EXCLUSIV. Radu Muntean: Nu trebuie să facă toată lumea film. CNC-ul nu e o instituţie de binefacere

Zilele trecute, o scrisoare-manifest trimisă ministrului Culturii, Corina Şuteu, de un grup de 47 de cineaşti a divizat în două tabere lumea filmului autohton. Semnatarii scrisorii solicită, în numele publicului, modificarea legislaţiei, astfel încât CNC să susţină şi realizarea unor filme care să satisfacă aşteptările majorităţii spectatorilor. Trebuie reamintit că vorbim despre o cinematografie care a devenit în ultimul deceniu cel mai bun brand de ţară al României. După ce a discutat cu Ioan Cărmăzan şi Cristian Comeagă, doi dintre semnatarii scrisorii, şi a înfăţişat punctul de vedere al lui Cătălin Anchidin, cunoscutul om de comunicare din industria cinematografică, Q Magazine vă prezintă, în exclusivitate, opinia lui RADU MUNTEAN, unul dintre cei mai importaní regizori români ai momentului.

Q Magazine: Cum vi se pare acest demers?

Radu Munteran: Desigur, totul porneşte de la presupunerea că oamenii care semnează scrisoarea ştiu ce-şi doreşte publicul românesc. Dar de unde ar putea şti domnul Cărmăzan ce-şi doreşte publicul autohton, de unde ştie domnul Comeagă, cel care cu ultimul său film a „făcut” câteva mii de spectatori, care sunt dorinţele publicului?  Şi despre ce vorbim aici, căci, până la urmă, CNC-ul (Centrul Național al Cinematografiei – n.n.) nu finanţează numai filme de artă, nu există nicăieri stipulat acest lucru.

Q.M.: Deşi, în mod normal, o cinematografie ar avea probabil obligaţia morală de a sprijini filmul de artă, aşa cum are obligaţia morală de a sprijini toate celelalte arte.

R.M.: În mod normal… da, pentru că dacă ne gândim că filmele de public ar fi filme de public cu încasări pe măsură, acestea şi-ar scoate banii şi nu ar avea nevoie să fie finanţate de la buget. Însă nu e deloc anormal să fie sprijinite şi filmele de public. Şi au fost atâtea filme finanţate de CNC!

EXCLUSIV. Ioan Cărmăzan: „Ministrul Culturii vrea să modifice statutul CNC în vacanța parlamentară!”

Q.M.: „Aferim” a fost premiat peste tot şi a umplut sălile de cinema în România. „Poziţia copilului” la fel. Filme precum acestea din ce categorie fac parte?

R.M.: Exact, problema este că până acum, din câte ştiu eu, tot filmele care au participat la festivaluri internaţionale şi au câştigat premii deţin recordurile de spectatori referindu-ne la perioada de după Revoluţie. Cum a fost „Aferim”, cum au fost „Poziţia copilului”, „4 luni, 3 săptămâni și 2 zile”, cum sper să fie „Bacalaurea”t. Da… Ce să mai zic, este o scrisoare a unor oameni plini de frustrare. Repet, e foarte greu de aflat ce doreşte publicul. E cel puţin hazardat să susţinem că ştim ce filme vrea publicul să vadă. Sunt foarte multe motive care pot explica, la o adică, absenţa publicului în sălile de cinema. În primul rând nu prea mai sunt cinematografe, singurele locuri în care se mai pot viziona filme fiind shopping mall-urile. Şi alea nu sunt multe şi sunt doar în câteva oraşe. Sigur, oamenii sunt frustraţi şi simt nevoia să-şi manifeste această frustrare.

Oare orice prostie care nu îşi propune să spună nimic este automat un film de public?

Q.M.: Frustrare pentru că nu se împart banii tuturor doritorilor?

R.M.: Ce e aia împărţire corectă a banilor? Daţi câte puţin să ajungă la toată lumea, aşa cum strigam pe vremuri la coadă la portocale şi la carne? De ce trebuie să facă toată lumea film? De unde ideea asta?  Nu trebuie să facă toată lumea film. Trebuie să facă cine a demonstrat că poate să facă, cine merită, cine are ceva de spus. CNC-ul nu e o instituție de binefacere. Sau nu ar trebui să fie.

