Binomul Harvard – Spielberg

Am fost în Yard, în toamna lui 1998, când Universitatea Harvard îi conferea lui Nelson Mandela titlul onorific de doctor, în cadrul unei ceremonii extraordinare, ce a avut doar două precedente de calibru similar: George Washington și Winston Churchill. Câte unul pe câte un secol. Esențe tari în flacoane mici.

Am fost în Yard. Timpul toamnei de aur vibra, suspendat în sine însuşi, în magică rezonanţă cu cele peste douăzeci și cinci de mii de suflete asemenea mie, aflate acolo. Părea că aura lui Madiba ne transfigurase pe toţi, trimiţând asupra noastră, cu simplitatea, modestia şi forţa nepământeană a zâmbetului său mereu senin, îndemnul plin de încredere de a fi noi înşine mai curajoşi, mai puternici şi mai buni. Asemenea lui, cel transfigurat, la rându-i, de aproape trei decenii petrecute în închisoare pentru a-şi vedea împlinit visul său înalt: Africa de Sud – liberă de apartheid, demnă şi respectată în lume.

Am fost în Yard.

Mutatis mutandis, tradiția Harvard de a recunoaște public oameni excepționali, cu portofolii profesionale consacrate, incontestabile, s-a reconfirmat pe sine o dată în plus la finele acestei luni, când cel onorat a fost Steven Spielberg. Două premii Oscar – record rarisim. Acum, Doctor of Arts. Dacă ar fi adus pe lume doar „Lista lui Schindler” dar, mai ales, „Lincoln”, mie mi-ar fi fost de ajuns. Fiecare poveste, în felul ei, m-a pus față în față cu mine însumi, forțându-mă să reflectez grav la ispita de moarte a ceea ce un distins mentor al meu numește selling ourselves cheaply at the urgency of the moment, versus travaliul infinit mai dur de a decide și acționa fără istov și fără echivoc în cheia opțiunilor corecte din punct de vedere moral.

În viața tuturor universităților din lume, momentul fastuos al absolvirii este unul emoționant, strălucitor. America universitară nu face excepție, trăind în regim turbo senzația intensă a prezenței tuturor, pentru o clipă, pe acoperișul lumii, toți atingând stelele cu mâinile și cerurile cu inimile lor pline de speranță, credință și iubire. E clipa Commencement, atunci când imposibilul încetează, pur și simplu, să mai existe, iar visurile cele mai îndrăznețe capătă contur palpabil. Onoarea rolului de Commencement speaker este, prin urmare, în mod firesc, una excepțională și ea a revenit în acest an lui Steven Spielberg, care a vorbit promoției cu numărul 365. Trei din gândurile împărtășite de Spielberg mi-au rămas în suflet, ca lecții de viață fundamentale.

Primul gând este despre integritate. Îmi aduc aminte foarte bine momentul absolvirii mele, povestește Spielberg, întrucât el s-a petrecut cu doar… paisprezece ani în urmă (How many of you took thirty-seven years to graduate?!…) Ca adolescent, intrase la facultate, dar în anul al doilea i s-a oferit jobul visurilor sale, la Universal Studios. Restul e istorie. So I dropped out. I told my parents that if my movie career didn’t go well, I’d re-enroll – well, it went all right!... Motivul finalizării studiilor: exercițiul de integritate față de copiii săi – nu le putea vorbi despre importanța educației fără ca el însuși să le fie model și exemplu!…

Al doilea gând este despre intuiție și conștiință. They work in tandem, but here is the distinction: conscious shouts, here’s what you should do; while intuition whispers, here’s what you could do!… Listen to that voice that tells you what you could do!… Între a face ceea ce „trebuie” (should do) și a explora curajos cosmosul posibilităților infinite, urmându-ne instinctul (could do), opțiunea lui Spielberg este indubitabilă. Jump off the cliff!… Build the wings on the way down!…

Al treilea gând este despre rostul fiecăruia dintre noi pe lume. I hope all of you find that sense of mission. Don’t turn away from what is painful. Examine it, challenge it!… Do not let your morals be swayed by convenience or expediency. Sticking to your character requires a lot of courage – and to be courageous, you’re going to need a lot of support!…

Steven Spielberg își adaugă numele unei constelații spectaculoase de bijuterii oratorice ale coroanei Harvard, din care nu lipsesc Winston Churchill, Robert Schuman, Konrad Adenauer, Alexandr Soljenițîn, Vaclav Havel, Madeleine Albright, J.K. Rowling, Ellen Johnson Sirleaff. Fiecare în parte consacră, cu numele propriu, prestigiul celei dintâi universități din lume, iar aceasta, la rându-i, le consfințește prestigiul, cu gloria reputației sale academice. La urmă, fără excepție, fiecare speaker își îndeplinește obligația de onoare în a elogia sărbătoriții zilei, proaspăta promoție de absolvenți. În cazul Spielberg, elogiul său sună așa: My job is to create a world that lasts for two hours. Yours is to create one that lasts forever.