Faltis. Farmacia în care nu a ajuns industrializarea

Profitând de o vizită de familie zilele trecute la Brăila, am vrut să văd cu ochii mei Farmacia Faltis despre care auzisem, citisem și de la care comandam pe internet de câțiva ani o cremă minune pentru ten pătat de soare.

Într-o clădire istorică, renovată cu bani personali, farmacistul Ion Bobaru este printre ultimii pasionați autentici ai farmacologiei vechi și autentice.

În Farmacia Faltis, înființată în 1864 de Ion Faltis, se prepară creme, siropuri pentru copii și câteva medicamente după rețete de acum două sute de ani din plante și ingrediente naturale. Termenul de valabilitate este de maximum 6 luni pentru că nu conțin nimic chimic care să le conserve doi-trei ani, valabilitatea standard pentru produsele importate.

Până în anul 1862 medicamentele care se preparau în farmaciile din Transilvania, Moldova şi Ţara Românească erau făcute după Framacopeea Austriacă.

Ion Bobaru mă invită în laboratorul din spate care îmi amintește de câteva farmacii vechi vieneze, cu mobilier din mahon greu, sticle maron sau albastre ca pe vremuri, clepsidre şi recipiente în care se prepară cantități mici, în funcție de comenzi. Nimic industrial, nimic comercial. Etichetele sunt scrise de mână, iar prețurile modice.

După apariția Farmacopeei Române din anul 1862, scrisă de farmacistul brăilean Constantin C. Hepites și aprobată de domnitorul Alexandru Ioan Cuza, orice medicament preparat într-o farmacie  trebuie să corespundă prevederilor acestei farmacopei. „Eu fac și astăzi medicamente după manualul aprobat în 1862!”, îmi spune Ion Bobaru, arătându-mi un raft pe care stau vechi cărți de farmacologie.

La Brăila s-a născut Hepites, care a scris Farmacopeea Română, ediția I, aprobată de domnitorul Alexandru Ioan Cuza, în 1862. Este o ediție bilingvă, în română și latină, cu un limbaj modern.

Deși este originar din județul Teleorman, după ce a terminat facultatea, a  ales să vină la Brăila, unde a și rămas de atunci.

Îl întreb «de ce» Brăila? „Când am terminat eu facultatea în anul 1975, ocuparea unui loc de muncă a unui absolvent, indiferent de facultate, se făcea pe bază de repartiție în funcție de media de absolvire și de locurile vacante din toată țara. Cum am avut o medie de absolvire foarte bună, iar pe lista cu locurile disponibile s-a aflat și Brăila, un oraș cu rezonanță pentru profesia de farmacist, am ales Brăila și nu regret că am luat această alegere.”

Farmacia Faltis nu seamănă deloc cu dulapurile ticsite de produse de la farmaciile clasice. Rafturile sunt aproape goale, ocupate mai mult cu produse tip manufactură, obținute în marea majoritate din plante. „Până la apariția industriei de sinteză, medicamentele se obțineau în farmacii aproape exclusiv din plante”, îmi povestește Ion Bobaru.

În câteva zile se pregătește să plece în munții Vrancei de unde va culege personal păducelul căruia îi vine vremea de recoltat și îmi arată mâinile sale crăpate cu care lucrează o grădină proprie în care cultivă plante pe care le folosește la prepararea cremelor și a medicamentelor.

„Mie mi se pare jignitor, mai ales pentru un bărbat, să facă o facultate și apoi să devină vânzător într-o farmacie pentru produse ale firmelor străine! Farmacia este o știință, iar eu fac creme și medicamente în funcție de rețetă, de afecțiunea fiecărui om. De aceea, totul este personalizat în funcție de afecțiunile pacientului”, îmi explică Ion Bobaru, care predă mai departe valorile acestei profesii fiului său, Liviu – farmacist și el (cum altfel?) și altor 12 studenți care vin la Farmacia Faltis ca la ultimul laborator „necontaminat” și „nevirusat” de globalizare.

Îmi spune trist că studenților de astăzi nu li se mai cultivă dragostea pentru prepararea de medicamente în farmacie, ci mai mult pentru eliberarea de medicamente tipizate.

Aici poate interveni și refuzul multor viitori farmaciști  de a se implica în această muncă laborioasă care presupune multe noțiuni teoretice și practice despre medicamente elaborate în farmacie.

„De asemenea implică și un risc pe care ți-l asumi, ca farmacist, când recomanzi un produs farmaceutic (tip OTC care se eliberează fără rețetă) preparat de tine”, îmi spune Ion Bobaru, care își asumă însă acest risc de 40 de ani, timp în care a vindecat zeci de mii de oameni.

„Dorința mea de a prepara medicamente mi-a fost cultivată, în timpul studenției, de profesorul meu de tehnică farmaceutică, domnul Victor Stănescu, fapt pentru care îi voi fi toată viața recunoscător”, îmi spune interlocutorul meu.

Am ieșit din farmacie cu creme pentru toate prietenele mele și cu principiile farmacistului Bobaru în minte:

1. Să nu fiu un simplu eliberator de medicamente, ci un producător de produse farmaceutice.

2. Să nu creez iluzii deșarte celor care apelează la sfaturile mele ca farmacist.

3. Să împart, cu drag, din experiența mea profesională acumulată în peste 40 de ani de activitate tinerilor farmaciști dornici de afirmare în lumea farmaceutică.