Q.M.: Desigur, publicul nu poate decide unde să meargă banii pentru finanţări şi tocmai de aceea există acele comisii ale CNC care evaluează proiectele din concurs. Ar trebui revizuite criteriile de acordare a finanţărilor pentru ca şi filmul de public să aibă o cotă parte din bugetul destinat acestui scop?

R.M.: Mă întreb cum am putea decide ce înseamnă cu exactitate un film de public. Oare orice prostie care nu îşi propune să spună nimic este automat un film de public? Adică, totuși, există nişte criterii valorice chiar şi în cazul filmelor de public. Noi nu avem deocamdată, aici, o tradiţie în filmul de public. Este adevărat, pe vremuri oamenii mergeau să vadă filme româneşti. Dar hai să fim serioşi, noi mergeam cu clasa la film, mergeam obligatoriu. Că mergeam sau că nu mergeam, trebuia să plătim biletele acelea. Erau alte vremuri, erau alte repere. Acum, a compara ce se face în 2016 cu ce se făcea in 1983 sau 1975 e o prostie. Nu mai suntem acolo, lumea s-a schimbat, informaţia e alta în jurul nostru, avem alte repere.

EXCLUSIV. C. Comeagă: „Câțiva oameni controlează arbitrar banii destinați finanțării filmelor!”

E treaba lor, eu nu dau doi bani pe genul ăsta de iniţiative şi chiar nu cred că aşa ceva va avea succes. Sau sper să nu aibă niciun fel de succes. De altfel nici nu ințeleg exact ce vor aceşti semnatari ai scrisorii. Ei, desigur, vor să facă filme, dar cum nu pot spune acest lucru: „Vrem să facem noi filme şi să nu mai facă ceilalţi”, vorbesc în numele publicului – „Publicul doreşte să facem şi noi filme”.

Q.M.: La urma urmelor, regizorii sunt şi ei oameni şi oricât de valoroşi ar fi se întâmplă ca după o capodoperă să urmeze şi câteva  eşecuri, fapt care are ca efect depunctarea artistică a cineaştilor respectivi. Aşadar nu se poate spune că un Puiu, un Mungiu, Porumboiu sau Muntean şi aşa mai departe vor face toată viaţa numai filme mari…

R.M.: Absolut! Din această cauză consider în continuare utilă acea fișă a regizorului şi a producătorului care contează la CNC. Pentru că e normal să conteze. E normal să conteze ce a făcut omul în întreaga carieră şi ce a făcut mai ales în ultimele sale două filme. Pentru că, totuşi, vorbim de sume destul de mari, iar dacă nu există profit comercial, iar în momentul de faţă e aproape imposibil să existe profit comercial, măcar să existe un beneficiu de imagine. Şi cel puţin în ultimii 15 ani un beneficiu de imagine se dovedeşte că există – filmele noastre merg la Cannes, la Berlin, iau premii peste tot, se vând în foarte multe teriotorii,  cu alte cuvinte sunt foarte vizibile în întreaga lume.

Posterul filmului Un etaj mai jos, de Radu Muntean

Cine este Radu Muntean

Apreciat în egală măsură de public şi de critică, Radu Muntean a lansat în 2002 lungmetrajul „Furia”, răsplătit cu premiul Uniunii Cineaştilor din România (UCIN) pentru cel mai bun debut. A urmat, în anul 2006, „Hârtia va fi albastră”, desemnat cel mai bun film la Festivalul Internațional Eurasia din Antalya şi premiat cu o menţiune specială a juriului la Sarajevo şi cu trofeul special al juriului la Festivalul Filmului Francofon de la Namur, Belgia. „Boogie”, lansat în anul 2008, a fost inclus în secţiunea paralelă Quinzaine des Realisateurs a Festivalului de la Cannes, la acelaşi eveniment fiind prezentat, în 2010, în secţiunea Un Certain Regard, şi lungmetrajul “Marţi, după Crăciun”, cu scenariul scris în colaborare cu Răzvan Rădulescu şi Alexandru Baciu. Ultimul său film, “Un etaj mai jos”, o coproducţie România – Franţa – Germania – Suedia, a avut premiera mondială la Festivalul de Film de la Cannes, fiind inclus în selecţia oficială a secţiunii Un Certain Regard.

