenia umană. Să spunem şi: spre înțelepciune?”

„E nevoie ca în spațiul și mentalul românesc să se producă o schimbare de viziune asupra operelor de artă”, Adrian Cioroianu

Comparată cu Sfinxul de Tudor Arghezi, povestea Doina Lemny, „nu e întrecută decât în proporții şi durată de portretul fratelui mai bătrân, Sfinxul”, Cumințenia pământului a fost asemănată cu Eve bretonne de Paul Gaugain sau cu Figure accroupie a lui André Derain. De aici decurge firesc și importanța achiziționării ei de către statul român. Cu siguranță, prezența acestei opere într-un muzeu, alături de alte opere ale lui Brâncuși, ar permite punerea ei în valoare și conștientizarea importanței pe care o are artistul român în întreaga lume. Prin expozițiile temporare ce se pot organiza în Europa și nu numai, este evidențiată personalitatea și valoarea operelor lui Constantin Brâncuși. De aceea, el nu este doar român, ci mai ales european și un cetățean al întregii lumi. De altfel, „în calitate de români trăitori în afara granițelor, am luat cunoștință cu emoție de inițiativa guvernului român de a organiza o subscripție națională pentru achiziționarea sculpturii Cumințenia pământului de Constantin Brâncuși. Există momente în viața unei națiuni când solidaritatea membrilor ei este de o necesitate deosebită. De ce o demonstrăm doar când trecem prin momente de încercare teribile? Credem că merită să facem dovada răspunderii noastre și atunci când sunt în joc interese colective de nobilă valoare culturală, așa cum este în cazul de față”, se arată în Apelul pentru Cumințenia pământului.

Să aprindem lumina!

După cum sublinia și Adrian Cioroianu, e nevoie ca în spațiul și mentalul românesc să se producă o schimbare de viziune asupra operelor de artă. Marile colecții din SUA, Europa sunt constituite din donațiile iubitorilor de cultură, existând diverse asociații printre care și „amis de musées”, ai căror membri cotizează pentru ca operele de artă să intre în posesia statului și ca acestea să fie expuse public, contribuția Guvernului fiind una modică.

Cei prezenți la dezbatere au adus în discuție și câteva modalități practice prin care ar putea ajuta statul român în demersul său de cumpărare a operei lui Brâncuși, de la proprietarii ei, Paula Ionescu şi Alina Şerbănescu, subscripția publică fiind posibilă până pe 30 septembrie 2016. Prin intermediul asociației „Brâncuși”, din Timișoara, care poate face chiar un împrumut la bancă pentru a obține cele 6 milioane de euro, cât va însuma subscripția publică. O altă posibilitate ar fi o expoziție a artiștilor români în care să fie organizată și o strângere de fonduri.

Așa cum ne-a declarat Cristina Hermeziu „au fost multe idei și un real entuziasm dar nu poți băga mâna în buzunarul nimănui. Am organizat această întâlnire pentru că în loc să blestemi întunericul, mai bine aprinzi o lumină; pentru că e nevoie de solidaritate culturală când se încearcă a se construi ceva, fie chiar și pe ruine”.

Conturile deschise pentru Cumințenia pământului se pot găsi aici.