Trauma unei națiuni: corectitudinea politică

Candidatul „bufon”, cum a fost descris Trump în repetate rânduri, a intrat cu bocancii în establishmentul american dând de pământ cu liberalismul și egalitarismul pe care s-a construit America în ultimul deceniu. Alegerile prezidențiale de anul acesta au divizat societatea americană mai mult ca oricând, cu unul dintre candidați alegând să-și prezinte leadership-ul într-un mod brutal, grobian, misogin și fără nicio urmă de corectitudine politică, atât de reprezentativă pentru societatea americană. Donald Trump s-a dovedit un candidat atipic, care a mizat pe mesajul potrivit la momentul ideal și care, cel mai probabil, în niciun alt moment al istoriei recente nu-i va fi adus nominalizarea din partea niciunuia dintre cele două partide mari. Donald Trump a avut noroc, instinct dar și proprii bani.

În ziua alegerilor postul de radio NPR a promovat în mod repetat declarațiile unei tinere care vota pentru prima dată. Tânăra considera că poate să ajungă orice își propune dacă Hillary va fi aleasă președinte. Gândurile ei reprezintă aspirațiile unei generații care a împins societatea americană să accepte și să extindă drepturile civile la un nivel fără precedent. În ultimii 10 ani serviciile medicale au fost extinse și acoperă toate categoriile sociale, căsătoriile gay au fost legalizate, marihuana recreațională poate fi comercializată legal în mai multe state, se discută despre reducerea decalajului dintre salariul femeilor și al bărbaților și despre ponderea redusă a femeilor în poziții de conducere.

Americanii îmbrățișează corectitudinea politică poate mai mult decât oricare altă societate, evitând subiecte care nu sunt unanim acceptate. Discuțiile despre religie, politică sau bani sunt evitate chiar și în familie iar redefinirea unor termeni care descriu anumite grupuri de persoane este o practică des întâlnită. Schimbare continuă a cuvîntului „negro”, „colored”, „African-American”, „black” astfel încât să definească cât mai puțin ofensator minoritatea „black” reprezintă o modalitate de compensare morală pentru ceea ce generația actuală consideră greșeli ale trecutului.

Corectitudinea politică se poate observa și în alegerea reprezentanților politici. Toate studiile de piață arătau o victorie sigură a lui Hillary Clinton și o continuare a politicilor liberale din ultimii ani. The New York Times îi oferea lui Hillary Clinton peste 90% șanse să câștige cu doar o săptămână înainte de alegeri. Rezultatul votului a confirmat că Hillary a pierdut la o distanță semnificativă de peste 100 de electori (din totalul de 538). Discrepanța semnificativă dintre sondaje și rezultatul alegerilor e des întâlnită în America și subliniază această corectitudine politică mimată în special de „white Americans”. Foarte puțini sunt cei care vor să se afișeze cu ceea ce reprezintă Trump pentru că lucrurile pe care le spune nu sunt acceptate la nivelul societății, iar o bună parte din votanții săi nu și le asumă public de frică să nu fie respinși sau marginalizați social. Sentimentul acesta de vină și rușine i-a determină pe mulți votanți să declare că o sprijină pe Hillary de frică să nu fie asociați cu xenofobia și misoginismul lui Trump.

Hillary a promovat corectitudinea politică caracteristică oricărui candidat la președenție.

Trump a folosit în mod repetat un limbaj ofensator, agresiv și discriminatoriu. Și-a completat echipa de campanie cu oameni apropiați de mișcările de extremă dreapta și nu s-a simțit deranjat când organizația Ku Klux Klan a transmis că îl sprijină. Pentru americanii de rând această poziționare divergentă s-a tradus fie ca un pericol pentru un întreg set de valori, fie ca o oportunitate pentru întoarcerea la o Americă mai conservatoare. Simpatizanții lui Hillary l-au perceput pe Trump ca pe o amenințare față de valorile lor. Simpatizanții lui Hillary locuiesc preponderent în mediul urban și pre urban, sunt mai cosmopoliți, alcătuiesc în special minoritățile și sunt caracterizați în general de liberalism democratic.

Simpatizanții lui Trump, conservatori și albi, locuiesc în „rural America” și l-au văzut pe Trump ca pe o oportunitate pentru redefinirea Americii pe principii mai conservatoare și protecționiste.

Competiția dintre Clinton și Trump nu a fost între reprezentantul democrat și cel republican pentru Casa Albă, ci între America militantă și educată care a influențat politicile ambelor partide și America celor tăcuți și care s-au simțit abandonați de ambele partide și care au simțit că Trump îi reprezintă. Pentru ei, Trump a fost persoana care a avut curaj să spună adevărul și în spatele căruia atâtea milioane de americani au simțit că au scăpat de povara corectitudinii politice.

Dar nu polarizarea societății a fost cel mai trist aspect al alegerilor tocmai încheiate în America ci lipsa de obiectivitate și pierderea temporară a deontologiei jurnalistice a unora dintre cele mai mari trusturi de presă de peste ocean.

Dacă postul de televiziune FOX News și-a obișnuit telespectatorii cu prezentarea știrilor într-un mod părtinitor și distorsionat, alte posturi de televiziune renumite pentru obiectivitatea lor au fost la fel de părtinitoare în noaptea alegerilor. Televiziunea CNN a prezentat procesul de numărare a voturilor într-o manieră categorică în favoarea lui Hillary astfel încât aproape fiecare idee a prezentatorilor înceapea cu fraza ”she still has chances if..”. În plus, CNN a amânat în mod repetat anunțarea câștigării de către Trump a statelor în cumpănă (swing states) chiar și câte o oră după ce alte televiziuni au comunicat victoria lui Trump.

Dar puterea democrației americane constă în instituțiile pe care a reușit să le construiască de-a lungul anilor și orice schimbare va fi un proces greoi și îndelungat. Nimeni nu poate conduce de unul singur America iar țara are lideri responsabili. O primă dovadă a fost reacția imediată a președintelui Obama care și-a declarat încrederea că Trump va fi un președinte bun. Acest mesaj a liniștit piețele financiare și a readus optimismul oamenilor de afaceri.

Alegerile prezidențiale din 2016 au fost prea puțin între Hillary Clinton și Donald Trump și mai mult între conservatori și liberali, între vechiul sistem și anti sistem, între minorități și protestantismul tradițional, între protecționism și globalism, între sinceritate și demagogie.

Câștigătoare a ieșit America tăcută, cea care nu vrea să fie trendy.

Dar America militantă și progresistă nu pleacă nicăieri. O să domine în continuare mediul urban și o să stabilească în continuare modul în care se schimbă America. Și asta este frumusețea democrației, indiferent cum se încheie o anumită etapă schimbul de idei și competiția pentru schimbarea societății vor continua cu sau fără corectitudine politică.