Scandalul CNC. Ce spune tabăra adversă

* * * * *

Redăm mai jos textul integral al scrisorii-manifest precum și numele celor care au semnat-o:

„Doamnei Corina Șuteu, Ministrul Culturii

Doamnă ministru,

După cum se poate constata, succesele internaționale înregistrate în ultimii ani de cinematografia română, care au conferit recunoaștere și notorietate cineaștilor ce le-au repurtat nu au putut opri, din păcate, declinul industriei cinematografice din România, criza finanțării producției de film și îndepărtarea publicului de filmul autohton.

Finanțarea aproape în exclusivitate a filmelor cineaștilor distinși cu premii internaționale și a producțiilor apreciate ca având șanse de succes în festivaluri a pus pe cale de dispariție din peisajul filmului românesc genuri de film cum sunt comediile, filmele inspirate de momente sau personalități istorice, ecranizările, filmele pentru copii și adolescenți, fantezii, filme de acțiune, de aventuri sau de anticipație, drame romantice și alte genuri care nu intră în vederile selecționerilor. Dar tocmai filme de aceste genuri, unele vechi de zeci de ani înregistrează recorduri autohtone de vizionare pe televiziune și de accesare pe internet, în timp ce, cu excepția producțiilor distinse cu mari premii în mari festivaluri, majoritatea filmelor recente, în ciuda succesului în manifestări internaționale sunt ignorate de public.

Pe de altă parte, în timp ce numărul de ecrane crește constant, indicele de vizionare a filmului românesc rămâne la un nivel foarte scăzut, atât datorită monotoniei producției autohtone cât și abandonării ei într-o concurență inegală și injustă cu filmul mainstream american.

De asemenea, în condițiile diminuării bugetelor și a perioadelor de producție și în lipsa producțiilor străine, care s-au reorientat către țări ce le oferă avantaje financiare, facilități logistice și birocrație redusă, cifra de afaceri în industria filmului a scăzut, baza tehnico materială s-a restrâns, iar numărul actorilor și al altor interpreți, al creatorilor și al tehnicienilor de specialitate ocupați constant sau frecvent în producția de film a scăzut semnificativ.

În acest context, apreciem intenția de a modifica legislația și reglementările privitoare la domeniul cinematografiei și enunțăm câteva principii și măsuri care, în opinia noastră sunt esențiale pentru însănătoșirea și dezvoltarea producției și pieței filmului românesc:

1)      Susținere financiară și importanță egală acordate întregului spectru de genuri, teme și stiluri. În această direcție, atât timp cât există comisii care evaluează proiectele, folosirea sintagmelor „filme de artă” sau „filme reprezentative” și identificarea acestora doar cu filmele care au succes în festivaluri internaționale trebuie să fie evitată, întrucât introduce un inacceptabil subiectivism și desconsideră punctul de vedere al multor cineaști și al majorității spectatorilor de film.

2)      Acordarea de șanse egale de a concura pentru obținerea finanțării tuturor autorilor și producătorilor, de toate vârstele și orientările artistice, indiferent de palmares sau de punctul în care se află în carieră.

3)      Concursul de proiecte să evalueze proiecte, nu palmarese . Evaluarea scenariului trebuie să fie esențială, completată de evaluarea proiectului regizoral și a planului de producție și exploatare propus de producător; fără a face o distincție arbitrară între cele mai recente și cele mai puțin recente, trecutele performanțe ale regizorului sau ale producătorului pot fi elemente de susținere în evaluare, nu criterii determinante

4)      Evitarea concentrării resurselor Fondului cinematografic în mâinile câtorva cineaști prin:

a)  limitarea numărului de proiecte ce pot fi înscrise anual de un producător pentru fiecare secțiune de concurs, măsură care, în plus, va ușura activitatea și va spori eficiența comisiilor de concurs ;

b)   reducerea numărului de proiecte pentru care un producător poate obține susținere din Fondul cinematografic la un proiect pe an pentru fiecare secțiune de concurs, conform limitei aplicate acum doar regizorilor;

c)  stabilirea anuală, în cuantum absolut, a unei sume maxime care poate fi acordată pentru un proiect în fiecare secțiune de concurs, așa cum se practică în multe alte țări europene

5)      Eliminarea situațiilor de incompatibilitate sau conflict de interese și impunerea unor criterii de competență prin numirea în consiliile de administrație și în comisiile de concurs doar a unor profesioniști cu experiență și cu performanțe confirmate în domeniile producerii, creării, realizării, distribuirii sau exploatării filmelor, în critica sau în învățământul superior de specialitate, profesioniști care nu se află în relații contractuale sau de asociere pe baze comerciale cu potențiali beneficiari ai deciziilor lor .

6)      Stimularea finanțării filmelor din surse private prin crearea și punerea în funcțiune a cadrului legal și procedural în care persoane fizice și persoane juridice private să poată și să fie interesate să contribuie financiar la producerea filmelor românești sau a coproducțiilor cu participare românească, fie că acestea au solicitat sprijin financiar din fonduri publice sau de stat, fie că nu.

7)      Crearea unei instituții de interes național, așa cum este Arhiva Națională, care să gestioneze o rețea de cinematografe moderne și performante dedicate filmului românesc și european, pornind de la transformarea actualei RADEF RomâniaFilm și de la activele pe care aceasta încă le deține și cele pe care e în drept să le recupereze.

8)      Instituirea unor cote de expunere minime obligatorii alocate filmului românesc pentru filmele difuzate sau programate în prime-time de posturi de televiziune și săli de cinema și pentru sumele cheltuite anual în scopul achiziției de drepturi de exploatare de filme în România.

9)      Aplicarea unui sistem eficient de control al intrărilor și încasărilor realizate în sălile de cinematograf, sistem ce ar putea fi preluat de la oricare din țările europene ce nu au probleme la acest capitol

10)  Adoptarea și aplicarea unor măsuri de stimulare fiscală, asemenea celorlalte țări europene, pentru încurajarea realizării în România  a cât mai multor prestări de servicii pentru producții de film străine și coproducții internaționale cu participare românească minoritară.

Dacă veți considera, asemenea nouă, semnatarii acestei scrisori că e obligatoriu ca aceste principii și măsuri să se regăsească în litera și spiritul viitoarelor reglementări, solicităm ca reprezentanți ai punctului nostru de vedere să participe la discuțiile din care să rezulte propunerile pentru noua lege a cinematografiei, noul regulament al concursului CNC și măsura de stimulare fiscală.

Propunem ca aceste discuții să aibă loc sub egida Ministerului Culturii, dar în organizarea și coordonarea Centrului Național al Cinematografiei, organismul specializat abilitat prin lege să propună reglementări în domeniu. De asemenea, în spiritul transparenței și onestității, propunem ca ședințele grupului de lucru creat în acest scop să fie înregistrate audio/video și apoi postate online, astfel încât toți cineaștii interesați să poată lua nemijlocit cunoștință de cele discutate și să poată formula în timp util sugestii sau observații. Apreciem că astfel se poate ajunge la proiecte de lege și de reglementări care să fie nu doar acceptate dar și susținute de majoritatea cineaștilor.

Cu speranță și până ca lucrurile să avanseze în această direcție, rămânem în așteptarea răspunsului dumneavoastră la sediul Uniunii Realizatorilor și Autorilor de Film.”

Semnatari, în ordinea exprimării:

Cristian Comeagă producător               Radu Gabrea regizor

Ioan Cărmăzan regizor                       Doru Mitran producător

Denis Dinulescu scenarist                    Natașa Raab actriță

Otilia Sîrbu conf. univ.                 Sergiu Plămădeală actor

Deian Cărmăzan regizor                       Nicolae Ieremciuc actor

Daniel Kosuth director imagine      Florin Zamfirescu actor

Vlad Rădescu actor                           Dan Toader scenograf

Mihai Gheorghiu producător               Radu Caranfil regizor

Magdalena Mărășescu scenograf                  Cristian Nicolescu monteur

Dumitru Pohuș producător               Constantin Păun regizor

Gabriela Crețan artist machiaj                       Sotir Caragață designer sunet

Ionel Udrescu avocat                        Constantin Fugașin producător

Lucia Maghiar producător               Alexandru Tudor regizor

Vlad Leu conf. univ.                 Ioana Angelescu artist machiaj

Alexandru Dumitru scenarist                    Mihai Orășanu producător

Irina Chiriță producător exec.      Gloria Papură scenograf

Călin Papură scenograf                  Daniela Nane actriță

Cornelia Paloș producător                  Amalia Spălățelu director casting

Bogdan Stanoevici actor                           Nicodim Ungureanu actor

Alexandra Ares scenarist                      Ioana Știrbulescu producător

Alma Bacula producător                  Irina Petrescu regizor secund

Anca Sigartău actriță                          Dan Badea producător

Cristina Iacob regizor                        Mihai Constantin regizor

Florin Kevor